Anulare act administrativ. Decizia nr. 1200/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1200/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 16920/3/2013
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1200/2015
Ședința publică de la 26 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător R. I. C.
Judecător A. J.
Grefier M. P.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenții-reclamanți P. M. și P. Z. M. împotriva sentinței civile nr. 5152/02.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată că prin cererea de recurs recurenții au înțeles să critice din sentința recurată doar aspectele privitoare la cererea în anulare nu și respingerea cererii de suspendare astfel că, recursul este doar în parte asupra sentinței, fiind formulat în termen pe cererea în anulare.
Constatând că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază recursul în stare de judecată și-l reține pentru soluționare.
CERERILE
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti la data de 29.04.2013 reclamantii reclamanții P. M., P. Z. M. au chemat in judecata pe pârâtul P. M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL solicitand instantei suspendarea executarii masurilor dispuse prin dispozitia nr. 118/7.02.2013 privind desfiintarea gardului si a portilor metalice la imobilul din . . sector 3 si revocarea actului administrativ individual, respectiv dispozitia nr. 118/7.02.2013 privind desfiintarea gardului metalic de aprox.50m precum si a portilor metalice de aprox. 5 m .
In motivarea cererii reclamantii s-a aratat ca la 14.02.2013 o echipa a ADP sect. 3 s-a deplasat la imobilul proprietatea sa din . . sector 3 pentru a pune in executare dispozitia nr. 118 /7.02.2013. Cu aceasta ocazie a aflat de aceasta dispozitie impotriva careia a formulat plangere prealabila in vederea anularii actului.Prin raspunsul comunicat s-a mentionat ca dispozitia s-a emis deoarece nu detin autorizatie de construire pentru portile metalice si gardul edificat pe domeniul privat al statului.Se mentioneaza ca sunt proprietari ai imobilului . . sector 3 conform actului d evanzare cumparare si titlului de proprietate emis potrivit L. 18/1991.Acestui imobil ii corespunde o curtecu destinatia folosirii imobilului, curte imprejmuta cu un gard si porti metalice fata de care nu detin act de proprietate.Portile metalice se sustine ca au fost ridicate de autorii lor, familia Gorlea de 30 ani pentru a imprejmui imobilul iar la momentul dobandirii constructiei le-a achizitionat cu gard si porti metalice..Astfel, delimitarea cu gardul si portile metalice exista si in evidentele cadastrale.Prin aducerea la indeplinire a masurii dispuse se incalca dreptul de proprietate, deoarece nu vor mai putea patrunde in locuinta, daca terenul ar fi proprietatea privata a municipiului Bucuresti.Se invoca Got. CEDO din cauza S. contra Romaniei si HCGMB 211/27.11.1997.
Referitor la cererea de suspendare, cazul justifcat este reprezentat de indoiala puternica asupra prezumtiei de legalitate a emiterii actului, delimitarea existenta in prezent fiind identica cu cea existenta in evidentele cadastrale si rezulta si din planurile topografice., fiind in concordanta si cu HCGMB211/1997.Paguba iminenta este reprezentata de imprejurarea ca masura le-ar bloca accesul in locuinta proprietate personala situata la aceasta adresa, iar pe de alta parte terenul din jurul locuntei ar deveni un depozit de gunoaie.
In drept s-au invocat pre. L. 554/2004 Conventia Europeana si C..Cererea a fost timbrata cu taxa tb. 10 lei si tb. jud. 0,3 lei.
Alaturat, s-au depus la dosar acte, respectiv plangere prealabila, dipsozitia nr. 118/2013, raspuns la plangere, contrac de vanzare cumparareaut. Sub nr. 880/21.07.2010, releveu, titlu de proprietate ace normative, planuri topografice.
Prin incheierea de sedinta de la 28.05.2013 instanta a respins ca neintemeiata cererea reclamantilor privind preschimbarea termeului de judecata acordat, fata de imprejurarea ca teremnul de judecata a fost stabilit aleatoriu prin programul ECRIS, iar reclamantii au posibilitatea de adepune o cerere de suspendare separat de aceasta cauza, in temeiul art. 14 din L. 554/2004.
Prin intampinarea depusa la dosar, paratul a solicitat respingerea actiunii, ca neintemeiata, avand in vedere ca nu s-a demonstrat de catre reclamanti ca sunt intrunite cele doua conditii cu privire la cererea de suspendare a executarii, fata de prev. art. 14 din L. 554/2004 .Referitor la cererea derevocare a actului administrativ se solicita a se respinge deoarece reclamantii nu au prezentat ca detn documente legale pe baza carora au edificatimprejmuirea terenului si nici titlu asupra terenului, in data de 20.06.2012 cand s-a afisat procesul verbal si instiintarea de desfiintare a imprejmuirii ilegal realizata.
In drept se invoca dispoz. L. 554/2004 si L. 215/2001.
In dovedire, paratul a atasat acte doveditoare: dispozitia nr. 118/2013, raspuns adresa nr. 3243/C/20.06.2014, adrese, proces verbal de afisare, instiintare, planse foto.
In cauza s-a administrat partilor proba cu inscrisuri.
TRIBUNALUL
Prin sentinta civila nr.5152/02.09.2014, tribunalul a respins cererea de suspendare a executarii ca neintemeiata si a respins totodata si actiunea in anulare ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a retinut urmatoarele:
Din cuprinsul dispozitiei nr. 118/7.02.2013 emisa de parat rezulta ca ,,Se aproba desfiintarea constructiilor cu caracter provizoriu, constand in gard metalic in lungime de aprox. 50 m si porti metalice in lungime de aprox. 5m, avand inaltime de 2m, edificate fara autorizatie de construire pe domeniul public/privat al munic. Bucuresti in .. 18 sect. 3, apartinand numitului P. M. care instiintat fiind cu termen de 72 ore pentru desfiintare in data de 20.06.2012, nu s-a conformat.”
Dispozitia s-a emis in temeiul prev. art. 61 al. 2 si 68 al. 1 din L. 215/2001 rep.
Nemultumiti fiind, reclamantii au formulat plangere prealabila, iar parata a raspuns cu adresa nr. 1140/C din 25.03.2013 prin care s-a comunicat ca dispozitia s-a emis intrucat constructiile – mentionate, gard si porti metalice au fost edificate fara a se detine autorizatie de construire potrivit L. 50/1991.
Desi reclamantii sustin ca nu ei au fost edificatorii acestor constructii - gard si porti metalice- aflate pe domeniul public/privat al munic. Bucuresti in .. 18 sect. 3, retine Tribunalul ca din nici unul dintre actele atasate in probatoriu de catre reclamanti nu rezulta aceste aspecte.
Imprejurarea ca HCGMB nr. 211/1997 stabileste posibilitatea concesionarii de catre proprietarii de imobile de locuinte dobandite in baza L. 61/1991, L. 85/1992 si L. 112/1995 a unor suprafete de teren, necesare extinderii constructiei in curtile respectivelor imobile, nu exclude obligatia reclamantilor de a se conform prev. art. 7 din L. 50/1991 rep, de a solicita, anterior autorizatia de construire pentru edificare gard si porti metalice, atata vreme cat aceste terenuri fac parte din domeniul public/privat al munic. Bucuresti.
Apararea reclamantilor referitoare la imprejurarea ca prin aducerea la indeplinire a masurilor dispuse se incalca dreptul de proprietate, deoarece nu vor mai putea patrunde in locuinta, daca terenul ar fi proprietatea privata a municipiului Bucuresti si Hot. CEDO pronuntata in cauza S. contra Romaniei – retine instanta ca nu constituie argumente de nelegalitate ale emiterii actului administrativ contestat, intrucat nu refleca atingerea adusa prorpietatii lor.
In consecinta, pe fondul cauzei se va respinge pe fond actiunea, ca neintemeiata.
Mai sustin reclamantii ca in speta se impune suspendarea executarii actului adminsitrativ contestat, argumentand ca prima conditie a prev. art. 14 din . 554/2004, referitoare la cazul justifcat este reprezentata de indoiala puternica asupra prezumtiei de legalitate a emiterii actului, delimitarea existenta in prezent fiind identica cu cea existenta in evidentele cadastrale si rezulta si din planurile topografice, fiind in concordanta si cu HCGMB211/1997.
Aceste aspecte – considera Tribunalul ca nu sunt de natura a incalca prezumtia de legalitate a dispozitiei nr. 118/2013 emisa de parat, atata vreme cat actele normative mentionate- art. 7 din L. 50/1991rep. si art. 61 al. 2 si 68 al. 1 din l. 215/2001 rep. dau in sarcina autoritatii competente posibilitatea de a se aduce la indeplinire masura dispusa de desfiintare a constructiilor edificate fara autorizatie de ocntruire, daca prorpietarul acestora nu face dovada contrara.
Astfel, potrivit dispozitiilor art.14 alin. 2 din Legea 554/2004 ,,in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea in conditiile art.7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pana la pronuntarea instantei de fond.”
Cele doua conditii ale textului urmeaza a fi indeplinite cumulativ in analiza cererii de suspendare.
Din verificarea, in aparenta, a legalității acestui act administrativ cu caracter normativ, ,se constata ca nu exista nici o îndoiala puternica asupra legalității emiterii acesteia.Astfel, argumentul reclamantilor, in acest sens este reprezentat de incalcarea dreptului lor de proprietate, vatamarea fiind incalcarea dreptului de proprietate, aspect nedovedit.
Instanta retine ca nu exista dubii de nelegalitate asupra emiteri actului contestat, atata timp cat la dosar nu s-au depus piese probatorii, din care sa rezulte aspecte suficient de relevante, care sa ateste natura incalcarii dreptului de proprietate al reclamantilor.
Asupra celei de a doua conditii prevazuta de art. 2 litera s din L. 554/2004 rep., care reprezinta acel ,,prejudiciu material viitor si previzibil, sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati” – Tribunalul constata ca reclamatii sustin ca urgenta este determinata de imprejurarea ca masura le-ar bloca accesul in locuinta proprietate personala situata la aceasta adresa, iar pe de alta parte, terenul din jurul locuintei ar deveni un depozit de gunoaie.Nici aspect nu este dovedit, desfiintarea gardului si a portilor metalice nefiind de natura a le afecta dreptul a proprietatea dobandita.. calea de urmat .
Astfel, se constata ca reclamantii nu au dovedit, in raport de obiectul cererii, paguba iminenta ce s-ar fi putut produce prin efectele acestui act, precum si cazul bine justificat, care ar determina o eventuala suspendare a executarii, in temeiul dispozitiilor art.15 cu raportare la art. 14 alin. 2 din Legea 544/2004, astfel ca se va respinge cererea de suspendare executare, ca neintemeiata .
RECURSUL
Reclamantii P. M. si P. Z. M. au introdus recurs impotriva sentintei de mai sus, afirmand:
Prin Dispoziția nr.118/07.02.2013 emisa de catre intimata, s-a dispus desființarea gardului si a porților metalice care imprejmuiesc proprietatea reclamantilor, motivat de faptul ca nu deține autorizație pentru construire conform Legii nr.50/1991.
Cu privire la situația de fapt, au precizat ca au dobândit imobilul construcție situat in ., ., sector, 3, Bucuresti, in baza contractului de vanzare-cumparare aut. sub nr.880/21.07.2010 de BNP A. A. Jean, iar terenul aferent construcției in baza Titlului de proprietate nr.2212/3/24.09.2010 emis conform art. 36 alin.2 din Legea nr.18/1991.
Acest imobil deține un teren in folosința care nu se afla in proprietatea recurentilor si care este împrejmuit cu gard si porți metalice edificate de catre autorii lor, respectiv fam. Gorlea, in urma cu mai mult de 30 ani si preluate de catre recurenti.
Desi au precizat faptul ca gardul si porțile care fac obiectul dispoziției contestate, nu au fost edificate de catre reclamanti pentru a fi necesar ca acestia sa obțina o autorizație de construire, instanța a considerat ca acest aspect nu este dovedit si l-a inlaturat.
In acest sens, arata faptul ca in momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare aut. sub nr.880/21.07.2010 de BNP A. A. Jean, reprezentantul sau convențional, S. A. N. si soțul acesteia, S. loan Anghelus, au declarat pe propria răspundere conform Declarațiilor aut. sub nr. 881/21.07.2010 si 882/21.07.2010 de același notar public A. A. Jean, faptul ca, Gorla I. si Gorla C., sunt cei care au ingradit terenul alăturat imobilului situat in ., ., sector 3, București.
Ulterior vânzării, autorul reclamantilor, personal, a declarat pe propria răspundere, conform Declarației aut. sub. nr.1621/17.09.2010 de notar public B. R. C., faptul ca el, împreuna cu fratele sau, Gorla C., au ocupat si ingradit suprafața de teren cu gard de fier care exista si in prezent.
Tot in acest sens, acest gard are o vechime considerabila, asa cum s-a reținut si in Procesul verbal de cercetare la fata locului incheiat la data de 10.05.2013 in cadrul dosarului nr._/301/2013, având drept obiect ieșire din indiviziune cu numita Neamtu R. V., persoana care a declanșat tot acest control si in care se afla in aceeași situație ca si recurentii in privința folosinței terenului.
Din acest proces verbal reiese ca „o parte din gardul care imprejmuieste terenul reclamanților, in zona de nord vest, este din plasa metalica si are o vechime considerabila, având in vedere ca trunchiul unui copac poziționat pe hotar, prin creștere, s-a integrat in structura gardului".
Mai mult decât atat, instanța nu a ținut cont de faptul ca delimitarea existenta in prezent cu gardul si porțile metalice menționate in Dispoziția nr.118/2013, este identica cu cea existenta in evidentele cadastrale, asa cum rezulta si din planurile topografice puse la dispoziție de către P. M. București.
De altfel, intregul teren, astfel cum este împrejmuit cu gardul si porțile metalice, este aferent imobilului care a fost instrainat de către autorii reclamantilor si asigura utilizarea normala a clădirii deținute de reclamanti in proprietate.
Nu exista niciun temei pentru desființarea imprejmuirilor metalice, acestea fiind amplasate in mod legal, in aliniament cu celelalte garduri si porti apartinand vecinilor.
Se pierde din vedere ca prin aducerea la indeplinire a acestei masuri, nu vor mai putea pătrunde in locuința, având in vedere ca terenul dimprejurul locuinței este proprietate privata a M. București si daca ar fi ingradit de către acesta, le-ar bloca efectiv accesul in locuința.
Prin măsura dispusa, se încalcă dreptul la domiciliu, la viata privata si de familie, asa cum sunt aparate prin art.8 din Convenrie ale cărui pasaje pertinente prevăd următoarele 1.
Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie.[...]; 2. Nu este admis amestecul unei autorități publice in exercitarea acestui drept decât in măsura in care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii si prevenirea faptelor pena/e. protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora.". A se vedea in acest sens HOTĂRÂREA din 20 aprilie 2004. definitivă la 10 noiembrie 2004. în Cauza S. împotriva României. Publicată în M. Of. nr. 388 din 5 mai 2006.
In acest sens, toti proprietarii din . suprafețe mai mari decât cele detinute in proprietate, tocmai pentru faptul ca au primit in proprietate doar terenul aferent constructiei, iar restul de teren este folosit fara un titlu.
Totodată, împrejmuirea realizata de acești proprietari, la fel ca si împrejmuirea la imobilul recurentilor, este in concordanta cu împrejmuirea existenta in planurile topografice.
Mai mult decât atat, instanța nu a ținut ca împrejmuirea terenulului respecta prevederile art. 1 alin.2 din Hotărârea nr.211/27.11.1997 a Consiliului General al M. București, respectiv "curțile fac parte din domeniul privat al municipiului București si sunt definite ca terenuri libere de construcții, situate la aceeași adresa poștala cu clădirea de locuința, fiind delimitate prin împrejmuiri sau calcane, in conformitate cu planul cadastral actualizat".
Prin emiterea dispoziției contestate, se incalca insasi dispozițiile cuprinse in hotărârea menționata mai sus, atat timp cat împrejmuirea cu gardul si porțile metalice este in conformitate cu planul cadastral si este permisa prin textul de lege menționat.
Chiar si persoana care a adresat sesizarea in urma căreia s-a emis prezenta dispoziție, vecina de calcan, Neamtu R., deține in proprietate 68,22 mp conform Titlului de proprietate nr.9842/3/10.03.1999, iar in realitate, suprafața ingradita de aceasta cu gard metalic si fara a avea vreun titlu, este de 228,88 mp. Aceeași situație este aplicabila întregului cartier, dar nu a fost emis nicio dispoziție in sensul desființării tuturor împrejmuirilor edificate de proprietari pe terenul proprietate privata a municipiului București.
In cazul in care intimata parata ar ingradi terenul proprietatea sa, o asemenea măsura ar bloca accesul in locuința proprietate personala situata la aceasta adresa, pe terenul deasemenea proprietare personala, ceea ce ar presupune ca singura modalitate de a ajunge in casa ar fi pe calea aerului.
Pe de alta parte insa, in cazul in care in care parata nu ar ingradi terenul proprietatea sa, oricine ar putea intra in curtea imobilului proprietatea recurentilor, in care sunt depozitate obiectele necesare gopodariei, sau terenul ar deveni o groapa de gunoi a cartierului.
In drept, recurentii au invocat art.483 si urm., art.223 C.pr.civ.
Intimata-parata P. M. București a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat, afirmand:
Instanța de fond în mod corect a apreciat în cauza respectivă, ca acțiunea fiind neîntemeiata, instanța reținând ca nu s-a făcut dovada de către reclamanți a faptului ca prin masurile dispuse, se aduce vreo atingere proprietăți reclamanților.
Imobilul (construcție proprietatea reclamanților), deținând un teren care nu se afla in proprietatea reclamanților, acesta fiind împrejmuit ilegal cu un gard si porți metalice.
Prin adresa nr.8667/11.06.2012, P. M. Bucuresti-Directia Patrimoniu Serviciul Fondului Imobiliar de Stat, a instiintat Direcția Generala de Politie Locala si Control a M. București, situația juridica a terenului împrejmuit, acesta find proprietatea statului aflat in administrarea Consiliului General al M. București.
Având in vedere ca reclamanții nu au prezentat si nu dețin documente legale in baza cărora a fost edificata împrejmuirea terenului si nici titlu asupra terenului, in data de 20.06.2012, dlui P. M. i-a fost afișată prin Procesul Verbal de Afișare nr. 1135/DT/20.06.2012, înștiințarea de desființare a împrejmuirii ilegal realizata.
Astfel in conformitate cu prevederile art. 33 alin 1 din Legea nr. 50/1991 r2, privind autorizarea lucrărilor de construcții -„ construcțiile executate fara autorizație de construire pe terenul aparținând domeniului public sau privat al statului, cat si construcțiile si amenajările cu caracter provizoriu executate pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al județelor, municipiilor orașelor si comunelor vor putea fi desființate pe cale administrativa de autoritatea administrației publice de pe raza administrativa -teritoriala unde se afla construcția, fara emiterea unei autorizații de desființare, fara sesizarea instanțelor judecătorești si pe cheltuiala contravenientului, așadar a fost emisa Dispoziția Primarului General nr. 118/07.02.2013, pentru desființare pe cale administrativa a construcțiilor (gard si porți metalice) edificate pe domeniul privat al M. București in lungime de 55 m, in ..
Reclamanții nu dețin nici un act administrativ in baza căruia aveau dreptul de a păstra construcția pe domeniul public/privat al M. București.
Instanța de fond, atunci când a soluționat prezenta cauză, nu putea să ignore prevederile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcții, Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală, precum și cele ale Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
In cazul de fata autoritatea publica in oricare situație s-ar afla:
-fie ca proprietar al terenului, daca acesta face parte din domeniul sau privat;
-fie gestionar al intereselor statului, daca terenul este domeniul public public, si in ambele situații, are posibilitatea sa solicite eliberarea terenului, beneficiarii construcțiilor neavand calitatea de proprietar al terenului pe care aceste construcții sunt amplasate.
Legea nr. 50/1991
-art. 4 alin. (1) Autorizațiile de construire se emit de președinții consiliilor județene, de primarul general al municipiului București, de primarii municipiilor, sectoarelor municipiului București, ai orașelor și comunelor pentru executarea lucrărilor definite la art. 3 (..).
-art. 27 alin. (1) Președinții consiliilor județene, primarii și organele de control din cadrul autorităților administrației publice locale si județene au obligația să urmărească respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții în cadrul unităților lor administrativ-teritoriale și, în funcție de încălcarea prevederilor legale, să aplice sancțiuni sau să se adreseze instanțelor judecătorești și organelor de urmărire penală, după caz.
Procesele-verbale de constatare a contravențiilor, încheiate de organele de control ale administrației publice locale, se înaintează, în vederea aplicării sancțiunii, șefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism sau, după caz, președintelui consiliului județean ori primarului unității administrativ-teritoriale (....).
- art. 33 alin. (1) Prin excepție de la prevederile art. 32, construcțiile executate fără autorizație de construire pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului, cât și construcțiile, lucrările și amenajările cu caracter provizoriu executate pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al județelor, municipiilor, orașelor și comunelor vor putea fi desființate pe cale administrativă de autoritatea administrației publice de pe raza unității administrativ-teritoriale unde se află construcția, fără emiterea unei autorizații de desființare, fără sesizarea instanțelor judecătorești și pe cheltuiala contravenientului.
Legea nr. 215/2001
-art. 78 Municipiul București este organizat în 6 subdiviziuni administrativ-teritoriale, numite sectoare.
-art. 80 Autoritățile administrației publice locale din municipiul București sunt Consiliul General al M. București și consiliile locale ale sectoarelor, ca autorități deliberative, precum și primarul general al municipiului București și primarii sectoarelor, ca autorități executive, alese în condițiile legii pentru alegerea autorităților administrației publice locale.
-art. 83 alin. (3) Primarul general și viceprimarii municipiului București funcționează și îndeplinesc atribuțiile prevăzute de dispozițiile prezentei legi pentru primarii și viceprimarii comunelor și orașelor, care se aplică în mod corespunzător.
Legea nr. 213/1998
-art. 1 Dreptul de proprietate aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale, asupra bunurilor care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public.
-art. 2 Statul sau unitățile administrativ-teritoriale exercită posesia, folosința și dispoziția asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public, în limitele și în condițiile legii.
Din lumina dispozițiilor legale mai sus menționate, rezultă fără echivoc faptul că, Primarul M. București are atribuții și competențe cu privire la administrarea și gestionarea domeniului public/privat al municipalității.
Primarul General al M. București poate emite dispoziții de desființare a construcțiilor amplasate cu caracter provizoriu sau ilegale pe domeniul public al municipalității.
In consecință, reclamanții nu justifică o vătămare a intereselor lor prin emiterea actului administrativ atacat, neputând face dovada unui prejudiciu care să o afecteze în mod direct.
CURTEA
In ceea ce priveste exceptia tardivitatii recursului declarat impotriva solutiei date asupra cererii de suspendare a executarii
Potrivit art.14, alimm.4 din Legea nr.554/2004, solutia data asupra cererii de suspendare a executarii unui act administrative poate fi atacata cu recurs in termen de 5 zile de la comunicare.
Se constata ca sentinta 5152/02.09.2014 a fost comunicata reclamantilor in data de 26.09.2014, iar recursul a fost formulat in data de 13.10.2014, fiind expediat prin serviciul postal, cu depasirea termenului de 5 zile.
Ca atare, curtea va admite exceptia tardivitatii si va respinge recursul care vizeaza solutia asupra cererii de suspendare a executarii, ca tardiv.
In ceea ce priveste recursul asupra solutiei date cererii de anulare a dispozitiei
Procedura speciala de desfiintare a constructiior executate fara autorizatie de construire, prevazuta de art.33 din Legea nr.50/1991, se aplica lucrarilor edificate:
-pe domeniul public sau privat al judetelor, oraselor sau comunelor (art.33, alin.4)
-pe domeniul public sau privat al statului (art.33, alin.1)
In speta, intimata nu a lamurit regimul juridic al terenului pe care au fost edificate lucrarile in cauza.
Astfel, desi in cuprinsul adresei nr.8667/11.06.2012 emise de Primaria M. Bucurest-directia Patrimoniu-Serviciul Evidenta Fond Imibiliar de Stat (f.58 fond) se mentioneaza ca terenul este proprietate a statului, neprecizandu-se daca domeniu public sau domeniu privat, si in administrarea Consiliului General al M. Bucuresti, in cuprinsul dispozitiei atacate se mentioneaza ca terenul apartine domeniului public/privat al M. Bucuresti.
In al doilea rand, intimata nu a dovedit ca portile si gardul respective au fost edificate de reclamanti sau ca sunt in proprietatea acestora, astfel incat nu se justifica punerea in sarcina acestora a obligatiei de suportare a cheltuielilor de demolare.
Astfel, in acelasi referat se mentioneaza ca nu se cunoaste cine a executat lucrarile respective.
De asemenea, din contractul de vanzare-cumparare autentificat de BNP Jean A. A. sub nr.880/21.07.2010 rezulta ca reclamantii au cumparat doar dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.20 din imobilul-constructie si cota indiviza de 51,95% din terenul aferent imobilului (cota in suprafata de 83,66 mp), asupra careia au dobandit ulterior un drept de proprietate, in baza art.36, alin.2 din Legea nr.18/1991, potrivit Titlului de proprietate nr.2212/3 din 24.09.2010 emis de Prefectul municipiului Bucuresti (f.16 fond).
Este adevarat ca, in fapt, imobilul-constructie este inconjurat de o suprafata de teren de 1.090 mp, imprejmuita cu gard.
Asupra terenului care depaseste terenul de sub constructie, precum si asupra gardului imprejmuitor si a portilor aferente, recurentii-reclamantii nu detin niciun act de proprietate, ele fiind folosite doar in fapt.
Ca atare, nu se poate retine ca recurentii-reclamanti sunt proprietarii sau constructorii gardului si ai portilor a caror desfiintare se solicita.
Ca atare, chiar daca sunt beneficiarii in fapt ai respectivelor lucrari si chiar daca tot ei ar fi afectati in fapt prin desfiintarea lor, recurentii-reclamanti nu pot fi subiecti si destinatari ai dispozitiei de desfiintare, acestia neputand intra sub incidenta prevederilor art.33 din Legea nr.50/1991.
Distinct de cele de mai sus, desi au recunoscut lipsa unui titlu de proprietate asupra terenului excedentar, ce inconjoara imobilul-constructie, recurentii-reclamanti au sustinut ca imprejmuirea este realizata de autorii lor, cu multi ani in urma si au invederat o posibila atingere a dreptului lor la domiciliu, viata privata si de familie.
Sub acest aspect, curtea constata ca la momentul cumpararii apartamentului de catre recurentii-reclamanti, doamna S. A. N. care era mandatarul vanzatorilor, si domnul S. I. Anghelus au dat fiecare cate o declaratie autentificata aratand ca terenul excedentar a fost ingradit de Gorla C., unchiul doamnei S. A. N., apoi a fost plantat cu pomi fructiferi si ulterior a fost stapanit continuu si netulburat de fratele sau, Gorlea I. din anul 1994.
Vechimea ingradirii terenului, imprejurarea ca terenul a fost platat cu pomi fructiferi, ca a fost stapanit in mod continuu si fara tulburare de catre proprietarii apartamentului, faptul ca insesi recurentii-reclamanti au folosit terenul in acelasi fel din momentul cumpararii din anul 2010 si, mai ales, faptul ca, dupa cum sustin recurentii-reclamanti, in intregul cartier situatia este similara, reprezinta imprejurari de fapt ce contureaza ideea ca atat in apartamentul asupra caruia sunt proprietari, cat si pe terenul ce inconjoara imobilul si asupra caruia nu detin niciun titlu, atat autorii recurentilor, cat si recurentii au desfasurat o viata de familie si privata constanta si fara tulburare, aceste aspect fiind cunoscute de autoritatile publice.
De asemenea, relevant este faptul ca autoritatile publice nu au infirmat niciodata aceste sustineri ale recurentilor.
Ca atare, se poate sustine ca dreptului autoritatii publice de a desfiinta imprejmuirea realizata fara autorizatie de construire i se opune dreptul recurentilor de a continua exercitarea in fapt a unei vieti private si de familie la adapostul respectivei imprejmuiri.
Daca, de principiu, masura desfiintarii isi poate gasi un suport legal (in anumite conditii, precum lamurirea regimului juridic al terenului, stabilirea persoanei care va suporta cheltuielile de desfiintare), daca se poate sustine ca aceasta ar urmari de principiu un interes legitim care tine de disciplinarea executarii constructiilor, in schimb, sub aspectul proportionalitatii masurii, curtea retine ca masura nu se mai justifica.
Astfel, nu se vede care ar fi beneficiile imediate pe care le-ar obtine autoritatea publica prin desfiintarea gardului si a portilor, aceasta nesustinand niciodata ca ar dori sa dea terenului ce inconjoara imobilul-constructie o alta destinatie decat aceea de a fi folosit de proprietarii apartamentelor din respectiva cladire.
In schimb, consecintele negative pe care recurentii-reclamanti le-ar suporta sunt evidente, acestia fiind nevoiti sa isi restranga viata de familie si private strict in interiorul cladirii, desi pana la acest moment, vreme indelungata, aceasta viata s-a exercitat si pe terenul inconjurator.
F. de aceste motive, curtea va admite recursul, va casa în parte sentința recurată, și în rejudecare, va dispune admiterea cererii având ca obiect anularea Dispoziției Primarului General al M. București nr. 118/07.02.2013 si, pe cale de consecinta, va anula dispoziția nr. 118/07.02.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității recursului formulat împotriva soluției Tribunalului asupra cererii de suspendare.
Respinge recursul împotriva soluției Tribunalului Bucuresti de respingere a cererii de suspendare a Dispoziției nr. 118/07.02.2013, ca tardiv formulat.
Admite recursul formulat de recurenții-reclamanți P. M. și P. Z. M. împotriva sentinței civile nr. 5152/02.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, asupra soluției Tribunalului pe cererea de anulare a Dispoziției nr. 118/07.02.2013.
Casează în parte sentința recurată, și în rejudecare, dispune:
Admite cererea având ca obiect anularea Dispoziției Primarului General al M. București nr. 118/07.02.2013.
Anulează dispoziția nr. 118/07.02.2013.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 26.02.2015.
Președinte JudecătorJudecător
A. PohribRaluca I. C. A. J.
Grefier
M. P.
Red./tehn.A.J.
Jud. fond : L. G. - Tribunalul București - SCAF
| Obligaţia de a face. Decizia nr. 20/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
