Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 6830/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
Comentarii |
|
Decizia nr. 6830/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 49470/3/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 6830
Ședința publică de la 25.09.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE D. G.
JUDECĂTOR Ș. A.
JUDECĂTOR G. M. E.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta – pârâtă U. S. HARET împotriva sentinței civile nr.1766 / 11.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal ( anterior Secția a IX-a) în dosarul nr._/CA/3/2012, în contradictoriu cu intimatul – chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, cu intimatul – intervenient în nume propriu D. I. G. C. și cu intimatul – reclamant G. C. LEONARDO.
La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 05.09.2014, întâmpinare formulată de intimatul – chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE la recursul ce face obiectul pricinii dedusă judecății; comunicată celorlalte părți, conform citativului și a dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, atașate la filele 20, 22-24 dosar.
La data de 25.09.2014 s-a mai depus la dosar, tot prin Serviciul Registratură, fiind transmisă prin fax la instanță, o cerere de judecare a cauzei în lipsă, formulată de intimatul – reclamant.
Curtea, constatând că, atât prin cererea de recurs formulată de recurenta – pârâtă cât și prin cererea transmisă prin fax din partea intimatului – reclamant s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1766/11.03.2014 pronunțată de Tribunalul București, SCAF au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale active.
A fost respinsă neîntemeiată cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI EDUCAȚIEI NAȚIONALE, precum și acțiunea formulată de reclamantul G. C. LEONARDO în contradictoriu cu pârâta U. S. HARET.
Prin cererea înregistrată pe rolul C. sub nr._, reclamantul G. C. LEONARDO în contradictoriu cu pârâta U. S. HARET și chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE a solicitat obligarea pârâtei U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii în cauza de față, obligarea pârâtului MEN să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamant, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea plății de 2000 lei penalități pe zi de întârziere.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, deși a promovat examenul de licență, i se refuză în mod nejustificat dreptul de a obține diploma de licență, cu toate că formele de învățământ cu frecvență redusă sau la distanță puteau fi organizate de universitatea pârâtă în condițiile în care erau organizate cursuri la zi.
În drept, s-au invocat dispozițiile legii învățământului.
S-au depus la dosar, în copie, înscrisuri privind studiile reclamantului.
Pârâtul MEN a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, procedura eliberării avizelor pentru tipizate derulându-se între MEN și instituția de învățământ, iar pe fond a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată, forma de învățământ urmată de către reclamant nefiind autorizată sau acreditată pentru specializarea acestora.
S-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de către D. G. C., cu același petit ca al acțiunii principale, intervenție admisă în principiu de C. prin încheierea din 23.10.2012.
Prin sent. civ. nr.6613/20.11.2012 a C. s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București – Secția de C. Administrativ și Fiscal, pe rolul căreia s-a format dosarul nr._ .
La data de 25.02.2014 s-a depus cerere de renunțare la judecată de către intervenientul D. G. C..
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, aceasta va fi respinsă, tribunalul apreciind că existența posibilității de a fi respinsă acțiunea justifică soluția de respingere a cererii de chemare în garanție, conform art.60 C.pr.civ., iar nu inadmisibilitatea acesteia.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active, tribunalul consideră că este neîntemeiată și o va respinge, avînd în vedere că, deși în procedura de eliberare a tipizatelor sînt implicate în mod direct instituția de învățământ superior și MEN, nu se poate nega dreptul absolvenților ca persoane vătămate, în sensul art.1 din legea nr.554/2004, de a contesta la instanța de contencios administrativ refuzul pârâtului MEN de a emite un act care să servească atestării studiilor.
Pe fondul cauzei, tribunalul reține că reclamantul s-a înscris în anul 2006 la Facultatea de Marketing și Afaceri Economice Internaționale din cadrul USH, specializarea Afaceri Internaționale, forma de învățământ – frecvență redusă (FR).
Potrivit adeverinței depuse la dosarul C. – fila 4, reclamantul a obținut titlul de licențiat în științe economice, promovând examenul de licență din luna iunie 2009.
Tribunalul constată că, nici la momentul înscrierii reclamantului în anul I de studii și nici la momentul finalizării acestora, ca de altfel nici în prezent, pîrîta USH nu era acreditată sau autorizată provizoriu să organizeze cursuri la specializarea Afaceri Internaționale în cadrul Facultății de Marketing și Afaceri Economice Internaționale, forma de învățământ FR.
Astfel, nu se regăsește ca fiind autorizată provizoriu sau acreditată forma de învățământ FR pentru specializarea Afaceri Internaționale în nici una dintre hotărârile în care se prevăd expres și limitativ structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu și specializările din domeniile studiilor universitare de licență – HG nr.1609/2004, anexa 2, pct.6, HG nr.916/2005, anexa 1, lit.B, pct.6, HG nr.676/2007, anexa 3, pct.6, HG nr.635/2008, anexa 3, pct.6, HG nr.749/2009, anexa 3, pct.30, HG nr.966/2011, anexa 3, pct.6.
Nu pot fi primite susținerile pârâtei în sensul că formele de învățământ ID și FR puteau fi organizate întrucît universitatea avea învățămînt de zi autorizat sau acreditat. Este adevărat că art.60 alin.1 din legea nr.84/1995 prevedea că formele de învățămînt FR și ID se pot organiza de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi.
Legea impunea condiția premisă ca instituția să poată organiza cursuri la formele ID și FR numai dacă la specializarea respectivă există și cursuri de zi.
Însă nu era suficient pentru legala funcționare a acestor forme de învățămînt ca instituția respectivă să aibă cursuri de zi, ci era necesar ca pentru ID sau FR să se parcurgă și procedura de acreditare provizorie, după cum a statuat și ÎCCJ prin decizia nr.3306/8.06.2011.
Potrivit art.103 alin.2 din legea nr.84/1995, instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor legii învățămîntului.
De asemenea, prin legea nr.443/2002 s-a înființat U. S. Haret, iar la art.3 din acest act normativ se prevede că, după . legii, în structura Universității S. Haret din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.
Forma de învățămînt autorizată provizoriu pentru Facultatea de Marketing anterior prin HG nr.410/2002, anexa 3, poziția 14, era numai ZI.
Reclamantul a urmat studiile la forma de învățământ frecvență redusă - FR, care nu a fost și nu este nici în prezent autorizată provizoriu sau acreditată să funcționeze pentru specializarea Afaceri Internaționale din cadrul Facultății de Marketing și Afaceri Economice Internaționale a USH.
Tribunalul consideră că sunt neîntemeiate și susținerile conform cărora sunt îndreptățiți absolvenții să le fie eliberate diplomele de licență întrucît după susținerea examenului de licență au primit adeverințe în acest sens, adeverințe care nu au fost anulate.
Completarea adeverințelor de către universitate imediat după susținerea examenului de licență nu reprezintă un motiv pentru a legitima organizarea nelegală a unor cursuri de către USH, prin emiterea ulterioară a diplomelor de licență. Valabilitatea acestor adeverințe este limitată, tocmai pentru a se putea emite diplomele de licență după ce se verifică îndeplinirea tuturor condițiilor pentru atestarea studiilor.
Potrivit art.5 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior aprobat prin OMECT nr.2284/2007, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii. Ținînd cont că forma de învățământ urmată de către reclamant nu era legal organizată, nici nu se puteau elibera absolvenților acte de studii care să fie recunoscute în plan național și internațional.
De asemenea, potrivit art.38 din același regulament, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverință de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni. Adeverințele invocate de absolvenți au termen redus de valabilitate și, prin atingerea termenului, își încetează oricum efectele, astfel că nu mai era necesară anularea adeverințelor.
Prin urmare, tribunalul apreciază că reclamantul nu a dovedit că este nejustificat refuzul pârâților de eliberare a diplomelor de licență cu suplimentele aferente după aprobarea tipizatelor, deci nu sunt întrunite condițiile art.1 din legea nr.554/2004 pentru a obliga autoritățile la emiterea vreunui act, ca o consecință a recunoașterii dreptului reclamantului de a deține o diplomă de licență, iar acțiunea dedusă judecății este neîntemeiată și va fi respinsă.
De asemenea, a fost respinsă ca neîntemeiată și cererea de chemare în garanție în temeiul art.60 C.pr.civ., în condițiile în care pârâta nu a căzut în pretenții.
În baza art.246 C.pr.civ., tribunalul a luat act de renunțarea la judecata cererii de intervenție în interes propriu formulată de D. G. C..
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta U. "S. HARET", în temeiul disp.art.299, 304 pct. 5 C. proc. civ, art. 3041 Cod proc. Civ în termen legal, susținând soluționarea pe fond a acțiunii, cu încălcarea dreptului la apărare și implicit a dreptului la un proces echitabil, în condițiile în care nu a avut cunoștința de acest dosar, instanța de fond fiind lămurită asupra obiectului cauzei fara a asculta si susținerile recurentei, pronunțând astfel o hotărâre netemeinica si nelegala.
Învederează instanței faptul ca sediul său este in București, ..13,sector 3 si nu la adresa din ..313, adresa unde au fost comunicate actele de procedura iar aceasta nu a intrat in posesia acestora.
Potrivit art. 85 C.p.civ. judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau încunoștințarea părții. Or, pe tot parcursul procesului înaintea instanței de fond recurenta nu a fost citata la o alta adresă. în consecință, invocă lipsa de apărare in prezenta cauza.
Intimatul-chemat în garanție M. Educației Naționale (fost MECTS) a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului Universității S. Haret ca netemeinic și nefondat din următoarele motive:
În mod corect, instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție a MEN, apreciind ca aceasta solicitare de a obține avizul necesar tipizării formularului destinat diplomei de licență pentru reclamant nu poate forma obiectul unei cereri de chemare în garanție.
Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Art.60, alin. (1) din Legea nr. 84/1995 nu conferă dreptul instituțiilor de învățământ acreditate la zi, de a organiza automat și învățământ la distanță, sau cu frecvență redusă, ci numai vocația în acest sens, în continuare fiind obligatorie parcurgerea acelorași etape de acreditare sau autorizare provizorie ca și pentru forma de învățământ la zi.
În vederea aplicării ar. 60, alin.(l) din Legea nr. 84/1995, a fost emisă H.G. nr. 1011/2001 care reglementează condițiile de organizare a învățământului la distanță și a celui cu frecvență redusă, prevăzând expres în art. 17 că programele de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se supun procedurii de evaluare academică.
De altfel, se observă, că în toate hotărârile de guvern emise în perioada 2002 (anul înființării universității) autorizarea se realiza pe fiecare formă de învățământ, fiind menționată expres forma avută în vedere: ZI. FR, ID.
Autorizarea/acreditarea vizează inclusiv formele de învățământ, nu doar domeniul, facultatea și specializarea, acest fapt rezultă și din prevederile OUG nr. 75/2005.
Potrivit art. 29, alin. 3 din OUG nr. 75/2005, „în învățământul superior acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă".
Potrivit art. 13 din OUG nr. 75/2005, evaluarea externă a calității educației cuprinde, printre altele, evaluarea capacității instituționale, a eficacității educaționale a organizației furnizatoare de educație și evaluarea calității programelor de studiu oferite.
Or, o astfel de evaluare complexă presupune inclusiv analiza formei de învățământ care se dorește a fi organizată.
Potrivit art. 2, lit. c din OUG nr. 75/2005, programele de studii concretizează oferta educaționala a unei organizații furnizoare de educație.
Forma de învățământ propusa de universitate face parte din oferta educaționala deoarece formele distincte de invatamant atrag oferte educaționale diferite.
Facand parte din oferta educaționala, forma concreta de invatamant propusa de universitate se concretizează in programele de studiu, potrivit art. 2 lit c din OUG nr. 75/2005.
In vederea aplicării OUG nr. 75/2005 a fost adoptată H.G. nr. 1418/2006, care reglementează procedura de acreditare/autorizare.
În art. 1.6, paragraful 3, teza a doua a hotărârii se menționează că programele de studii (programe care sunt supuse acreditării/autorizării potrivit art. 29 alin. 3 din OUG nr. 75/2005) se diferențiază, printre altele, și prin forma de învățământ: la zi, seral, cu frecvență redusă, învățământ la distanță, etc.
Fiind un element de diferențiere, rezultă că un program de studii la forma ZI va fi diferit de un program de studii la forma ID, fiind în realitate două programe de studii diferite, supuse separat procedurilor de autorizare/acreditare.
Fiind un element de diferențiere, rezultă că un program de studii la forma ZI va fi diferit de un program de studii la forma FR, fiind în realitate două programe de studii diferite, supuse separat procedurilor de autorizare/acreditare.
În concluzie, pârâta U. S. Haret nu avea dreptul de a organiza forma de învățământ ID sau FR urmată de reclamant.
Reclamanta a încheiat un contract de studii cu universitatea, contract care generează drepturi și obligații reciproce, printre care și obligația universității de a elibera documentele de studii, astfel că rugăm instanța să constate că un act juridic încheiat cu nerespectarea prevederilor imperative ale legii, deci cu depășirea drepturilor conferite de lege universității organizatoare, nu poate beneficia de protecția jurisdicțională numai pentru simplul motiv că niciuna din părțile actului nu a solicitat anularea acestuia.
În concluzie, un act juridic ce incalca ordinea publica, fiind deci susceptibil de a fi lovit de nulitate absoluta, nu poate genera drepturi si obligații legitime si, deci, nici de protecție jurisdicțională in cazul nerespectarii lor.
În ceea ce privește eliberarea adeverințelor, acestea sunt emise de universitate care atestă absolvirea cursurilor și susținerea examenelor de licență, însă nu conferă prin ele însele dreptul la emiterea diplomei de licență, nu atesta decât o situație de fapt, fiind emise în vederea executării unei obligații contractuale a universității.
Eventuala obligație a universității de a emite diplomele de studii si-ar avea izvorul direct in lege, insa numai in condițiile in care contractul de studii ar fi fost incheiat cu respectarea legii, ceea ce nu este cazul in speța.
Convingerea reclamantei în sensul că universitatea era autorizată să organizeze forma de învățământ pe care ei le-au urmat, s-a bazat exclusiv pe afirmațiile universității, fară a se verifica autenticitatea informațiilor.
Verificarea informațiilor presupune consultarea hotărârilor de Guvern emise anual, în care erau menționate toate universitățile din țară, cu toate specializările și formele de învățământ acreditate sau autorizate.
O asemenea verificare se impunea în acest caz, întrucât U. S. Haret este o instituție particulară ce nu beneficiază de încrederea aștepată în mod rezonabil de cetățeni de la instituțiile sau autoritățile publice, in ceea ce privește legalitatea actelor pe care le emit.
Astfel ca nu poate fi reținuta eroarea . care se presupune ca s-ar afla absolvenții USH de la formele de invatamant FR sau ID.
Pentru a putea constitui temei al dobândirii unui drept real de la o persoana care nu are calitatea de a-1 transmite, eroarea cu privire la calitatea persoanei trebuie sa fie .>
Daca s-ar accepta ca eroarea ar fi fost . numai poziția persoanelor care s-au inscris la studii, nu si a celor care, la vremea respectiva, s-au interesat despre oferta educaționala a USH si au renunțat sa se inscrie), nu s-ar putea accepta ca eroarea a fost invincibila.
Conform prevederilor art. 60 (art. 72) Cod Proc. Civilă "partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire."
În genere, partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane eu o cerere în despăgubiri, dacă există un raport juridic. De asemenea în doctrina de specialitate se arată faptul că instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelor care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune s-a făcut cu titlu oneros.
Având in vedere ca PARAT in cauza este și U. S. Haret, obligația de plata a cheltuielilor de judecata revine numai acestuia deoarece este în culpă procesuală exclusiva.
M. Educației Naționale este chemat in garanție pentru o obligație de a face, dupa cum se observa si nu pentru o obligație de a da.
Obligația de plata a cheltuielilor de judecata are in vedere plata cheltuielilor efectuate de reclamanta in speța noastră cu desfășurarea procesului. Aceasta obligație, este o obligație ce in mod firesc revine celui ce a pricinuit pârtii paguba.
Respingerea de către instanța de fond a cererii de chemare în garanție formulată de U. "S. Haret" din București este întemeiată întrucât între M. Educației Naționale și U. „S. Haret" București, instituție de învățământ superior cu personalitate juridică nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cereri.
Formularele diplomelor nu se eliberează oricui și oricând. Instituția de învățământ superior care solicită un anumit număr de exemplare trebuie să facă dovada că a înmatriculat studenții la forme de învățământ acreditate, autorizate să funcționeze provizoriu. Astfel, acest aviz este condiționat de desfășurarea în condițiile legii a procesului educațional.
Potrivit legii, în speță Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de M. Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
U. S. Haret din București a solicitat ministerului eliberarea avizului pentru ridicarea formularelor tipizate de la ROMDIDAC S.A. - Compania de Material Didactic, pentru absolvenții din anii 2008, 2009 și 2010.
Deci M. Educației Naționale și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U. S. Haret. Dacă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu este culpa Ministerului Educației Naționale.
Conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare -"Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării. "
Astfel, instituția de învățământ superior are dreptul de a organiza admiterea la studii dacă este autorizat să funcționeze provizoriu.
Ori, la momentul înscrierii la studii a reclamantei U. S. Haret nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamantă.
In consecință soluția instanței de fond cu privire la respingerea cererii de chemare în garanție este legală.
Sistemul de drept românesc se bazează pe aplicarea și interpretarea legii. Mai mult fiecare caz este studiat în mod individual.
Adeverințele sunt emise în primul rând de instituția care a organizat procesul de învățământ. Adeverința are termen limitat de valabilitate. M. Educației Naționale este obligat să respecte și să aplice legea.
Într-adevăr instituțiile de învățământ superior au dreptul să solicite MEN formulare tipizate pentru absolvenții săi, dar MEN are dreptul de a analiza dacă instituția de învățământ superior a organizat în mod temeinic și legal procesul de învățământ. în caz contrar oricine poate organiza fără drept proces de învățământ și primi diplomă doar pentru că absolventul are o adeverință emisă chiar de către instituția care a organizat procesul de învățământ fără să respecte legea.
Raportat la cele de mai sus solicită respingerea recursului Universității S. Haret.
În drept: art.490 din Codul de Procedură Civilă.
Deliberând asupra excepției lipsei de interes a recursului formulat de către recurenta-pârâtă USH, prin prisma susținerilor părților, a sentinței civile recurate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Curtea constată că este întemeiată urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:
În fapt prin sentința civilă nr.1766/11.03.2014 pronunțată de Tribunalul București, SCAF au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale active.
A fost respinsă neîntemeiată cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI EDUCAȚIEI NAȚIONALE, precum și acțiunea formulată de reclamantul G. C. LEONARDO în contradictoriu cu pârâta U. S. HARET.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta USH susținând incidența disp. art. 105 C.proc.civ. raportat la art. 304 pct. 5 din C.proc.civ. 1865, respectiv necitarea acesteia la sediul său real.
Din această perspectivă, Curtea reține că potrivit art. 105 alin. 2 din C.proc.civ. 1865 „actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.”
Prin urmare, Curtea apreciază în deși în cazul recurentei-pârâte dispozițiile procedurale în vigoare la data introducerii acțiunii în fața instanței de fond stabileau sancțiunea nulității procedurii de citare în cazul indicării unui sediul eronat al pârâtului, astfel încât în acest caz vătămare este presupusă, totuși prezumția simplă legală are un caracter relativ, iar nu absolut, astfel încât nu se poate reține că în privința recurentei-reclamante prezumția ar fi fost incidentă, fiind respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu recurenta-pârâtă ca neîntemeiată, aceasta neaflându-se prin urmare în culpă procesuală față de reclamantul-intimat, context în care formularea recursului împotriva sentinței prin care a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată este lipsită de interes, urmând a fi admisă excepția lipsei de interes și respins recursul ca atare față de disp. art. 312 alin. 1 din C.proc.civ. 1865.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de recurenta – pârâtă U. S. HARET împotriva sentinței civile nr.1766 / 11.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal( anterior Secția a IX-a) în dosarul nr._/CA/3/2012, în contradictoriu cu intimatul – chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, cu intimatul – intervenient în nume propriu D. I. G. C. și cu intimatul – reclamant G. C. LEONARDO,ca fiind lipsit de interes.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. G. Ș. A. G. M. E.
GREFIER
M. LUCREȚIA
Redactat/tehnoredactat – jud.D.G
JUD. FOND C. I. - Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal ( anterior Secția a IX-a)
← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6155/2014.... |
---|