Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 254/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 254/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 7281/2/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 254
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03.02.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: P. S.
GREFIER: LUCREȚIA M.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta U. C. ȘI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA – ASOCIAȚIA PENTRU DREPTURI DE autor (UCMR – A.), în contradictoriu cu pârâții O. R. PENTRU DREPTURILE DE AUTOR (ORDA) și ASOCIAȚIA P. DE MUZICĂ,având ca obiect „cerere suspendare provizorie act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns părțile: reclamanta – prin avocat R. – P. A., cu împuternicire avocațială la dosar, pârâții O. R. PENTRU DREPTURILE DE AUTOR (ORDA) - prin consilier juridic S. D., cu delegație de reprezentare la dosar, ASOCIAȚIA P. DE MUZICĂ – prin consilier juridic Z. C., cu împuternicire de reprezentare juridică la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Reprezentantul pârâtului O. R. PENTRU DREPTURILE DE AUTOR depune la dosar Decizia nr. 59 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 10 ianuarie 2013.
Apărătorul reclamantei depune la rându-i la dosar un Extras din Bilanțul contabil întocmit Asociației P. de Muzică din care rezultă că este insolvabilă și este practic imposibil să mai recupereze sumele de bani. Acest document îl apreciază a fi util, pertinent și concludent pentru a dovedi condiția pagubei iminente.
Curtea, având în vedere conținutul întâmpinărilor depuse la dosar din partea pârâților precum și dispozițiile art. 248 C.pr.civ. pune în discuție mai întâi excepția inadmisibilității acțiunii, motivată pe natura de act administrativ a adresei de convocare și acordă cuvântul pe acest aspect, iar în subsidiar pe fondul cererii de suspendare.
Reprezentantul pârâtului O. R. PENTRU DREPTURILE DE AUTOR solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, contestând natura de act administrativ a documentului dedus judecății, referindu-se aici și la interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-o speță similară. Prin Adresa de Convocare, ORDA, potrivit prevederilor legale, art. 138 alineat 4 din Legea nr. 8/1996, a convocat completul arbitral în vederea desemnării arbitrilor pentru soluționarea arbitrajului pentru faptul că cele două părți nu au ajuns la un protocol privind stabilirea remunerațiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor pentru utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale de către organismele de televiziune. Această Adresă de convocare nu este un act administrativ, ci este o operațiune premergătoare unui act administrativ care ar produce efecte juridice, prin metodologia care se va aplica, prin hotărârea arbitrală și metodologia ce se va aplica ulterior. Prin Decizia nr. 59/10 ianuarie 2013, într-o speță similară, Înalta Curte de Casație și Justiție practic a confirmat susținerile sale și a stipulat că o Adresă de convocare nu este un act administrativ, ci are valoarea unei operațiuni administrative premergătoare adoptării actului producător de efecte juridice, ceea ce face să poată fi cenzurat de instanță doar odată cu actul producător de efecte juridice.
Apărătorul reclamantei solicită instanței respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâți. Solicită a se avea în vedere faptul că precedentul judiciar nu este izvor de drept și nici nu se bucură de autoritate de lucru judecat. Actul administrativ contestat nu îl constituie Adresa de Convocare a părților, ci Decizia, indiferent care este forma îmbrăcată de aceasta, ORDA de a iniția procedura de arbitraj. Convocarea părților este un act subsidiar manifestării de voință a ORDA, ca autoritate publică de a iniția această procedură, atâta timp cât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
Pe cale de consecință, atâta timp cât nu critică convocarea părților, ci critică Decizia de inițiere a procedurii de arbitraj, ce poate aparține numai ORDA, care a comunicat și faptul că nu are în formă materială un alt înscris decât acest document – 9950/02.12.2014 - a înțeles prin prezenta acțiune să solicite suspendarea oricărui act administrativ individual, indiferent care ar fi forma sa de exprimare, pe care l-ar depune ORDA sau pe care l-ar invoca, cu privire la această manifestare de voință de a iniția procedura de arbitraj. Înțelege să invoce principiul consfințit de către CJUE al prevalenței fondului asupra formei. Pe cale de consecință, indiferent dacă actul administrativ invocat, respectiv Decizia ORDA de a iniția procedura de arbitraj, a îmbrăcat sau nu o anumită formă – scrisă, nescrisă, într-un scris care cuprinde și o corespondență de convocare, instanța va trebui să se pronunțe cu privire la această manifestare de voință a ORDA, ca act administrativ unilateral, de a decide inițierea în speță a procedurii de arbitraj.
Pe de altă parte, solicită a se avea în vedere în speță că nu este vorba de un arbitraj prin care să se stabilească metodologii. Este cu totul altă situație. De altfel, hotărârea ce ar fi pronunțată pe calea arbitrajului nu poate fi atacată pe calea contenciosului administrativ. În acest sens s-au pronunțat atât Înalta Curte de Casație și Justiție cât și Curtea de Apel, aceste instanțe apreciind că hotărârea pronunțată în arbitraj nu este act administrativ și astfel nu poate fi atacată pe această cale. Singura cale prin care poate fi atacată decizia ORDA de a iniția această procedura este cea de față - pe calea independentă a contenciosului administrativ și nu atacând hotărârea arbitrală în cadrul căreia nu poate pune în discuție acest aspect; neputând cere și suspendarea. Nu există o altă cale de a solicita suspendarea, decât aceasta. Nu ar putea fi cerută suspendarea ulterior pronunțării arbitrajului. Consideră că documentul nr. 9950/02.12.2014 este act administrativ, fiind o manifestare de voință, ce produce efecte juridice (obligă partea să participe la convocări, să plătească onorarii de arbitri). Astfel, atâta timp cât se naște acest raport juridic ca urmare a unei manifestări de voință, este vorba de un act administrativ.
Pe fondul cererii de suspendare, solicită admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată și motivată, urmând a se constata că este întrunită cerința cazului bine justificat.
Contrat celor susținute prin întâmpinările depuse la dosar, nu invocă, în susținerea acestui caz bine justificat, o eventuală nulitate a Deciziei nr. 115/2012, invocată de pârâta ASOCIAȚIA P. DE MUZICĂ și primită de ORDA ca argument al inițierii cererii de arbitraj, ci se raportează la conținutul acesteia. ORDA trebuia să verifice ce anume conține și ce dispune această decizie. Or, în Decizia 115/2012 nu se regăsește o avizare a Asociației P. de Muzică pentru exercitarea unei gestiuni colective în domeniul muzical. Pentru că gestiunea colectivă se realizează pe de o parte, pe categorii distincte de drepturi (drepturi conexe, care aparțin artiștilor interpreți și așa mai departe, diferite de drepturile de autor), respectiv o altă categorie, fiind cea a drepturilor de autor. În cadrul fiecărei categorii, avizarea se face pe domenii distincte de creație, astfel cum se prevede expres la art. 125, alineat 2 și art. 126 alineat 1 din Legea nr. 8/1996. Atâta timp cât acest aviz nu a fost încă emis de către ORDA și APM nu a făcut dovada că ar fi fost avizată pe acest domeniu nu se putea decide inițierea procedurii de arbitraj pentru acest domeniul muzical, pe care activează UCMR A. și de la care se pretinde stabilirea prin arbitraj a unor remunerații ce ar trebui plătite către APM. Invocă în acest sens dispozițiile art. 207 cod civil ce sancționează cu nulitatea absolută orice act efectuat fără să existe autorizarea legală, atunci când o astfel de autorizare este prevăzută de lege. Pe cale de consecință, inițierea procedurii de arbitraj efectuată de APM era lovită de nulitate absolută și ORDA nu-i putea da curs pentru a dispune inițierea acestei proceduri.
Pe de altă parte, a mai invocat, în susținerea cazului bine justificat și contradicția evidentă dintre dispozițiile Deciziei 115/2012 și Referatul care a stat la baza acesteia, drept pentru care există o îndoială cu privire la ce anume s-ar fi dispus avizarea prin această decizie, pentru că, în acel referat, menționat în Decizie ca temei al emiterii sale se spune că s-a constatat că APM întrunește cerințele legale pentru a fi avizată ca organism de gestiune colectivă a drepturilor conexe; nu a drepturilor de autor și în nici un caz a drepturilor de autor în domeniul muzical. Pe cale de consecință, contradicția fiind evidentă, între cele două acte administrative, există un caz bine justificat și raportat la această situație, fără a analiza legalitatea sau nelegalitatea acelei decizii sau a deciziei de inițiere. Există o îndoială justificată asupra faptului că nu ar fi trebuit ORDA, raportat la dispozițiile legale anterior menționate și la situația de fapt prezentată, să decidă inițierea arbitrajului în acest caz.
În ceea ce privește competența ORDA de a dispune sau nu inițierea procedurii de arbitraj, acest lucru este prevăzut în mod expres, în sensul că părțile, care întrunesc condițiile prevăzute de lege se pot adresa ORDA pentru inițierea procedurii de arbitraj. Nu se adresează nici completului de arbitraj și nici altei instituții. Invocă aici prevederile Regulamentului de Arbitraj adoptat chiar de către ORDA printr-o Decizie – 270/06.09.2010. În Regulament se specifică în mod clar că ORDA este cea care decide cu privire la numirea secretarului, cu privire la tragerea la sorți și chiar directorul ORDA este cel care efectuează tragerea la sorți sau desemnează o persoană care să realizeze această operațiune. Este evidentă manifestarea de voință a ORDA în inițierea arbitrajului. Invocă articolul 7 alineatul 12 din Regulament, ce prevede faptul că ORDA este cea care decide inclusiv cu privire la termenul de arbitraj; arbitrii putând doar să solicite ORDA prelungirea termenului de arbitraj și numai ORDA decide dacă se prelungește sau nu un astfel de termen. Pe cale de consecință, natura de act administrativ și manifestarea de voință a ORDA privind inițierea arbitrajului și dispozițiile care le ia cu privire la aceasta sunt neechivoce.
În ceea ce privește paguba iminentă, astfel cum a susținut și prin cererea de chemare în judecată, raportat și la extrasul din Bilanțul contabil întocmit Asociației P. de Muzică și depus în ședința publică de față, APM ar urma să primească în baza acestui arbitraj o sumă de bani. A arătat că în cazul în care s-ar anula actul administrativ nu ar mai fi posibilă recuperarea acestei sume de bani pentru două motive: pe de o parte, pentru că acest arbitraj trebuie să se finalizeze în 30 de zile iar hotărârea arbitrală este executorie, astfel cum prevede în mod expres art. 131 indice 2 alineat 9. D. consecință, imediat ce va fi pronunțarea APM va putea să încaseze această sumă de bani. Această sumă de bani APM o va plăti mai departe altor persoane, pentru că legea o obligă, potrivit art. 134 alineat 2 litera d) să facă această plată în maxim 6 luni. Cu siguranță, nu se poate termina un litigiu pe fond și în recurs în termen de 6 luni în cadrul contenciosului administrativ, astfel că, acești bani vor fi deja, cu impozite reținuți, la terțe persoane cu care partea pe care o reprezintă nu are un raport direct, iar APM, neavând un patrimoniu, fiind pe pierdere clară, astfel cum a dovedit și cu extrasul bilanțului contabil depus la dosar, nu va putea să repare și să restituie UCMR A. aceste sume, drept pentru care paguba este una iminentă, în mod evident raportat la termene și raportat la consecințe, vis a vis de acest bilanț.
A mai depus la dosar și o Adresă APM către UPFR în care solicită blocarea plăților către UCMR A., fapt ce va conduce la împiedicarea UCMR A. de a beneficia de niște remunerații de care beneficia anterior. Este astfel vorba de un blocaj pentru un termen nedefinit. Nici măcar nu se spune până când să fie blocați acești bani.
De asemenea, ORDA avea obligația să verifice dacă procedura de arbitraj a fost soluționată pentru categoriile de drepturi, remunerații, care sunt supuse gestiunii colective facultative. Pentru că numai în acest caz prevede art. 133 alineat 2 că trebuie să existe un astfel de protocol și o astfel de împărțire. Remunerațiile încasate de la operatorii de televiziune pentru drepturile de autor de radiodifuzare a operelor muzicale, se încadrează în prevederile art. 123 indice 1 din Legea 8/1996, unde gestiunea colectivă este obligatorie. Și articolul 133 alineat 1 prevede că regula o constituie colectarea de către fiecare organism de gestiune colectivă pentru propriul repertoriu și nu să ceară Asociația P. de Muzică de la UCMR A. niște remunerații pe care să le colecteze UCMR A. pentru aceasta.
În privința cheltuielilor de judecată, își rezervă dreptul de a le solicita, eventual, pe cale separată.
Reprezentantul pârâtului O. R. PENTRU DREPTURILE DE AUTOR solicită a se avea în vedere faptul că, potrivit prevederilor legale, ORDA asigură numai secretariatul procedurii de arbitraj. Se referă aici la dispozițiile art. 138 alineat 1 litera i) din Legea nr. 8/1996. D. urmare, textul legal cât și dispozițiile HG 401/2006 nu prevăd în competența directorului general sau directorului general adjunct competența soluționării unei cereri de arbitraj promovată de un organism de gestiune colectivă. Consideră astfel că cele invocate de apărătorul reclamantei nu au susținere legală.
Privitor la invocarea Deciziei 115/2012, de înființare a APM ca organism de gestiune colectivă, pe drepturi de autor pentru opere muzicale, solicită a se avea în vedere faptul că această decizie a fost menținută de Curtea de Apel, se bucură de autoritate de lucru judecat, UCMR a formulat recurs, ce se va judeca pe 28 aprilie 2015. D. urmare, instanța supremă se va pronunța asupra legalității acestei decizii de înființare ca și organism de gestiune colectivă. Consideră că în speța de față, Decizia nr. 115/2012 nu are relevanță.
În ceea ce privește condiția „pagubei iminente”, ORDA a adresat către APM o cerere prin care a solicitat să facă demersurile necesare cu privire la încheierea unui Protocol, depus ulterior la ORDA. Părțile s-au întrunit, ORDA a fost mediator, în sensul că a pus la dispoziție sediul, fiind întocmite numeroase procese verbale - minute depuse la dosarul cauzei.
Cererea APM depusă la ORDA și înregistrată sub nr. 9673/24.11.2014 privind inițierea procedurii de arbitraj este una temeinică, fiind emisă cu respectarea dispozițiilor legale. Invocă astfel prevederile art. 131 indice 2 alineat 3 litera c) din Legea nr. 8/1996.
În ceea ce privește susținerile reclamantei referitoare la faptul că ORDA poate iniția arbitraj numai cu privire la drepturile de autor din același domeniu de creație dintre cele prevăzute la art. 123 indice 2 din legea nr. 8/1996, stipulate de articolul 133 din aceeași lege, invocă prevederile art.131 indice 1 alineat 3 din Legea 8/1996, unde se menționează în ce condiții ORDA poate fi solicitat pentru inițierea procedurii de arbitraj.
Cât privește condiția existenței unei pagube iminente, apreciază că reclamanta nu a probat existența unui motiv ce ar putea conduce la ideea că ar fi prejudiciată. În acest sens, Organismul de Gestiune Colectivă – UCMR A. colectează și repartizează sumele cuvenite din radiodifuzarea operelor muzicale de către organismele de televiziune, reținând comisionul datorat potrivit prevederilor legale – art. 134 alineat 2 litera b și d din Legea nr. 8/1996.
Din punctul său de vedere, UCMR nu a dorit să comunice cu APM, nu dorește să participe la faza de arbitraj pentru instituirea unei metodologii privind remunerația cuvenită titularilor de drepturi, dorind să fie singurul organism care să aibă monopol pe acest domeniu de creație.
Consideră că afirmațiile reclamantei sunt simple susțineri și aprecieri subiective, neavând un temei legal.
Pentru toate aceste considerente, precum și pentru cele menționate pe larg în cuprinsul întâmpinării depusă la dosar, raportat și la înscrisurile anexate, solicită respingerea cererii de suspendare, ca nefiind îndeplinite cele două condiții cumulative impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Cererea de suspendare este astfel neîntemeiată.
Reprezentantul pârâtei ASOCIAȚIA P. DE MUZICĂ solicită mai întâi admiterea excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, motivat de faptul că acea adresă de convocare a părților în vederea desemnării completului de arbitraj nu este un act administrativ, așa cum este reglementată această instituție în Legea nr. 554/2004. Solicită a se avea în vedere că nu acea adresă de convocare a părților a ORDA este cea care dă naștere unor raporturi juridice între cele două părți - UCMR DA și APM. Aceste raporturi juridice decurg din efectul Legii nr. 8/1996 - UCMR A. fiind colector iar APM fiind beneficiar al acestor remunerații colectate de UCMR A..
În ceea ce privește atribuțiile ORDA, acestea sunt strict prevăzute de Legea nr.8/1996, respectiv art. 138 alineat 1 litera a) unde se prevede că este autoritate unică de reglementare în domeniu; prin urmare emite acte administrative iar la litera i) asigură secretariatul procedurii de arbitraj. Având în vedere că APM a formulat o cerere de inițiere a procedurii de arbitraj, în temeiul art. 131 indice 2 alineat 1 litera c) din Legea nr. 8/1996, ORDA nu avea și nu are atribuția de a aprecia asupra calității APM de a iniția procedura de arbitraj, având în vedere că există deja o decizie de avizare a APM ca organism de gestiune colectivă pe domeniul operelor muzicale, nu are calitatea de a aprecia dacă această cerere formulată este întemeiată în mod corect, dacă este vorba de cesiune facultativă sau obligatorie și așa mai departe. Toate aceste aspecte vor fi stabilite în cadrul arbitrajului, prin hotărâre arbitrală. Niciunul din documentele depuse de UCMR A. în susținerea cererii sale și anume Regulamentul Corpului de Arbitri, Regulamentul de organizare și funcționare a ORDA, nu prevede că ORDA are dreptul și atribuția de a emite decizii / acte administrative pentru inițierea unei proceduri de arbitraj. ORDA asigură doar secretariatul procedurii de arbitraj. În temeiul art. 1312 alineatele 3 și 4 ceea ce face ORDA constă în primirea unei cereri de inițiere a procedurii de arbitraj, verifică limitativ dacă partea ce a formulat cererea de arbitraj este sau nu organism de gestiune colectivă și dacă are vocație să primească remunerații de la cel cu care dorește să se arbitreze. De aici ORDA emite o adresă, ce nu are natura unui act administrativ, pentru că nu generează raporturi juridice dintre cele două părți, adresă prin care convoacă părțile la desemnarea prin tragerea la sorți a arbitrilor. La această desemnare prin tragerea la sorți a arbitrilor părțile nu sunt obligate să se prezinte, pentru că tragerea la sorți se poate face și în absența acestora. UCMR A. nu era obligată se prezinte la procedura de arbitraj.
În ceea ce privește condiția existenței cazului bine justificat, solicită a se observa că, în realitate, UCMR A. formulează în fapt excepție de nelegalitate a Deciziei nr. 115/2012 și întreaga argumentație se bazează pe susținerea că ORDA ar fi avut atribuția de a verifica conținutul Deciziei nr. 115/2012 de a constata în acest sens că APM întrunește sau nu condiția de a iniția sau nu procedura de arbitraj. Consideră că ORDA nu avea cum să verifice conținutul, de vreme ce este vorba de o decizie emisă chiar de această instituție, se bucură de prezumția de legalitate, a fost menținută de Curtea de Apel București, este adevărat că s-a declarat recurs, însă, în prezent se bucură în continuare de prezumția de legalitate.
În ceea ce privește condiția „pagubei iminente”, așa cum a susținut și prin întâmpinare și prin Notele Scrise, acel onorariu depus de ambele părți în mod egal, la UCMR A. reprezintă cheltuieli de funcționare, care de altfel au fost deja reținute din sumele total colectate, sume din care și APM- ului i se cuvine o parte.
În ceea ce privește Adresa formulată de APM către UPFR, prin care a solicitat sistarea unor anumite plăți față de UCMR A., ar fi util de aflat dacă UPFR a sistat plățile în acest moment din sursa „copie privată” ce nu face obiectul arbitrajului.
Apărătorul reclamantei în replică la susținerile formulate de reprezentantul ASOCIAȚIEI P. DE MUZICĂ, privitor la excepția inadmisibilității invocată și de această parte, precizează că, contrar susținerilor acesteia nu oricine poate solicita inițierea procedurii de arbitraj. NU orice persoană fizică, în nume propriu sau în numele alte persoane - societatea comercială –poate cere ORDA inițierea procedurii de arbitraj, pentru că ORDA ar trebui să respingă o astfel de solicitare și să nici nu convoace părțile pentru tragerea la sorți. Este o procedură specială și legea spune clar în ce condiții poate fi inițiată – doar atunci când ORDA constată că sunt întrunite condițiile legale poate decide inițierea.
În ceea ce privește natura de act administrativ, s-a susținut de către parte că raporturile juridice nu se nasc în speță dintr-o manifestare de voință a ORDA de a iniția arbitrajul, ci că ar decurge din lege.
Or, potrivit art. 2 alineat 1 litera c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ reprezintă acea manifestare de voință inclusiv în scopul executării în concret a legii; ceea ce a făcut ORDA în acest caz: în scopul executării în concret a legii, a dispus inițierea procedurii de arbitraj pentru aceste părți, considerând că sunt întrunite cerințele Legii nr. 8/1996 de a iniția o astfel de procedură.
Curteadeclară dezbaterile închise și reține cauza pentru a se pronunța, în principal, pe excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâți și în subsidiar, eventual, pe fondul cererii de suspendare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.12.2014 sub nr._, reclamanta U. C. și Muzicologilor din România – Asociația pentru Drepturi de Autor (UCMR – A.) a solicitat în contradictoriu cu pârâții O. R. pentru Drepturile de Autor (ORDA) și Asociația P. de Muzică, suspendarea executării actului administrativ individual nr. 9950/02.12.2014 si a celorlalte acte administrative individuale prin care parata O. R. pentru Drepturile de Autor a dispus inițierea procedurii de arbitraj „privind stabilirea criteriilor de repartizare a remunerațiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor si a comisionului de colectare datorat organismului desemnat colector din utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale de către organismele de televiziune colectate de UCMR-A. în temeiul Deciziei ORDA nr. 41/10.03.2008, respectiv Deciziei ORDA nr. 170/13.04.2007, decizie prin care a fost desemnat drept organism de gestiune colector al remunerațiilor cuvenite titularilor de drepturi patrimoniale de cuvenite titularilor de drepturi de autor pentru utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale de către organismele de televiziune stabilite prin Decizia Civila nr. 271A/ 02.11.2007, in referire la Metodologia privind utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale de către organismele de televiziune"; obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare a arătat următoarele:
Parata ORDA este singura autoritate publica căreia, in executarea legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, ii revine competenta exclusiva de a decide inițierea unei proceduri de arbitraj in cazurile reglementate de art. 1312 din legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările ulterioare.
In aceasta calitate ORDA are dreptul si libertatea de apreciere si de a decide, in concordanta cu legea, fie sa inițieze fie sa nu inițieze procedura de arbitraj reglementata de 131 indice 2 alin. (3) din legea nr. 8/1996.
Acest drept de apreciere nu este unul absolut in sensul ca in speța este nelegal ca ORDA sa decidă inițierea unei proceduri de arbitraj in cazurile in care fie nu a primit o cerere in acest sens, fie petentul nu dovedește îndreptățirea sa la formularea cererii de inițiere a procedurii de arbitraj sau in cazul in care nu este incident unul dintre cazurile expres si limitativ prevăzute de lege in care se poate iniția procedura de arbitraj.
Decizia ORDA de a iniția o procedura de arbitraj reprezintă astfel un act administrativ unilateral cu caracter individual, emis de ORDA in executarea in concret a legii si in exercitarea libertății sale de apreciere si de a da astfel naștere la raporturi juridice.
In speța, potrivit actului administrativ unilateral emis de ORDA sub nr. 9950/02.12.2014, în executarea dispozițiilor art. 1312 alin, (3) si alin. (4) din legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe cu modificările ulterioare parata ORDA a decis sa inițieze o procedura de arbitraj dând naștere unor raporturi juridice in care UCMR-A. a devenit parte.
In cadrul raporturilor juridice astfel născute se nasc si obligații pentru UCMR-A.: de a participa la tragerea la sorti a arbitrilor, de plata la casieria ORDA a onorariului de arbitraj (art. 131 ind. 2 alin. 6 din legea nr. 8/1996) etc.
In speța sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din legea nr. 554/2004, actualizata.
1. UCMR-A. s-a adresat in prealabil ORDA potrivit art. 7 din legea nr. 554/2014 actualizata pentru revocarea actelor administrative in litigiu prin plângerea nr._/02.12.2014 înregistrata la ORDA sub nr. RGII/9980/03.12.2014 astfel cum a fost rectificata prin plângerea nr._/03.12.2014 înregistrata de ORDA tot sub nr. RGII/9980/03.12.2014.
Plângerea prealabila astfel formulata de către UCMR-A. a fost respinsa de către ORDA, soluția fiind comunicata UCMR-A. sub nr. 9980/03.12.2014.
Face precizarea ca, in afara de actul administrativ emis de ORDA sub nr. RGII/9950/02.12.2014, ORDA nu a comunicat UCMR-A. o decizie sau alt act administrativ prin care sa fie concretizata manifestarea de voința a ORDA si exercitarea puterii de apreciere si de decizie conferite acesteia de lege, de a decide cu privire la inițierea procedurii de arbitraj.
Potrivit dispozițiilor legale, decizia inițierii de către ORDA a unei proceduri de arbitraj poate fi luata numai de Directorul General al Oficiului R. pentru Drepturile de Autor sau, in absenta acestuia, de Directorul General Adjunct, prin decizie.
Invoca in sensul celor de mai sus si prevederile art. 7 alin. (2) coroborat cu alin. (3) si (4) ale aceluiași articol din HG nr. 401/2006, coroborate si cu dispozițiile art. 138 alin. (1) lit. n) din legea nr. 8/1996.
In egala masura, competenta Directorului General al Oficiului R. pentru Drepturile de Autor de a soluționa cererea APM nr. 9673/24.11.2014 si de a decide inițierea procedurii de arbitraj rezulta si din coroborarea dispozițiilor legale mai sus mentionate cu cele ale art. 131 ind. 2 alin. (2) si alin. (7) din legea nr. 8/1996, actualizata si cele ale art. 6 alin. (4), art. 5 si art. 7 alin. (12) din Regulamentul privind organizarea si funcționarea corpului de arbitri de pe langa ORDA, aprobat prin decizia ORDA nr. 270/2010.
De altfel chiar actul administrativ individual nr. RGll/9950/02.12.2014 emis de ORDA este semnat tocmai de Directorul General Adjunct in considerarea competentelor sale legale conferite de dispozițiile legale mai sus citate.
Indiferent daca a fost sau nu emis si un alt act administativ, in speța ne aflam in mod evident in situația existentei unui act juridic ca manifestare de voința a ORDA prin reprezentanții sal legali, act juridic ce reprezintă un act administrativ cu caracter individual materializat in forma scrisa sub forma actului administrativ nr. RGII/9950/02.12.2014
2. Este întrunită in spete cerința unui caz bine justificat
In primul rand, din chiar răspunsul ORDA la plangerea prealabila formulata de UCMR-A. rezulta ca nu a existat o verificare prealabila a intrunirii cerințelor legale pentru ca, urmare a cererii APM nr. RGII/9673/24.11.2014, sa se decidă de către ORDA inițierea unei proceduri de arbitraj.
Emiterea unui act administrativ fara a verifica in prealabil întrunirea cerințelor de legalitate si de oportunitate creeaza o indoiala serioasa asupra legalitatii acestuia si reprezintă in sine un caz bine justificat in sensul legii nr. 554/2004 actualizata.
Din același răspuns rezulta o ambiguitate in ceea ce privește competenta si dreptul de reprezentare al ORDA pentru emiterea actului administrativ prin care se decide inițierea procedurii de arbitraj.
Existenta unor îndoieli sau neclaritati in cadrul autoritatii publice cu privire la competentele interne si dreptul de reprezentare al ORDA pentru a decide inițierea sau nu a unui arbitrai, reprezintă un caz bine justificat in accepțiunea legii nr. 554/2014 de natura a conduce la admiterea cererii de suspendare a actului administrativ unilateral individual.
Pe de alta parte, fara a cerceta fondul cauzei, se poate constata ca nu s-a făcut dovada existentei unei decizii ORDA prin care Asociația P. de Muzica (APM) sa fie avizata ca organism de gestiune colectiva in domeniul muzical.
Invocarea deciziei ORDA nr. 115/2012 nu este suficienta întrucât prin aceasta decizie avizarea APM a fost realizata doar parțial respectiv cu privire la categoria de drepturi, respectiv cele de autor, nu si pentru domeniul de creație.
Din verificarea deciziilor emise de ORDA pentru alte organisme de gestiune colectiva se poate constata cu ușurința ca cerința legala de avizare a constituirii si funcționarii pe un domeniu de creație din cadrul unei categorii de drepturi de autor a fost respectata de către ORDA.
F. a cercetape fond legalitatea actelor administrative se poate retine ca nu s-a făcut dovada îndeplinirii in speța de către ORDA a cerinței de a verifica daca exista documente care sa probeze indreptatirea si calitatea APM de a solicita inițierea procedurii de arbitraj pe domeniul muzical.
Potrivit legii speciale, art. 125 alin. (2) coroborat cu art. 126 alin. (1) din legea nr. 8/1996 coroborate si cu art. 207 alin. 1 c. civ.: pentru desfasurarea activitatii de gestiune colectiva este obligatorie avizarea constituirii si funcționarii prin decizie ORDA pentru un domeniu distinct de creație din cadrul categoriei de drepturi de autor;
Nu poate fi desfasurata activitatea de gestiune colectiva de drepturi de autor in domeniul muzical, fara sa existe avizul ORDA pentru acest domeniu distinct de creație.
Ori in speța rezulta faptul ca, pe de o parte, ORDA nu ar fi efectuat o astfel de verificare iar, pe de alta parte, ca prin decizia ORDA nr.115/2012 nu se mentioneaza avizarea constituirii si funcționarii APM ca organism de gestiune colectiva pe domeniul muzical ce reprezintă un domeniu distinct de creație.
In absenta unei astfel de autorizari, cel puțin aparent, prin raportare la dispozițiile legale mai sus indicate, dar si la cele ale art. 133 alin. (2) - (5) din legea nr. 8/1996, APM nu avea autorizarea necesara iar ORDA nu putea sa dispună la solicitarea APM inițierea procedurii de arbitraj in domeniul muzical de creație.
Tot sub acest aspect, aparenta de nelegalitate este intarita si de contradicția dintre decizia ORDA nr.115/2012 invocata de ORDA si Referatul nr. RGII/5592/15.06.2012 al direcției de specialitate al ORDA ce a stat la baza acestei decizii.
Astfel, desi potrivit referatului in urma verificărilor s-a constatat ca APM intrunea cerințele pentru a fi avizat ca organism de gestiune colectiva a drepturilor conexe ale producătorilor de videograme, in baza acestui referat s-a emis decizia nr. 115/2012 prin care s-a avizat eronat APM pentru alta categorie de drepturi, respectiv cea a drepturilor de autor, precum si fara a fi avizata si constituirea si funcționarea APM pentru un domeniu distinct de creație.
Nu in ultimul rand, din coroborarea dispozițiilor art. 131 ind. 2 alin. (2) lit. c) cu cele ale art. 133 din legea nr. 8/1996 rezulta ca ORDA poate iniția arbitrajul numai cu privire la drepturile de autor din același domeniu de creație, dintre cele prevăzute de art. 123 ind. 2 din legea nr. 8/1996.
In concluzie, cel puțin aparent, actele administrative ce fac obiect al prezentei cereri nu întrunesc cerința conformității cu continutul legii, cerința ce reprezintă o condiție de validitate a actului administrativ.
3. Masura suspendării actului administrativ este necesara pentru prevenirea unei pagube iminente.
Ansamblul circumstanțelor cauzei atestă, totodată, îndeplinirea condiției privind iminența pagubei raportat nu numai la cuantumul sumelor în discuție ci șl la specificul activității UCMR-A., executarea actelor administrative putând genera dificultăți reale în desfasurarea activitatii de gestiune colectiva a UCMR-A., in executarea obligațiilor contractuale asumate fata de organismele similare din strainatate precum si fațade autorii de opere muzicale romani.
Astfel, nivelul remunerațiilor colectate de UCMR-A. de la organismele de televiziune a depășit in anul 2013 suma de 17.115.432 lei asa cum rezulta din situatia incasarilor pentru anul 2013 disponibila si pe site-ul UCMR-A..
Remunerațiile colectate de UCMR-A. se repartizeaza către titularii de drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale potrivit playlist-urilor transmise de către organismele de televiziune asa cum se prevede la punctul 6 din metodologia publicat prin Decizia ORDA nr, 170/2007 cu modificările ulterioare.
Orice impediment, blocaj sau modificare a acestei activitati a UCMR-A. se răsfrânge asupra tuturor autorilor de opere muzicale romani si străini si nu numai asupra UCMR-A..
Astfel, in situatia in care, potrivit art. 131 ind. 2 din legea nr. 8/1996 actul administrativ al ORDA de inițiere a procedurii de arbitraj produce efecte imediate iar procedura astfel initiată se finalizeaza . scurt de numai 30 de zile, este evidenta iminența pagubei.
Paguba se produce astfel imediat, inainte ca UCMR-A. sa aiba posibilitatea de a obține din partea instantei de judecata o cenzurare si o anulare a actului administrativ nelegal.
Pe cale de consecința orice intarziere sau blocare a repartizării remunerațiilor cauzata de emiterea unor acte administrative, cel puțin aparent nelegale, genereaza in egala masura o paguba iminenta pentru UCMR-A..
In egala masura, pe langa actele atașate si ansamblul circumstanțelor cauzei, condiția pagubei iminente este întrunită si in considerarea cheltuielilor ocazionate de procedura de arbitraj ce se impun a fi suportate de parti si care nu vor fi recuperate in ipoteza in care hotararea arbitrala va fi anulata, ca o consecința a constatarii nulitatii actelor administrative prin care ORDA a dispus inițierea procedurii de arbitraj, acte a căror suspendare este solicitata in prezenta cauza.
Nu in ultimul rand, cerința pagubei iminente este intrunita si prin raportare la faptul ca repunerea pârtilor in situatia anterioara ori repararea prejudiciului ce ar fi cauzat UCMR-A. ca urmare a unui arbitraj întemeiat pe acte administrative nelegale va fi greu sau chiar imposibil de realizat prin raportare la insuficienta patrimoniului APM.
In drept, a invocat dispozițiile art.14, art. 2 art. 7 din legea nr, 554/2004, actualizata, art. 192 si urm. c. proc. civ., art. 201 alin. (5) c. proc. civ., art. 14 ind.1, art. 123 ind. 1, art. 123 ind. 2 art. 125, art. 126, art. 131 ind. 2, art. 133, art. 134 si art. 138 alin. (1) lit. n) din legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu modificările ulterioare, art. 7 alin. (2) coroborat cu alin. (3) si (4) ale aceluiași articol din HG nr. 401/2006, Regulamentului de Organizare si funcționare al ORDA nr. 2458/04.10.2013.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 50 lei.
Pârâții O. R. PENTRU DREPTURILE DE AUTOR (ORDA) și ASOCIAȚIA P. DE MUZICĂ au depus întâmpinări prin care au invocat inadmisibilitatea cererii, apreciind că adresa de convocare nu reprezintă un act administrativ, ORDA asigurând doar secretariatul procedurilor de arbitraj. Pe fond, au apreciat că nu sunt întrunite cele 2 condiții privind cazul bine justificat și paguba iminentă.
Analizând cu prioritatea excepția inadmisibilității cererii, potrivit art. 248 alin. 1 C., Curtea reține următoarele:
Prin adresa nr. RG II/IES/9950/02.12.2014 emisă de O. R. pentru Drepturile de Autor, au fost convocate părțile în vederea desemnării, prin tragere la sorți, a arbitrilor, ca urmare a cererii de inițiere a procedurii de arbitraj depusă de APM, pentru stabilirea criteriilor de repartizare a remunerațiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor si a comisionului de colectare datorat organismului desemnat colector din utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale de către organismele de televiziune colectate de UCMR-A. în temeiul Deciziei ORDA nr. 41/10.03.2008, respectiv Deciziei ORDA nr. 170/13.04.2007, decizie prin care a fost desemnat drept organism de gestiune colector al remunerațiilor cuvenite titularilor de drepturi patrimoniale de cuvenite titularilor de drepturi de autor pentru utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale de către organismele de televiziune stabilite prin Decizia Civila nr. 271A/02.11.2007, în referire la Metodologia privind utilizarea prin radiodifuzare a operelor muzicale de către organismele de televiziune.
Această adresă a fost emisă în temeiul art. 131 indice 2 alin. 3 și 4 din Legea nr.8/1996, cu modificările și completările ulterioare, ca urmare a cererii înregistrate la ORDA sub nr. RGII/9673 din 24.11.2014 prin care ASOCIAȚIA P. DE MUZICĂ solicita stabilirea criteriilor de repartizare a remunerațiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor si a comisionului de datorat organismului de gestiune colectivă, iar împotriva acestei decizii reclamanta a formulat plângere prealabilă, care a fost respinsă de ORDA la data de 03.12.2014 (filele 25-26).
Potrivit art.131 indice 2 alin. 3 și 4 din Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, „(3) O. R. pentru Drepturile de Autor poate fi solicitat pentru inițierea procedurii de arbitraj efectuate de către arbitri în următoarele situații: a) entitățile care alcătuiesc o parte ce urmează să participe la negociere nu au putut conveni asupra punctului de vedere comun ce trebuie prezentat celeilalte părți; b) cele două părți aflate în negociere nu au putut conveni o formă unică a metodologiei în termenul prevăzut la alin.1; c) organismele de gestiune colectivă nu au putut conveni încheierea unui protocol de repartizare a remunerațiilor și de stabilire a comisionului datorat colectorului unic. (4) ORDA, în termen de 5 zile de la solicitarea arbitrajului, convoacă părțile în vederea desemnării, prin tragere la sorți, a 5 arbitri titulare care vor constitui completul de arbitraj și 3 arbitri de rezervă. Aceștia din urmă îi vor înlocui în ordinea tragerii la sorți pe arbitrii titulari indisponibili. Desemnarea arbitrilor prin tragere la sorți se face și în cazul absenței părților convocate”.
Potrivit art.2 alin. 1 lit. c din Legea nr.554/2004 – Legea contenciosului administrativ, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
In conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. i din Legea nr. 8/1996, ORDA are doar atribuția de a asigura secretariatul procedurii de arbitraj desfășurate conform legii, arbitraj pentru a cărui inițiere este necesara si suficienta o solicitare formulata de persoanele juridice care au vocația legala de a formula o astfel de solicitare, în cazul de față – un organism de gestiune colectivă.
Or, îndeplinind doar activități de secretariat este evident că ORDA nu are libertatea de a aprecia asupra admiterii sau respingerii cererii de inițiere a arbitrajului, nefiind vorba de un act emis în regim de putere publică. Tocmai de aceea ORDA nu emite o decizie pentru inițierea arbitrajului, verificările și activitățile sale fiind pur de natură organizatorică. De altfel, art. 131 indice 2 alin. 4 din lege are un conținut clar, imperativ, prin folosirea verbului „convoacă”, ci nu „poate convoca”.
În ceea ce privește calitatea APM de a solicita inițierea arbitrajului, întrucât în decizia ORDA nr.115/2012 nu se menționează avizarea constituirii și funcționarii APM ca organism de gestiune colectiva pe domeniul muzical, Curtea apreciază că această neregularitate poate fi valorificată de către reclamantă în fața tribunalului arbitral.
Având în vedere că există o anumită ordine a operațiunilor prin care se realizează negocierea metodologiilor, ordine ce rezultă din prevederile art. 131, 131 ind. 1 și 131 ind. 2 din Legea nr.8/1996, Curtea apreciază că numai metodologiile negociate, respectiv hotărârea arbitrală privind forma definitivă a metodologiilor (în cazul în care părțile nu au ajuns la un acord), reprezintă actele care produc efecte juridice, iar activitățile anterioare, premergătoare au valoarea juridică a unor operațiuni administrative sau simple operațiuni materiale care pregătesc ori însoțesc adoptarea actului producător de efecte juridice.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge cererea de suspendare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta U. C. ȘI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA – ASOCIAȚIA PENTRU DREPTURI DE AUTOR (UCMR – A.) cu sediul în sector 1, București, . în contradictoriu cu pârâții O. R. PENTRU DREPTURILE DE AUTOR (ORDA) cu sediul în sector 1, București, CALEA VICTORIEI, nr. 118, .>și ASOCIAȚIA P. DE MUZICĂ, cu sediul ales în sector 3, București, ., ., . inadmisibilă.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a se depune la Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
P. S. M. LUCREȚIA
Red. și tehnored. jud. S.P./5 ex./16.02.2015
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 783/2015.... | Pretentii. Decizia nr. 2/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
