Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4099/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4099/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 17644/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.4099
Ședința publică de la 10.09.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - G. D.
JUDECĂTOR - A. Ș.
JUDECĂTOR - L. G. Z.
GREFIER - C. A.
Pe rol fiind recursurilor formulate de recurenta reclamantă C. (D.) M. Morena, împotriva sentinței civile nr.5904/29.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul pârât pârâtă U. S. Haret și intimatul chemat în garanție M. Educației Naționale,
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima strigare a cauzei, la ordine, cât și la a doua strigare a dosarului, la sfârșitul ședinței de judecată, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează Curții că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art.223 coroborat cu art.411 alin.2 C.pr.civ.
Curtea constată cauza în stare de judecată și în temeiul art. 394 alin.1 C.pr.civ., o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra prezentului recurs, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5904/29.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal a fost respinsă excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea de chemare în judecată privind pe reclamanta C. (D.) M. MORENA CNP_, cu domiciliul în București, . . . și domiciliul procesual ales la CA C. M. V., în sector 5, București, Calea Rahovei, nr. 266-268, .. 2, . contradictoriu cu pârâta U. S. HARET BUCUREȘTI cu sediul în sector 3, București, .. 13, ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI EDUCAȚIEI NAȚIONALE, cu sediul în sector 1, București, .. 28-30, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, arătând în esență că studiile au fost desfășurate în condițiile legii, și a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată și a cererii de chemare în garanție.
Pârâta U. S. Haret a depus întâmpinare și cerere de recurs provocat (f. 26 și urm.), prin care a solicitat deopotrivă admiterea recursului, a cererii de chemare în judecată și a cererii de chemare în garanție.
Intimatul M. Educației și Cercetării Științifice a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat (f. 17 și urm.).
Analizând actele dosarului, Curtea constată că recursurile principal și provocat sunt fondate, fiind incident motivul de casare prev. de art. 488 pct. 8, întrucât instanța de fond, respingând ca neîntemeiată acțiunea, a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii.
Recurenta-reclamantă D. (fostă C., conform certificatului de căsătorie aflat la f. 14 dosar fond) M. Morena a urmat cursurile Facultății de Management Financiar contabil din București, specializarea/programul de studii contabilitate și Informatică de Gestiune, din cadrul Universității S. Haret a susținut și a promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, eliberându-i-se adeverința nr. 1829/29.07.2010.
Potrivit Ordinului MECT nr. 2284/2007, adeverința de absolvire a studiilor are un termen de valabilitate de maximum 12 luni, termen în care universitatea are obligația de a completa diploma de licență și suplimentul la diplomă, care se eliberează absolventului, la cererea acestuia. Diplomele de licență se completează pe formulare tipizate care sunt realizate de o unitate specializată desemnată de MECTS, respectiv . necesar ca cererea universității de eliberare a formularelor tipizate ale diplomelor de licență să fie aprobată de MECTS.
În cazul de față, U. S. Haret a solicitat Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, printr-o . adrese, să aprobe tipărirea formularelor de diplome de licență necesare promoției anului 2009. MECTS a încuviințat aceste cereri doar în parte și a refuzat să aprobe tipărirea formularelor pentru forma de învățământ la distanță și frecvență redusă, invocând faptul că U. S. Haret a organizat nelegal aceste forme de învățământ, fără a parcurge procedura de evaluare academică la care face referire art. 17 din HG nr. 1011/2001. În aceste condiții, intimata-pârâtă U. S. Haret nu a putut da curs cererilor intimaților-reclamanți de eliberare a diplomelor de licență și a suplimentului acestora, lipsindu-i formularele tipizate.
Din cuprinsul corespondenței dintre recurentă și U. S. Haret rezultă că există divergențe în ceea ce privește interpretarea normelor referitoare la organizarea învățământului la distanță și cu frecvență redusă, M. considerând că aceste forme trebuie supuse procedurii de acreditare, potrivit art. 17 din HG nr. 1011/2001, în timp ce U. consideră că nu este necesară o astfel de acreditare pentru specializările acreditate pentru cursuri la zi, invocând în acest sens art. 8 din Ordinul MECTS nr. 3404/2006. Prin urmare, se recunoaște de către Minister că U. S. Haret este o instituție de învățământ superior care era acreditată să organizeze cursuri și examen de licență pentru specializarea absolvită de recurenta-reclamantă, însă consideră că respectiva acreditare era acordată numai pentru forma de învățământ la zi, nu și pentru învățământ la distanță și frecvență redusă.
Curtea mai reține că, deși ministerul consideră că organizarea cursurilor la formele învățământ la distanță și frecvență redusă de către U. S. Haret s-a făcut în mod nelegal, totuși, atât în perioada în care partea a urmat aceste cursuri, cât și anterior, nu a demarat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că instituția de învățământ superior a acționat în afara cadrului legal, nu s-a contestat dreptul Universității de a organiza examen de licență pentru formele de învățământ pe care M. le consideră neacreditate și nu s-a solicitat anularea examenelor în urma cărora li s-au eliberat absolvenților adeverințele care atestă faptul că au obținut titlul de licențiat.
Având în vedere lipsa vreunei măsuri luate de către Minister în vederea sancționării pretinsei organizări nelegale de către U. S. Haret a cursurilor universitare la formele de învățământ la distanță și frecvență redusă, precum și dispozițiile neclare ale art. 8 din ordinul MECTS nr. 3404 din 07.03.2006 („formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate”), care au permis interpretarea dată de U. S. Haret, Curtea apreciază că nu se poate reține organizarea cursurilor absolvite de intimatul-reclamant în afara cadrului legal, astfel cum susține recurentul-chemat în garanție MEN.
Curtea subliniază că la soluționarea prezentului recurs urmează a se avea în vedere și soluția de principiu adoptată de Înalta Curte de Casație de Justiție - Plenul Secției de contencios administrativ și fiscal în ședința din data de 7 noiembrie 2013, prin care instanța supremă a statuat că „soluția adoptată este în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. S. Haret să elibereze diploma de licența și/sau suplimentul de diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă”.
Curtea are în vedere importanța unei astfel de soluții de principiu dată de Secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme, soluție care, chiar dacă nu are forța obligatorie a unei decizii date într-un recurs în interesul legii, se impune a fi respectată, față de rolul conferit Înaltei Curți de Casație și Justiție de unificarea a practicii judiciare.
Prin aceste decizii de speță ÎCCJ a statuat în mod constant că M.E.C.T.S. are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă, întrucât adeverința de licențiat se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a fost atacată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță și fără frecvență, s-a arătat că instanța de fond nu a fost învestită cu o astfel de cerere.
În același sens s-a pronunțat de altfel recent Înalta Curte de Casație și Justiție, completul competent pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin decizia nr. 7/2014, prin care s-a statuat că ,, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, încă din luna octombrie 2013, și-a unificat jurisprudența în cauzele având ca obiect obligarea pârâtei U. "S. Haret" să elibereze diploma de licență și suplimentele la diplomă, în sensul admiterii acțiunii și a cererii de chemare în garanție (cu titlu de exemplu, menționăm deciziile nr. 5.386/2011, nr. 5.656/2011, nr. 5.722/2011, nr. 628/2012, nr. 690/2012, nr. 708/2012, nr. 953/2012, nr. 1.007/2012, nr. 1.008/2012, nr. 1.638/2012, nr. 1.639/2012, nr. 2.514/2012, nr. 2.515/2012, nr. 2.533/2012, nr. 2.534/2012, nr. 3.302/2012, nr. 3.349/2012, nr. 4.258/2012, nr. 4.260/2012, nr. 4.261/2012, nr. 4.496/2012, nr. 929/2012, nr. 5.091/2012, nr. 3.427/2013, nr. 3.431/2013 și nr. 5.062/2013).
Din examinarea hotărârilor atașate comunicate de curțile de apel rezultă că marea majoritate a instanțelor, după comunicarea soluției de principiu din 28 octombrie 2013, s-au raliat practicii majoritare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și au admis acțiunea reținând că U. "S. Haret" are obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii ce atestă susținerea și promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2009, să elibereze și diploma de licență.
În astfel de cauze, având în vedere că obligația universității nu poate fi dusă la îndeplinire, deoarece ministerul refuză tipărirea formelor tipizate, a fost admisă și cererea de chemare în garanție, obligațiile celor două autorități fiind corelative. ˮ
În consecință, ținând cont de necesitatea urmării soluțiilor de principiu pronunțate de instanța supremă, în scopul asigurării unei practici unitare, Curtea constată că legalitatea acreditării formei de învățământ nu face obiect al prezentei cauze, iar cum părții i-a fost eliberată adeverință de licențiat, necontestate, aceasta are dreptul a-i fi eliberată diploma de licențiat și suplimentul de diplomă, revenind M. Educației Naționale obligația să aprobe tipizarea formularelor tipizate necesare.
De altfel, necesitatea respectării și la nivelul instanțelor ierarhic inferioare a unei asemenea jurisprudențe adoptate și urmate constant de instanța supremă, soluție orientată înspre finalitatea asigurării caracterului efectiv și concret al dreptului invocat de absolvenții universității în discuție, rezultă și din interpretarea considerentelor Curții Europene a Drepturilor Omului din hotărârea pronunțată în cauza B. împotriva României.
Or, a nu constata incidența rațiunilor pentru care Curtea Europeană a reținut încălcarea dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din CEDO, în sensul obligației instanțelor de recurs de a adopta o jurisprudență unitară, astfel încât să fie respectat principiul securității juridice,care este implicit în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept, în absența căreia instanțele interne de recurs ar deveni sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar, ar avea drept consecință inerentă, prin generarea unei jurisprudențe neunitare la nivelul situației absolvenților universității în discuție, o aplicare și interpretare diferită a acelorași norme legale în situații similare.
Așa fiind, în temeiul art. 488 alin.1 pct. 8 NCPC, al art. 491 alin.(1) NCPC și al art. 20 alin.3 din Legea contenciosului administrativ, va fi admis recursul principal și recursul provocat, cu consecința casării în parte a sentinței recurate, a admiterii cererii și pe fond, a obligării pârâtei USH la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă. Va fi admisă și cererea de chemare în garanție, urmând a fi obligat chematul în garanție M.E.N. la aprobarea tipăririi formularelor tipizate pentru diploma de licență și suplimentul de diplomă.
Va fi obligată recurenta pârâtă U.S.H. la plata sumei de 626 lei către recurenta reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată fond și recurs.
Va fi obligat chematul în garanție M.E.N. la plata sumei de 700 lei către recurenta pârâtă U. S. Haret, reprezentând cheltuieli de judecată fond și recurs (onorariu avocat și taxă de timbru), admise în în parte conform art. 451 alin.1 și 2 NCPC și la plata sumei de 626 lei la plata căreia recurenta pârâtă U.S.H. a fost obligată către recurenta reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul principal formulat de recurenta reclamantă C. (D.) M. Morena, cu domiciliul ales la CA „Colțuc M. V.” din București, Calea Rahovei nr.266-268, Corp 60, ., sect.5 și recursul provocat formulat de recurenta pârâtă U. S. Haret cu sediul în București ..13, sect.3 împotriva sentinței civile nr.5904/29.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul chemat în garanție M. Educației Naționale cu sediul în București, .. 28-30, sect.1.
Casează în parte sentința recurată.
Admite acțiunea.
Obligă pârâta U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă.
Admite cererea de chemare în garanție.
Obligă chematul în garanție M. Educației Naționale la aprobarea tipăririi formularelor tipizate pentru diploma de licență și suplimentul de diplomă.
Menține celelalte dispoziții.
Obligă recurenta pârâtă U.S.H. la plata sumei de 626 lei către recurenta reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată fond și recurs.
Obligă chematul în garanție M.E.N. la plata sumei de 700 lei către recurenta pârâtă U. S. Haret, reprezentând cheltuieli de judecată fond și recurs (onorariu avocat și taxă de timbru), admise în în parte și la plata sumei de 626 lei la plata căreia recurenta pârâtă U.S.H. a fost obligată către recurenta reclamantă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. A. Ș. L. G. Z.
GREFIER
C. A.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2980/2015.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2123/2015. Curtea de... → |
|---|
