Pretentii. Decizia nr. 6844/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6844/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 1871/93/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 6844
Ședința publică de la 25.09.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. G.
JUDECĂTOR: Ș. A.
JUDECĂTOR: G. M. E.
GREFIER: M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta – pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV împotriva sentinței civile nr.2716 / 07.10.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatului – reclamant C. R. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul – reclamant – prin avocat C. N., cu împuternicire avocațială la fila 10 dosar, lipsind recurenta – pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorul intimatului – reclamant precizează că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat pe fondul recursului ce face obiectul pricinii dedusă judecății.
În ceea ce privește cererea formulată de recurentă în această fază procesuală, de chemare în garanție a Administrației Fondului Pentru Mediu, o apreciază ca fiind inadmisibilă. Consideră că recurenta-pârâtă avea posibilitatea să formuleze o astfel de cerere la momentul judecării pe fond a pricinii, până la închiderea dezbaterilor( art. 60 din vechiul Cod de procedură civilă). Solicită deci respingerea cererii formulată de recurenta – pârâtă, de chemare în garanție a Administrației Fondului Pentru Mediu, ca fiind inadmisibilă.
Pe fondul recursului, solicită respingerea acestuia și menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță, ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării depusă la dosarul cauzei, precum și obligarea recurentei – pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului; inclusiv pe admisibilitatea cererii de chemare în garanție, formulată de recurenta – reclamantă, în cuprinsul recursului.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2716/07.10.2013, Tribunalul Ilfov a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, a anulat decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr._/19.11.2008 emisa de Administrația Finanțelor Publice a Orașului Voluntari, a obligat parata Administrația Finanțelor Publice a Orașului Voluntari la restituirea sumei de 3399 lei, precum si dobânda legala calculata de la data efectuării plații (04.12.2008), a respins cererea de actualizare a sumei de 3399 lei cu rata inflației și a obligat parata la plata sumei de 543,6 lei, cheltuieli de judecata (43 lei taxa de timbru, 0,6 lei timbre judiciare si 500 lei onorariu avocat).
Împotriva sentinței civile nr. 2716/07.10.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov a formulat recurs pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV, înregistrat pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a la data de 10.01.2014, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și pe cale de consecință respingerea cererii ca nelegală și neîntemeiată.
Reiterează excepția lipsei calității procesuale a D.G.R.F.P.M. București, A.J.F.P. Ilfov, excepție invocată și în fața instanței de fond.
Învederează faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, privind taxa de poluare si H.G. nr. 686/2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008, se stabilește temeiul legal al încasării acestei taxe de poluare achitată de către contribuabil cu ocazia înmatriculării autoturismului, arătându-se faptul că aceasta taxă de poluare a fost instituită de organul legislativ respectând normele de drept comunitar si in scopul asigurării protecției mediului si finanțării unor programe si proiecte pentru protecția mediului. De asemenea, prin actul normativ menționat mai sus, in cadrul articolul 1, se arată cărui buget se face venit taxa de poluare încasata, astfel că instituția căreia ii revine obligația administrării si gestionarii acestui buget, in calitate de titular este, Administrația Fondului pentru Mediu: "(1) Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului", organului fiscal revenindu-i obligația calculării taxei de poluare (art. 3 alin. 1, lit. a si b. din H.G. 686/2008) si încasării acestei taxe prin Trezoreria Statului in cuprinsul dispozițiilor art. 5 alin. 4 din O.U.G. nr. 50/2008 arătându-se încă odată destinatarul acestor sume de bani provenite din încasarea taxei de poluare ."Taxa se plătește de către contribuabil . deschis Trezoreria Statului pe numele Administrației Fondului pentru Mediu".
Arată că faptul că actul normativ în baza căruia a fost achitată taxa de poluare de către petenta (respectiv O.U.G nr.50/2008, prin normele sale de aplicare H.G. nr. 686/2008) arata si expune pe larg in cadrul art.3 alin. 5-8 modalitatea in care se transfera suma încasata cu titlu de taxa de poluare de la Trezoreria Statului către destinatarul taxei: Administrația Fondului pentru Mediu, respectiv:
"(5) Taxa se achită în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, în contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală a contribuabililor persoane fizice sau juridice.
(6) În ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu", deschis pe numele Administrației Fondului pentru Mediu la Trezoreria Sectorului 6, sumele colectate în contul prevăzut la alin. (4).
(7) Transferul sumelor se efectuează din contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu CUI atribuit Trezoreriei Statului (_), la nivelul soldului creditor al contului.
(8) Concomitent cu efectuarea operațiunilor de transfer prevăzute la alin. (6), unitățile Trezoreriei Statului transmit în sistem electronic Administrației Fondului pentru Mediu un fișier conținând toate operațiunile efectuate prin contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule".
Având in vedere faptul ca taxa de poluare achitata de către petenta, nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal conform dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. "92/20*03, prin achitarea taxei de poluare de către petent, intre instituția noastră si acesta nu exista nici un raport juridic fiscal, privind încasarea acestei taxe de poluare, motiv pentru care înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive, solicitând admiterea acestei excepții și respingerea prezentei acțiuni ca fiind formulata împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
În subsidiar, în eventualitatea respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov, în temeiul dispozițiilor art. 60 și urm. din C.pr.civ. înțelege să cheme în garanție Administrația Fondului pentru Mediu.
Pe fondul cauzei, arată că această taxă de poluare se calculează atât pentru autovehiculele noi, cât și pentru cele second hand, în funcție de mai mulți parametri, în această categorie intrând și autovehiculul pentru care a fost promovată această acțiune. Rațiunea introducerii unei astfel de taxe de poluare este în primul rând reducerea gradului de poluare a mediului, fapt pentru care taxa de poluare este mai mare în condițiile în care norma de poluare Euro este mai scăzută.
În aceste condiții, nu se poate vorbi de o discriminare sau de o încălcare a principiului egalității în drepturi, taxa fiind introdusă doar pentru a limita gradul de poluare a mediului și a fost stabilită prin O.U.G. nr. 50/2008, act normativ ce nu a fost declarat neconstituțional și care nu încalcă prevederile din Tratatul Comunității Europene.
Emiterea acestor acte administrative fiscale s-a făcut in condiții de legalitate ținându-se cont de normele comunitare care au caracter prioritar in raport cu cele naționale, ce rezulta din Constituția României art. 11 al.1 si 2 precum si de art.148 alin. 2 si 4, din Legea nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana. Susținerile reclamantei că taxa de poluare, așa cum este reglementata în legislația interna a României ar contraveni Tratatului de instituire a Comunităților Europene, sunt neîntemeiate, întrucât valorile sociale a căror ocrotire a fost avuta in vedere de legiuitorul național, atunci când a adoptat norma juridica in temeiul căreia a fost încasată taxa respectiva, sunt diferite fata de cele avute in vedere de legiuitorul comunitar când a edicat textul art.90 paragraful 1 din T.C.E.
Consideră că instanța trebuie sa circumstanțieze corect, din punct de vedere juridic, cadrul legislativ, atunci când analizează dispozițiile OUG 50/2008 si ale HG 686/2008, care, susține reclamantul, că ar încălca art.110 paragraful 1 din Tratatul Institutiv al Comunității Europene, adoptând o abordare cu particularizare strictă la speță, prin administrarea probatoriului propus de către părți. Rugam instanța de judecata, sa observe faptul ca instituția comunitara Comisia Europeana a recomandat instituirea acestei taxe de poluare având la baza principiul ca nivelul taxei de poluare să se reducă pe măsură ce se diminuează valoarea" autovehiculul, respectându-se totuși principiul „poluatorul plătește".
In momentul de fata se are in vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului de taxare a autovehiculelor, iar după adoptarea unei directive in aceste sens, aceasta va deveni obligatorie la nivelul întregii Uniuni.
În prezent exista in vigoare un sistem de taxare a autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări in alte 16 state membre din cele 27 sub o forma sau alta, adică sub forma unei taxe de poluare sau sub forma unui impozit anual.
De asemenea, se poate observa ca reclamanta nu face dovada că aceasta taxa de poluare instituita ar fi nelegala, obligația plății acestei taxe de poluare fiind prevăzuta atât pentru autoturismele autohtone noi și second-hand cat si pentru cele achiziționate din spațiul comunitar (noi si second-hand), astfel ca prin achitarea acestei taxe de poluare de către petent, nu i s-a încălcat acestuia niciun drept sau interes legitim și nu i s-a cauzat nici un prejudiciu.
De altfel, prin Legea nr. 9/2012, in România a fost înlăturata discriminarea cu privire la plata acestei taxe, în sensul că în acest moment toate autovehiculele ce se înmatriculează in tara noastră plătesc taxa de poluare indiferent ca sunt autohtone sau din import. In sensul celor menționate, cu titlu de practica judiciara, menționează sentința civila nr. 1117/2013, pronunțata in dosarul nr._ .
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 483 si următoarele Cod procedura civila.
Curtea, analizând actele dosarului și susținerile părților în raport de prevederile legale incidente, reține următoarele:
Conform art. 73 alin. 3 C.p.civ., pct. II- „Chemarea în garanție”, „Cererea făcută de pârât se va depune în termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării înaintea primei instanțe, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată”.
Având în vedere aceste dispoziții legale, Curtea constată că cererea de chemare în garanție formulată de pârât odată cu cererea de recurs nu este admisibilă.
Pe fond, Curtea constată că în mod corect Tribunalul a dispus respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive prin încheierea din 09.09.2013, în condițiile în care Administrația Finanțelor Publice Voluntari este autoritatea emitentă a actului juridic prin care se individualizează obligația concretă ce revine proprietarului autovehiculului supus înmatriculării- decizia de calcul al taxei de poluare.
Potrivit art.5 din OUG nr.50/2008, taxa se calculează de către autoritatea fiscală competentă și se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile trezoreriei statului pe numele Administrației Fondului pentru Mediu.
Pârâta are competențe în ce privește restituirea sumelor conform art.117 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, raportat la Ordinul M.F.P. nr.1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și acordarea dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal și la Normele Metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008, aceasta fiind cea care emite nota de restituire.
În mod corect prima instanță a procedat la admiterea acțiunii introductive, față de constatarea încălcării dispozițiilor tratatelor europene de către legislația internă, în speță a obligației plății taxei de poluare, prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008.
Această soluție este confirmată de Hotărârea pronunțată de CJUE la data de 07.07.2011 în cauza N. împotriva României în care s-au reținut următoarele:
„Este cert că, din punct de vedere formal, regimul de impozitare în cauză în acțiunea principală nu face deosebire nici între autovehicule, în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale”. (Hotărârea din 5 octombrie 2006, Nádasdi și Németh, C 290/05 și C 333/05, R.., p. I_, punctul 47).
În ceea ce privește o taxă precum cea reglementată de OUG nr. 50/2008, este necesar, astfel cum Curtea a arătat deja la punctul 38 din Hotărârea din 7 aprilie 2010, T. (C 402/09, nepublicată încă în Repertoriu), să se examineze neutralitatea taxei în cauză, în special între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a acestei taxe.
Desigur, astfel cum a subliniat guvernul român, articolul 110 TFUE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota ori baza impozabilă a impozitelor existente (Hotărârile Nádasdi și Németh, punctul 49, și T., punctul 50, citate anterior).
În plus și cu siguranță, atunci când un stat membru introduce o nouă lege fiscală, acesta stabilește aplicarea legii respective începând de la o anumită dată. Prin urmare, taxa aplicată după . acestei legi poate fi diferită de taxa fiscală în vigoare anterior. Această din urmă împrejurare nu poate, prin ea însăși, să fie considerată ca având un efect discriminatoriu între situațiile constituite anterior și cele care sunt posterioare intrării în vigoare a noii norme (Hotărârea T., citată anterior, punctul 51).
Cu toate acestea, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată. Astfel, potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând produsele naționale (Hotărârea T., citată anterior, punctul 52 și jurisprudența citată).
În ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, este cert că vehiculele prezente pe piață într un stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și cu aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate de pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, din alte state membre constituie produse concurente (Hotărârea T., citată anterior, punctul 55 și jurisprudența citată).
Rezultă că, în pofida constatărilor efectuate la punctele 21 și 22 din prezenta hotărâre, articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare (Hotărârea T., citată anterior, punctul 56).
Astfel cum a arătat Curtea la punctul 58 din Hotărârea T., citată anterior, o reglementare precum O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de O.U.G. nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și, respectiv, O.U.G. nr. 117/2009. Astfel, O.U.G. nr. 50/2008 cu modificările ulterioare menține un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Obiectivul protecției mediului, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive, circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare, și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește (Hotărârea T., citată anterior, punctul 60).
Având în vedere considerațiile care precedă, se reține că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Criticile din recurs privind înlăturarea discriminării prin Legea nr. 9/2012 nu se rețin, decizia de calcul nr._/19.11.2008 fiind emisă în aplicarea dispozițiilor OUG nr. 50/2008.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 496 C.p.civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge cererea de chemare în garanție, ca inadmisibilă.
Respinge recursul declarat de recurenta – pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV sector 2, București, PROF.DR.D. GEROTA, nr. 13 împotriva sentinței civile nr.2716 / 07.10.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatului – reclamant C. R. M., P., N. BALCESCU, nr. 2, J. ILFOV, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. G. Ș. A. G. M. E.
GREFIER
M. LUCREȚIA
Redactat/tehnoredactat – jud. A.Ș.
JUD. FOND L. G. A. - Tribunalul Ilfov – Secția Civilă.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 142/2014.... | Pretentii. Decizia nr. 8284/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
