Anulare act administrativ. Încheierea nr. 5/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

La data de 10.02..2015, pârâta S.C. G. F. Manay S.R.L. a depus concluzii scrise.

Dezbaterile asupra excepțiilor invocate de pârâta S.C. G. F. Manay S.R.L. au avut loc în ședința publică din 5 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte din prezența, însă Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:

CURTEA

Deliberând asupra prezentei acțiuni în contencios administrativ, prin prisma excepțiilor procesuale invocate de pârâta S.C. G. F. MANAY S.R.L., constată:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 17.10.2014, astfel cum a fost precizată ulterior, prin cererea depusă la dosar în data de 30.01.2015 (filele 279-280), respective oral la termenul de judecată din 05.02.2015, reclamanții . L. AL COMUNEI P. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PESCUIT ȘI ACVACULTURĂ și S.C. G. F. MANAY S.R.L:

1) constatarea nulității absolute a contractului de arendare nr. 2/02.03.2011, încheiat între Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, în calitate de arendator, și S.C. G. F. MANAY S.R.L., în calitate de arendaș, precum și a procesului-verbal de punere în posesie nr. 34/09.03.2011, susținând că terenul în suprafață de 10,8 ha de sub luciul de apă al iazului Creața III se află în domeniul public al comunei P. și în administrarea Consiliului local al comunei P., nefiind nici în proprietatea, nici în administrarea Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură;

2) constatarea încetării de drept a contractului de arendare nr. 2/02.03.2011, în temeiul art. 3 alin. 1 din contract, urmare a încheierii între C. local al comunei P. și .. a contractului de concesiune nr. 18/05.05.2014.

În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 07.11.2014 (filele 75-86), pârâta S.C. G. F. MANAY S.R.L. a invocat excepțiile lipsei procedurii prealabile, tardivității procedurii prealabile și prescripției dreptului la acțiune, asupra cărora Curtea se va pronunța cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 alin. 1 din Codul de procedură civilă:

1. excepția neîndeplinirii procedurii prealabile.

Pârâta S.C. G. F. MANAY S.R.L. a susținut prin întâmpinare că reclamanții nu au formulat plângere prealabilă înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, astfel cum se prevede imperativ la art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Sub acest aspect, având în vedere obiectul acțiunii și natura administrativă a contractului de arendare nr. 2/02.03.2011, încheiat între Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, în calitate de arendator, și S.C. G. F. MANAY S.R.L., în calitate de arendaș, Curtea reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „plângerea prealabilă în cazul acțiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificația concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispozițiile Codului de procedură civilă fiind aplicabile în mod corespunzător. În acest caz, plângerea trebuie făcută în termenul de 6 luni prevăzut la alin. 7, care va începe să curgă: a) de la data încheierii contractului, în cazul litigiilor legate de încheierea lui; b) de la data modificării contractului sau, după caz, de la data refuzului cererii de modificare făcute de către una dintre părți, în cazul litigiilor legate de modificarea contractului; c) de la data încălcării obligațiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de executarea contractului; d) de la data expirării duratei contractului sau, după caz, de la data apariției oricărei alte cauze care atrage stingerea obligațiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de încetarea contractului; e) de la data constatării caracterului interpretabil al unei clauze contractuale, în cazul litigiilor legate de interpretarea contractului”.

Cu titlu preliminar, Curtea constată că prevederile art. 7 alin. 6, cuprinse în Legea nr. 554/2004 încă din forma sa inițială, nu au mai fost puse în acord cu evoluția ulterioară a normelor civile și procesual civile, caracterizată de eliminarea distincției dintre actele juridice civile și cele comerciale, ca expresie a unicității dreptului civil, și, în mod corelativ, de eliminarea din cadrul normativ a reglementării procedurii concilierii directe, ce forma obiectul de reglementare a dispozițiilor art. 720¹ din codul de procedură civilă de la 1865.

În acest context, Curtea apreciază că prevederile art. 7 alin. 6 teza I din Legea nr. 554/2004 au căzut în desuetudine, astfel că, în lipsa unor prevederi exprese cuprinse în legi speciale, forma procedurii prealabile în cazul contractelor administrative urmează a fi stabilită prin raportare la dispozițiile de drept comun ale art. 7 alin. 1, înainte de învestirea instanței cu un litigiu privind încheierea/modificarea/executarea/încetarea unui contract administrativ fiind așadar suficientă adresarea unei notificări părții contractante, prin care să fie adusă la cunoștința acesteia pretenția sau nemulțumirea concretă.

În speță, având în vedere că reclamanții au calitatea de terți față de contractul de arendare nr. 2/02.03.2011, Curtea apreciază că aceștia trebuie să facă dovada că s-au adresat părților contractante printr-o notificare scrisă, prin care să le aducă la cunoștință, pe de o parte, nevalabilitatea contractului, sub motivul că terenul în suprafață de 10,8 ha de sub luciul de apă al iazului Creața III s-ar afla în domeniul public al comunei P. și în administrarea Consiliului local al comunei P. (în ceea ce privește primul capăt de cerere), iar, pe de altă parte, încetarea de drept a contractului de arendare, urmare a încheierii contractului de concesiune nr. 18/05.05.2014, având ca obiect același teren.

Având în vedere cele prezentate anterior, precum și înscrisurile depuse la dosar, Curtea constată că reclamanții au făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile.

Astfel, în ceea ce privește primul capăt de cerere, Curtea constată că plângerea prealabilă îmbracă forma adresei nr. 1551/04.03.2011 (fila 283), prin care primarul comunei P. a adus la cunoștință Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură că terenul ce face obiectul contractului de arendare nr. 2/02.03.2011 se află în proprietatea publică a comunei P.. Prin adresa nr. 1573/25.03.2011 (fila 284), Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură a formulat răspuns la această notificare, comunicând împrejurarea că terenul respectiv s-ar afla în domeniul privat al statului și în administrarea sa.

Referitor la al doilea capăt de cerere, Curtea constată că plângerea prealabilă îmbracă forma adreselor nr. 3055/27.05.2014 (înregistrată la ANPA sub nr. 4011/02.06.2014) și nr. 3056/27.05.2014 (filele 98 și 115), prin care primarul comunei P. a adus la cunoștință Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură, respectiv S.C. G. F. Manay S.R.L. că a intervenit încetarea de drept a contractului de arendare nr. 2/02.03.2011, având în vedere încheierea contractului de concesiune nr. 18/05.05.2014. Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură a răspuns prin adresa nr. 5336/28.07.2014 (fila 98), iar S.C. G. F. Manay S.R.L. a solicitat revocarea contractului de concesiune, prin adresa nr. 11/03.06.2014 (fila 122). O notificare similară a fost transmisă Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură și prin adresa nr. 3630/03.07.2014 (filele 287-288), însă Curtea constată că adresa nr. 3055 este anterioară, fiind emisă la 27.05.2014, astfel încât apreciază că această ultimă notificare îmbracă forma procedurii prealabile față de Agenție.

În aceste condiții, dată fiind corespondența purtată între părți, Curtea va respinge ca neîntemeiată excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, constatând că scopul avut în vedere de legiuitor prin instituirea condiției obligatorii a plângerii prealabile a fost atins.

1. excepția tardivității procedurii prealabile.

Pârâta S.C. G. F. MANAY S.R.L. a susținut în esență că, prin raportare la adresa nr. 3630/03.07.2014, depusă de reclamanți la termenul de judecată din 05.02.2015, plângerea prealabilă a fost formulată cu depășirea termenului legal de 6 luni, prevăzut de art. 7 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că reclamanții au luat cunoștință de existența și conținutul contractului de arendare nr. 2/02.03.2011 chiar la data de 02.03.2011, când acesta a fost notat în cartea de arendă, aflată în posesia Primăriei P..

Curtea subliniază că pentru soluționarea acestei excepții se impune, de asemenea, o analiză separată pentru fiecare capăt de cerere, prin raportare la cele reținute mai sus.

Astfel, în ceea ce privește primul capăt de cerere, reținându-se anterior că procedura prealabilă îmbracă forma adresei nr. 1551/04.03.2011 (fila 283), este evident că reclamanții au respectat termenul de 6 luni prevăzut de art. 7 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, notificarea fiind emisă la 2 zile de la data încheierii contractului de arendare.

Referitor la al doilea capăt de cerere, Curtea constată că și în acest caz a fost respectat termenul de 6 luni, având în vedere următoarele aspecte: art. 3 alin. 1 și art. 24 din contractul de arendare nr. 2/2011 prevăd că acest contract încetează de drept la momentul concesionării terenului; contractul de concesiune, urmare căruia se solicită în prezentul litigiu constatarea încetării de drept a contractului de arendare, a fost încheiat la data de 05.05.2014; adresele nr. 3055 și 3056, prin care primarul comunei P. a adus la cunoștință arendatorului și arendașului încetarea de drept a contractului, au fost emise la data de 27.05.2014, cu respectarea termenului legal prevăzut de art. 7 alin. 6 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, Curtea va respinge ca neîntemeiată și excepția tardivității procedurii prealabile, atât în ceea ce privește primul capăt, cât și referitor la al doilea capăt de cerere.

1. excepția prescripției dreptului la acțiune.

Pârâta S.C. G. F. MANAY S.R.L. a susținut în esență că, prin raportare la dispozițiile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, acțiunea este prescrisă, fiind introdusă cu depășirea termenului de 6 luni, calificat expres de legiuitor ca fiind de prescripție.

Preliminar, dată fiind căderea în desuetudine a prevederilor art. 7 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, sub aspectul trimiterii la dispozițiile art. 720¹ din Codul de procedură civilă de la 1865, Curtea apreciază că în cauză nu mai pot fi aplicabile dispozițiile art. 11 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 554/2004, termenul de 6 luni neputând fi calculat de la data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii directe.

În condițiile în care forma procedurii prealabile în cazul contractelor administrative urmează a fi stabilită prin raportare la dispozițiile de drept comun ale art. 7 alin. 1, astfel cum s-a arătat anterior, Curtea apreciază că termenul de 6 luni pentru introducerea acțiunii urmează a fi calculat prin raportare la una dintre ipotezele reglementate la art. 11 alin. 1 lit. a)-c) din Legea nr. 554/2004, în funcție de circumstanțele concrete ale speței.

În prezenta cauză, dat fiind că reclamanții au formulat notificări, la care s-a răspuns, Curtea apreciază că sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 554/2004, astfel încât termenul de 6 luni va fi calculat începând cu data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, cu mențiunea că se impune o analiză separată pe fiecare capăt de cerere.

Astfel, în ceea ce privește primul capăt de cerere, Curtea a constatat anterior că procedura prealabilă a îmbrăcat forma adresei nr. 1551/04.03.2011, la care Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură a răspuns prin adresa nr. 1573/25.03.2011 (fila 284). În aceste condiții, termenul legal de 6 luni pentru introducerea primului capăt de cerere începe să curgă de la data de 25.03.2011, împlinindu-se la 25.09.2011. Or, prezenta acțiune a fost introdusă pe rolul instanței la data de 17.10.2014, termenul legal fiind depășit cu 3 ani.

În consecință, în temeiul art. 11 alin. 1 și 5 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite excepția invocată de pârâtă și va respinge primul capăt de cerere, având ca obiect constatarea nulității contractului de arendare nr. 2/02.03.2011, ca fiind prescris.

Referitor la al doilea capăt de cerere, Curtea a constatat anterior că procedura prealabilă a îmbrăcat forma adreselor nr. 3055 și 3056 din 27.05.2014, la care Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură a răspuns prin adresa nr. 5336/28.07.2014 (fila 98), iar S.C. G. F. Manay S.R.L. prin adresa nr. 11/03.06.2014 (fila 122). Având în vedere că acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 17.10.2014, cu respectarea termenului legal de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge ca nefondată excepția prescripției, urmând a dispune disjungerea acestui capăt de cerere și înaintarea la registratura Secției a VIII-a, în vederea formării unui nou dosar, cu termen de judecată la data de 19.03.2015, pentru când se vor cita părțile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca neîntemeiate excepțiile lipsei procedurii prealabile și tardivității procedurii prealabile, invocate de pârâta S.C. G. F. Manay S.R.L. în legătură cu ambele capete de cerere.

Admite excepția prescripției, invocată de pârâta S.C. G. F. Manay S.R.L. în legătură cu primul capăt de cerere.

Respinge ca prescris primul capăt de cerere (având ca obiect constatarea nulității contractului de arendare nr. 2/02.03.2011), formulat de reclamanții . C. L. AL COMUNEI P., ambii cu sediul în comuna Petrachioaia, ., județul Ilfov, în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PESCUIT ȘI ACVACULTURĂ, cu sediul în București, ., sectorul 1, și S.C. G. F. MANAY SRL, cu sediu ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat "I. G." din București, .. 4, ., unitate birouri A4, sectorul 5.