Pretentii. Decizia nr. 5111/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5111/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 781/122/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5111
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16 iunie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. M. P.
JUDECĂTOR - M. D.
JUDECĂTOR - A. V.
GREFIER - A. M. C.
Pe rol soluționarea recursului promovat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - DIRECȚIA R. A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, împotriva sentinței civile nr. 711/C./28.11.2013 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. M. S. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect “pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Față de lipsa părților, Curtea dispune lăsarea cauzei la următoarea strigare în eventualitatea prezentării părților.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Constatând că s-a cerut judecarea cauzei și în lipsa părților legal citate de către recurenta-pârâtă, Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare pe fondul recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 711/28.11.2013 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea reclamantului D. V. S. în contradictoriu cu Direcția R. a Finanțelor Publice Ploiești și Administrația F. pentru Mediu, pârâta a fost obligată să restituie reclamantului suma de 6076 lei reprezentând taxa pe emisii poluante autovehicule achitată conform chitanței . nr._/9.12.2010, a fost admisă cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, iar chemata în garanție a fost obligată să plătească pârâtei Direcția R. a Finanțelor Publice Ploiești suma de 6076 lei reprezentând taxa pe emisii poluante.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., solicitând casarea sentinței recurate și în rejudecare respingerea acțiunii.
În motivare, s-a arătat în esență că taxa pentru emisii poluante achitată de intimatul-reclamant este legală, obligatorie cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autovehicul, conforma rt. 4 din Legea nr. 9/2012, în vigoare la momentul emiterii deciziei de calcul.
De asemenea, s-a arătat că un alt motiv de recurs este reprezentat de împrejurarea că în dispozitivul sentinței civile recurate sunt menționate greșit numele și adresa reclamantului, împrejurare ce atrage admiterea recursului și modificarea sentinței recurate conform art. 488 pct. 8 C.pr.civ. în sensul de a se menționa corect numele și adresa reclamantului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 pct. 8 C.pr.civ., solicitând judecarea cauzei și în lipsă conform art. 411 C.pr.civ.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, în limita și în raport de motivele de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Analizând motivele invocate pe fondul cauzei, reținând în esență problema compatibilității prevederilor OUG nr. 50/2008 cu cele ale Tratatului CE, Curtea apreciază că soluția de admitere a cererii reclamantului este una legală având în vedere că raportul juridic de drept fiscal dintre părți este guvernat de forma modificată a OUG nr. 50/2008, formă care realizează un tratament discriminatoriu între autovehiculele importate dintr-un stat membru și autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, sub aspectul taxei pe poluare percepute.
Astfel, în jurisprudența referitoare la art. 90 (devenit art. 110) din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeana a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor. In consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați sa aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de munca, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala națională contrara art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare.
In urma modificărilor aduse prin OUG nr. 218/2008 si OUG nr. 7/2009, norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 90 (ulterior art. 110) din Tratatul CE. Astfel, există atât o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja . al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România și autoturismele second-hand deja înmatriculate în România, existând un raport de concurență între produsele importate și produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumită categorie de produse, în speță spre cele deja înmatriculate în România.
Dar, în raport de susținerile părților, Curtea mai are în vedere și efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Economiei, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului.
Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Mai mult, C.J.U.E. a decis că taxa de poluare așa cum este reglementată prin O.U.G. 50/2008 are acest efect descurajant și în consecință este incompatibilă cu libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar.
În urma acestei decizii instanța reține că a dispărut cu efect retroactiv temeiul juridic în baza căruia taxa pe poluare a fost percepută reclamantului, iar actul anterior enunțat este total lipsit de un temei legal. Trebuie precizat în acest context faptul că C.J.U.E. nu limitează efectele deciziei analizate doar pentru viitor, iar în lipsa oricărei precizări și limitări în timp a efectelor acestei decizii, consecințele se răsfrâng și pentru trecut (ex tunc), încă de la momentul adoptării actului normativ.
Subsecvent dispariției temeiului juridic în baza căruia taxa a fost percepută, în baza obligațiilor asumate prin aderarea României la Uniunea Europeană, taxa trebuie restituită de către Statul Român prin instituțiile finanțelor publice ca orice taxă nedatorată, însoțită de către despăgubirea corespunzătoare, deoarece taxa a fost percepută în baza unui act normativ prin care legiuitorul a încălcat obligațiile comunitare asumate de România prin aderarea la acest spațiu.
În lipsa unei reacții a legiuitorului la decizia pronunțată în cauza nr. C - 402/09 T. împotriva României, prin care să fie armonizată taxa de poluare cu concluziile Curții de Justiție a Uniunii Europene, judecătorul național nu are la îndemână criteriile în baza cărora să aprecieze care ar fi cuantumul care trebuie restituit din taxa percepută și care ar fi cuantumul care poate fi menținut fără riscul de a afecta libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar. Orice apreciere în acest moment ar fi una pur subiectivă care ar afecta previzibilitatea actului de justiție, iar în lipsa unor repere obiective care nu pot fi trasate decât de legiuitor taxa trebuie restituită integral.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 (fost art. 90) din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că, deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea aplicată în speță produce efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În raport de aceste aspecte, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății.
Față de aceste împrejurări, soluția tribunalului, de restituire a taxei pe poluare astfel încasată, apare ca temeinică și legală.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că împrejurarea menționată de recurentă, vizând greșita menționare a numelui și domiciliului reclamantului în cuprinsul sentinței civile recurate, nu reprezintă un motiv de recurs ce se circumscrie cazului prevăzut de art. 488 pct. 8 C.pr.civ., ci deschide calea formulării unei cereri de îndreptare eroare materială conform art. 442 C.pr.civ., procedură care de altfel a fost urmată în cauză, prin încheierea de ședință din data de 20.02.2014 instanța dispunând admiterea cererii de îndreptare eroare materială formulată de reclamantul D. M. S.. De altfel, Curtea reține că potrivit art. 445 C.pr.civ. „Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 442-444.”
Pentru aceste considerente, reținând și considerentele sentinței civile recurate, Curtea constată că recursul este nefondat, astfel că în temeiul art. 496 alin. 1 C.pr.civ. acesta va fi respins ca atare, menținându-se hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul promovat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. cu sediul în G., Șoseaua București nr. 12, județul G. - DIRECȚIA R. A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 711/C./28.11.2013 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. M. S. cu domiciliul în București, ., .. B, ., sector 6, și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 iunie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. M. P. M. D. A. V.
GREFIER
A. M. C.
Red./thred. MD – 4 ex./09.07.2014
Tribunalul G.
Jud. Fond – F. R.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2744/2014. Curtea de... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 142/2014.... → |
|---|
