Pretentii. Decizia nr. 8354/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8354/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-11-2014 în dosarul nr. 2432/122/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 8354/2014
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător R. I. C.
Judecător A. J.
Grefier M. P.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI G. împotriva sentinței civile nr. 319/25.06.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. A. M., și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică n-au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată că intimatul-reclamant a fost citat pentru acest termen cu mențiunea de a face dovada că s-a adresat cu cerere organului fiscal, anterior sesizării instanței; se constată lipsa acestei cereri; din oficiu invocă excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, ca motiv de ordine publică, și reține cauza în pronunțare.
După reținerea cauzei în pronunțare, se constată că prin serviciul Registratură, la ora 9,15 - și primite la dosar la ora 10,20 - intimatul-reclamant a depus note scrise.
CERERILE
Prin sentința civilă nr.600/13.12.2012, Tribunalul G. – Secția Civilă a respins excepția tardivității introducerii cererii invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului G..
A admis cererea reclamantului M. A. M., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului G. și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, astfel cum a fost formulată.
A admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și a obligat chemata în garanție să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice a municipiului G. suma de 5462 lei reprezentând taxă de poluare.
A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului G. să restituie reclamantului suma de 5462 lei reprezentând taxă de poluare pentru autovehicule achitată potrivit deciziei de calcul nr._/03.07.2012, plus dobânda la nivelul majorărilor de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală conform art.124 C.p.fisc. începând de la data expirării unui termen de 45 de zile de la înregistrarea cererii reclamantului la pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului G. și până la data restituirii efective sumei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta A.F.P. a municipiului G. invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C.p.c.
Prin decizia civilă nr.822 din 06.02.2014 Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal a admis recursul formulat de recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. împotriva sentinței civile nr.600/13.12.2012 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. A. M. și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Curtea a reținut că reclamantul a solicitat anularea deciziei privind stabilirea taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule nr._/3.07.2012 și restituirea sumei de 5462 lei și a dobânzii fiscale de la data plății și până la restituirea efectivă.
Cu toate acestea, în considerentele sentinței, instanța de fond nu face nicio referire la dispozițiile Legii 9/2012 în temeiul cărora reclamantul a achitat taxa a cărei restituire o solicită, nu analizează dacă prevederile acestui act normativ sunt compatibile cu normele comunitare, ci examinează doar dispozițiile OUG 50/2008 – act normativ abrogat la data intrării în vigoare a Legii 9/2012, astfel cum prevede în mod expres art.16 din Legea nr.9/2012.
După casare cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 27.03.2014 sub nr._ .
La data de 13.05.2014 reclamantul M. A. M. a depus cerere completatoare prin care solicită anularea deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/03.07.2012 și în consecință restituirea taxei în valoare de 5.462 lei, încasată cu chitanța . nr._/03.07.2012, sumă ce urmează a fi actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective, obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aplicabile raporturilor fiscale în condițiile art.124 din Codul de procedură fiscală, precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul arată că înțelege să își completeze acțiunea formulată prin raportare la prevederile Legii nr.9/2012 act normativ în vigoare la data formulării cererii.
Arată reclamantul că, deși potrivit dispozițiilor art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012„ obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr.571/2003, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”, formulare care ar fi înlăturat dispozițiile discriminatorii din reglementarea anterioară, respectiv OUG nr.50/2008, ulterior prin OUG nr. 1/2012 s-a stabilit că „aplicarea dispozițiilor art.2 lit. i, ale art.4 alin.2 și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art.5 alin.1 din Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, se suspendă până la 1 ianuarie 2013”.
Apreciază reclamantul că dispozițiile OUG nr.9/2012 contravin dispozițiilor art.110 TFUE, întrucât taxa în cauză este aplicată autovehiculelor de ocazie importate în România, în condițiile în care, în cazul vehiculelor similare deja înmatriculate în România, această taxă nu mai este aplicată cu ocazia revânzării lor ca vehicule de ocazie.
Mai arată reclamantul că plata taxei conform Legii nr.9/2012, nu este legată de faptul poluării, ci de faptul primei înmatriculări în România a autoturismelor second-hand de import, ceea ce conduce la concluzia că taxa pentru emisii poluante este o taxă de import deghizată, încălcând astfel principiile fundamentale ale Comunității europene.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.132 C.proc.civ., art.30,34 și 110 din TFUE, art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 și art.124 din Codul de procedură fiscală.
TRIBUNALUL
Prin sentinta civila nr. 319/25.06.2014, tribunalul a respins excepția tardivității, a admis în parte acțiunea, a admis cererea de chemare în garanție, a anulat decizia de calcul a taxei de poluare nr._/03.07.2012 emisă de A.F.P. G., a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 5.462 lei reprezentând taxă de poluare achitată pentru autovehiculul marca Seat L. cu chitanța . nr._ din 03.07.2012, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, a obligat pârâta să plătească reclamantului dobânda fiscală legală prev. de art.124 alin.2 C.proc.fisc. raportat la art.120 alin.7 C.proc.fisc. de la data de 03.07.2012 până la data plății efective, a obligat chematul în garanție AFM să plătească pârâtei AJFP G. suma de 5.462 lei reprezentând taxă de poluare plătită de reclamant, sumă ce s-a constituit venit la bugetul fondului pentru mediu, conform art.1 din Legea nr.9/2012, plus indicele de inflație și dobânda fiscală legală si a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a retinut urmatoarele:
Examinând cu prioritate excepția de tardivitate a formulării acțiuni invocată de pârâta A.F.P. G., pe motiv că decizia de calcul a taxei de poluare a fost atacată la mult peste termenul legal de 30 zile prevăzut de art.205-207 C.proc.fisc., tribunalul urmează să o respingă.
În speța de față, reclamantul s-a adresat instanței de judecată cu o cerere de restituire a taxei de poluare, în condițiile în care pârâta și-a manifestat opoziția expresă cu privire la restituirea taxei respective, deși reclamantul s-a adresat acesteia cu o cerere în acest sens.
Așadar, obiectul judecății de față este reprezentat de pretenția restituirii sumei de bani plătită cu titlu de taxă de poluare, anularea (contestarea) deciziei de calcul a acestei taxe reprezentând un aspect subsidiar, deciziei lipsindu-i rațiunea de a mai exista în condițiile în care încasarea sumei s-a demonstrat a fi nelegală din perspectiva dreptului comunitar.
Pretenția pârâtei că analiza cererii principale constând în restituirea taxei de poluare, nu se poate face decât pe calea contestației împotriva deciziei de calcul a acestei taxe este contrară principiului liberului acces la justiție, precum și prevederilor art.6 din Convenția europeană a drepturilor omului în sensul că oricărei persoane care se pretinde vătămată în drepturile sale trebuie să i se asigure un acces efectiv la serviciul public al justiției.
Examinând acțiunea, cererea de chemare în garanție și apărările pârâtei, tribunalul constată următoarele:
Reclamantul a achitat la data de 03.07.2012 suma de 5.462 lei cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule, pentru a putea înmatricula în România autoturismul marca Seat, an de fabricație 2009, potrivit art.7 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor.
Conform art. 4 din Legea nr.9/2012:
1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii in evidentele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România si atribuirea unui certificat de înmatriculare si a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 si 8;
c) la reintroducerea in parcul auto național a unui autovehicul, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in România, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale in vigoare la momentul înmatriculării.
La momentul plății taxei de către reclamant, alineatul (2) era suspendat prin OUG nr. 1/2012, începând cu 31.01.2012 și până la 01.01.2013.
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul apreciază că sunt încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene (actualul art.110 din TFUE) conform cărora ,,niciun stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare.”
În opinia literaturii de specialitate, dispozițiile art. 90 din Tratat este acela de împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25 TCE, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice. Astfel, dacă art. 23 interzice în relațiile dintre statele membre taxele vamale la import și export și a oricăror taxe cu efect echivalent, art. 90 interzice taxarea internă discriminatorie.
Astfel, deși prin dispozițiile Legii nr.9/2012 forma inițială, România, stat membru al Comunității Europene, nu mai supunea direct sau indirect autovehiculele produse ale altor țări membre ale comunității unor impozite interne superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, taxa pentru emisii poluante fiind datorată și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme si autovehicule sau taxa pe poluare pentru autovehicule, iar nu numai pentru înmatricularea unor autovehicule rulate importate, în fapt, prin efectul suspendării aplicării dispozițiilor art. 4 alin. 2 din lege, taxa pentru emisii poluante a fost datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele care au fost deja înmatriculate și care sunt deja în circulație, de vreme ce art.4 alin.2 a fost suspendat până la 1.01.2013.
În consecință, tribunalul reține că Legea nr.9/2012 – forma în vigoare la data plății taxei de către reclamant – este contrară art.110 TFUE, fiind de natură să diminueze introducerea în țară a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru, așa cum este cazul de față.
Interpretarea instanței europene privind compatibilitatea cu art.110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O.U.G. nr.50/2008 este aplicabilă în cauză, prin analogie, prin această hotărâre Curtea stabilind cu valoare de principiu că o reglementare națională care impune un impozit intern aplicabil vehiculelor de ocazie importate dintr-un alt stat membru trebuie: 1) să nu depășească valoarea reziduală a aceleiași taxe incorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare și 2) să nu aibă o valoare atât de mare, astfel încât, raportat la reglementările anterioare reglementării evaluate în dosar, să descurajeze importurile fără a descuraja și achizițiile de vehicule de ocazie existente pe piața națională.
Astfel, răspunzând întrebării preliminare adresate de Tribunalul Sibiu, Curtea s-a pronunțat astfel:``Articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea in circulație, in statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fără insa a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzură de pe piața națională.``
Tribunalul, aplicând deci norma comunitară ținând cont de interpretarea dată de Curte art.110 TFUE și ignorând legislația națională contrară, în speță, Legea nr.9/2012, constată că taxa percepută reclamantului cu ocazia înmatriculării în România a autoturismului second hand cumpărat din Germania încalcă dispozițiile art. 110 TFUE iar din această perspectivă, reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare, în astfel de situații, Curtea de Justiție decizând că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.110 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin.4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Cu privire la dobânda aplicabilă, tribunalul apreciază că se impune plata către reclamantă a dobânzii legale în materie fiscală, și anume la nivelul majorărilor de întârziere prevăzute de art. 124 (contribuabilii au dreptul pentru sumele de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat la dobânda la nivelul majorărilor de întârziere prevăzute de acest cod ) .
În ce privește termenul de la care curge dobânda tribunalul, în acord cu hotărârea din 18.04.2013 a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în cauza C-565/11, I., prin care s-a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel reglementat de art. 70 și 124 Cod procedură fiscală, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe, va admite cererea reclamantului și va obliga pârâta să-i restituie reclamantului suma de 5462 lei reprezentând taxa pe emisii poluante, plus dobânda la nivelul majorărilor de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală conform art. 124 Cod procedură fiscală, începând de la data plății și până la data restituirii efective a sumei.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, Legea nr. 9/2012 prevede că suma încasată cu titlul de taxă pentru emisii poluante se transferă către destinatarul acestei taxe - Administrația F. pentru Mediu.
Prin urmare, în condițiile în care dispozițiile legale enunțate prevăd că taxa de poluare se achită de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, organ fiscal care și stabilește taxa prin act administrativ fiscal, iar ulterior sumele sunt transferate în contul Administrației F. pentru Mediu, rezultă, fără echivoc, atât raporturile fiscale dintre contribuabili și administrațiile finanțelor publice, cât și raporturile juridice dintre acestea din urmă și Administrația F. pentru Mediu.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice are posibilitatea de a se regresa împotriva Administrației F. pentru Mediu, în situația în care este obligată la restituirea taxei de poluare încasate, întrucât a virat suma respectivă la bugetul F. pentru Mediu, gestionat de Administrația F. pentru Mediu. Bugetele administrațiilor finanțelor publice fiind distincte, din punct de vedere legal de bugetul F. pentru Mediu, este evident că administrațiilor finanțelor publice, în situația în care sunt obligate la restituirea taxei de poluare încasate, se pot îndrepta împotriva Administrației F. pentru Mediu, cel puțin pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză.
Rezultă astfel obligația acestei din urmă autorități ca în măsura în care se constată caracterul neconform normelor privind discriminarea în stabilirea impozitelor și taxelor cu încălcarea art.110 TFUE, precum și a normelor constituționale anterior menționate, aceeași sumă astfel percepută să fie restituită în mod efectiv către pârâta care determinat în mod concret obligația reclamantului de a plăti o astfel de taxă de poluare, prin virarea acestei sume în contul pârâtelor în vederea restituirii către contribuabilul astfel vătămat.
În cauză, pârâta cazând în pretenții, se poate îndrepta împotriva chematului în garanție, astfel încât, în temeiul art.60 C.proc.civ., urmează a se admite cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată., în sensul că va obliga chematul în garanție la plata către pârâtă a sumei reprezentând taxa și a dobânzilor legale, conform art.124 Cod procedură fiscală.
.
RECURSUL
Parata Administrația Judeteana a Finanțelor Publice G. a introdus recurs impotriva sentintei de mai sus, afirmand:
In ceea ce privește excepția-tardivitatii, instanta de fond in mod eronat a dispus respingerea acesteia fara sa tina cont de dispozițiile prevăzute art. 205 alin. 1 si art. 207 Codul de procedura fiscala.
Aceste prevederi legale sunt absolut obligatorii in cazul contestării oricărui act administrativ fiscal, deci si in cazul Deciziei de calcul a taxei pentru emisii poluante nr._/03.07.2012 emisa la cererea reclamantului.
Potrivit acestor dispoziții legale împotriva oricărui act administrativ fiscal se poate formula contestatie in termen de 30 de zile de la comunicare
Având in vedere faptul ca decizia mai sus mentionata a fost comunicata reclamantului la data emiterii, cererea de anulare a acesteia este formulata cu mult peste termenul prevăzut de lege, impunandu-se deci respingerea ei ca tardiv formulata .
Pe fondul cauzei, instanta de judecata a pronuntat aceasta hotarare fara sa tina seama de dispozițiile legale aplicabile in materie, respectiv dispozițiile Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autoturisme .
Reclamantul a plătit o taxa legala, obligatorie cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania, potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ care a înlocuit OUG nr. 50/2008.
Reclamantul nu poate invoca 9nelegalitatea taxei plătite pe motiv ca aceasta contravine normelor europene,întrucât in speța de fata, taxa de poluare a fost plătită in temeiul Legii nr. 9/2012, act normativ care nu a fost declarat ca ar contraveni normelor europene.
Prin adoptarea acestui act normativ Romania s-a aliniat tendintei Internationale de a fundamanta politica mediului pe principiul poluatorul plătește, principiu care constituie elemental cheie care directioneaza strategia de protectie a calitatii mediului si statueaza obligația poluatorului de a suporta cheltuieli legate de prevenirea si controlul poluării, fiind responsabil pentru pagubele produse.
Prin urmare nu se poate considera ca institutia este in culpa ca urmare a emiterii deciziei de plata a taxei de poluare, întrucât aceata taxa a fost stabilita printr-un act normativ in vigoare la acea data, astfel ca organul fiscal nu a făcut altceva decât sa respecte legea.
Ca urmare a numeroaselor sesizări primite de la cetatenii romani, Comisia" Europeana - Direcția Generala de Impozitare si Uniune Vamala a emis următorul comunicat:
"La nivelul Uniunii Europene nu exista o armonizare a taxei percepute pentru înmatricularea automobilelor. Așadar, statele membre pot decide unilateral in ce privește cuantumul taxei si modalitatea de calcul a acesteia, respectând principiul nediscriminarii."
Având in vedere ca reclamantul, care a achiziționat un autovehicul din UE, nu a făcut dovada existentei unei discriminări fata de un autoturism din parcul auto, cu aceleași caracteristici, si a faptului ca, in mod real ar fi fost descurajat sa achiziționeze autovehiculul, au fost respectate directivele Comisiei Europene.
De asemenea, reclamantul insusi a solicitat sa i se calculeze taxa de poluare, prin cererea adresata organului fiscal, iar plata a fost facuta voluntar.
La momentul achiziționării autoturismului, reclamantul a avut reprezentarea faptului ca va trebui sa plateasca aceasta taxa de poluare pentru autovehicule, fapt care nu I- a descurajat si pe care si l-a asumat.
In drept: art. 299 si urm. Cod pr. civ.
Intimatul-reclamant M. A. M. a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat, afirmand ca prevederile Legii 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante pentru autovehicule incalca dreptul Uniunii Europene, sunt discriminatorii, abuzive si nelegale.
S-a mai aratat ca potrivit Deciziei nr. 24/2011 a Inaltei Curți de Casație și Justiție procedura de contestare prevăzută la art 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.50/2008, raportat la art. 205-218 din Codul de procedura fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art 117 alin, (1) lit. d) din același cod.
Ca atare, nu era necesară contestarea actului administrativ.
CURTEA
In ceea ce priveste solutia data de prima instanta exceptiei tardivitatii
Decizia nr.24/2011 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, in cadrul unui recurs in interesul legii statueaza ca pentru recuperarea taxei pe poluare (si, pentru identitate de ratiune, si a taxei speciale pe emisile poluante), contribuabilul are la dispiozitie 2 mijloace procedurale alternative:
-fie contestarea deciziei de stabilire a taxei, in conditiile art.205 C.pr.fiscala,
-fie formularea unei cereri de restituire a taxei, in conditiile art.117, lit.d C.pr.fiscala.
In ipoteza in care se urmeaza prima cale, cea a contestatiei, atunci aceasta va trebui exercitata in termenele si conditiile prevazute de C.pr.fiscala, adica in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului administrativ-fiscal vatamator, respectiv decizia de stabilire a taxei.
Or, desi a ales primul mijloc procedural, reclamantul nu a respectat termenul de 30 de zile de mai sus, formuland contestatia administrativa cu depasirea acestuia.
Ca atare, capatul de cerere privind anularea deciziei trebuia respins ca tardiv si, pe cale de consecinta, cererea subsecventa de restituire a taxei, ce avea ca premisa, in ipoteza caii contestatiei administrative alese de reclamant, anularea prealabila a deciziei, trebuia respinsa ca inadmisibila.
In continuare, ca urmare a respingerii actiunii principale, se impunea respingerea cererii de chemare in garantie ca lipsite de obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI G. împotriva sentinței civile nr. 319/25.06.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. A. M., și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI.
Modifică sentința recurată, în sensul că:
Admite excepția tardivității.
Respinge cererea în anulare a Deciziei nr._/03.07.2012, ca tardiv formulată.
Admite excepția inadmisibilității cererii în restituirea taxei pentru emisii poluante.
Respinge acțiunea în pretenții a reclamantului, ca inadmisibilă.
Respinge cererea de chemare în garanție, ca rămasă fără obiect. Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.11.2014.
Președinte Judecător Judecător
A. P. R. I. C. A. J.
Grefier
M. P.
Red./tehn. A.J.2 exp08.12.2014
Jud. fond: M. Z. U. – Tribunalul G.
| ← Pretentii. Decizia nr. 7622/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 9438/2014.... → |
|---|
