Obligaţia de a face. Decizia nr. 191/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 191/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 5228/202/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.191
Ședința publică de la 15.01.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - G. D.
JUDECĂTOR - A. Ș.
JUDECĂTOR - L. G. Z.
GREFIER - C. A.
Pe rol fiind recursurile formulate de recurenta pârâtă U. S. Haret și de recurentul chemat în garanție M. Educației Naționale, împotriva sentinței civile nr.141/12.02.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași, în contradictoriu cu intimata reclamantă M.(I.) A. Laurenția.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima strigare, la ordine, cât și la a doua strigare, la sfârșitul ședinței de judecată, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează Curții că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art.223 coroborat cu art.411 alin.2 C.pr.civ.
Curtea constată cauza în stare de judecată și în temeiul art. 394 alin.1 C.pr.civ., o reține în pronunțare atât pe excepțiile invocate prin întâmpinare cât și pe fondul celor două recursuri.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 141/12.02.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă a fost respinsă excepția excepția inadmisibilității invocată de M. Educației Naționale.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta M. A. Laurenția împotriva pârâtei U. S. Haret București și a fost obligată pârâta să să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul la diplomă în 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de reclamantă și cererea de eliberare a actelor în termen de 30 de zile de la pronunțare.
A fost admisă în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă și a fost obligat chematul în garanție M. Educației Naționale să aprobe tipărirea și să pună la dispoziția pârâtei formularele de diplomă de licență și suplimentul la diplomă în vederea completării pe numele reclamantei, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Au fost respinse celelalte cereri ale pârâtei.
S-a făcut mențiunea ,,fără cheltuieli de judecatăˮ.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii atât a acțiunii principale cât și a cererii de chemare în garanție ca neîntemeiate.
În motivare, recurentul a arătat că sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii (art. 488 pct. 8 NCPC, echivalentul art. 304 pct. 9 C.pr.civ., invocat din eroare de către recurent), întrucât nu există un raport juridic între M. Educației Naționale și U. „S. Haret”, în conținutul căruia să intre obligația recurentului de a aviza tipărirea unor formulare tipizate pentru diplome în condițiile absolvirii unor forme de învățământ neacreditate/neautorizate, organizate de U. „S. Haret” cu vădita încălcare a legii.
Recurentul a arătat că eliberarea de către U. S. Haret a adeverințelor ce atesta efectuarea unor studii reprezintă un demers ce implică numai responsabilitatea respectivei universități. Altfel spus, o fapta ilicita nu poate deveni licita, neexistând nici aparenta in drept, atâta timp cât exista norme legale imperative ce nu au fost respectate, iar beneficiarul avea sau trebuia sa aibă știința de acest lucru printr-o minimă diligenta la care era obligat (nemo auditur propriam turpitudinem allegans).
În drept, recurentul a invocat Legea nr. 554/2004, HG nr. 536/2011, Legea nr. 84/1995, HG nr. 1011/2011.
Totodată, împotriva sentinței a declarat recurs recurenta-pârâtă U. S. HARET, care a criticat sentința sub aspectul greșitei respingeri a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată aferente cererii de chemare în garanție admise, soluție întemeiată pe o motivare nelegală. S-au solicitat totodată cheltuielile de judecată aferente judecății în recurs.
Intimata-reclamantă nu a depus întâmpinare.
Asupra excepțiilor invocate în cauză, Curtea reține următoarele:
1) Excepția netimbrării recursului declarat de M. Educației Naționale este neîntemeiată, având în vedere că acest recurs a fost timbrat, conform legii, cu suma de 200 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței aflate la f. 20 dosar.
2) Totodată, este nefondată și excepția nulității recursului, formulată în considerarea lipsei delegației consilierului juridic, având în vedere că cererea de recurs a fost redactată și semnată de consilier juridic, iar potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 462/17.09.2014, asistența avocațială obligatorie în recurs a fost declarată neconstituțională, soluție care trebuie extinsă, pentru identitate de rațiune, și asupra asistenței juridice a persoanelor juridice, prin avocat sau consilier juridic.
Examinând pe fond recursurile, prin prisma dispozițiilor art. 488 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că recursul Ministerului Educației Naționale este neîntemeiat, tribunalul făcând o aplicare corectă a legii și obligând în mod corect chematul în garanție M. Educației Naționale să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă. Totodată, recursul declarat de U. S. Haret este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Astfel, Curtea constată, în primul rând, că instanța de fond nu a fost învestită a analiza împrejurarea dacă facultatea (inclusiv specializarea și forma de învățământ) absolvită de intimata-reclamantă a fost acreditată sau autorizată provizoriu, astfel încât susținerile recurentului cu privire la acest aspect exced cadrului procesual de față.
În al doilea rând, Curtea constată că intimata-reclamantă M. (I.) A. Laurenția a urmat cursurile Facultății de Științe Juridice și Administrative din B., specializarea Administrație Publică, din cadrul Universității S. Haret, a susținut și a promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, eliberându-i-se adeverința nr. 4252/8.07.2009 (f. 8 dosar Judecătoria Călărași).
Potrivit Ordinului MECT nr. 2284/2007, adeverința de absolvire a studiilor are un termen de valabilitate de maximum 12 luni, termen în care universitatea are obligația de a completa diploma de licență și suplimentul la diplomă, care se eliberează absolventului, la cererea acestuia. Diplomele de licență se completează pe formulare tipizate care sunt realizate de o unitate specializată desemnată de MECTS, respectiv . necesar ca cererea universității de eliberare a formularelor tipizate ale diplomelor de licență să fie aprobată de MECTS.
În cazul de față, intimata-pârâtă U. S. Haret a solicitat Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, printr-o . adrese, să aprobe tipărirea formularelor de diplome de licență necesare promoției anului 2009. MECTS a încuviințat aceste cereri doar în parte și a refuzat să aprobe tipărirea formularelor pentru forma de învățământ la distanță și frecvență redusă, invocând faptul că U. S. Haret a organizat nelegal aceste forme de învățământ, fără a parcurge procedura de evaluare academică la care face referire art. 17 din HG nr. 1011/2001. În aceste condiții, intimata-pârâtă U. S. Haret nu a putut da curs cererilor intimaților-reclamanți de eliberare a diplomelor de licență și a suplimentului acestora, lipsindu-i formularele tipizate.
Din cuprinsul corespondenței dintre recurent și intimata U. S. Haret rezultă că există divergențe în ceea ce privește interpretarea normelor referitoare la organizarea învățământului la distanță și cu frecvență redusă, M. considerând că aceste forme trebuie supuse procedurii de acreditare, potrivit art. 17 din HG nr. 1011/2001, în timp ce U. consideră că nu este necesară o astfel de acreditare pentru specializările acreditate pentru cursuri la zi, invocând în acest sens art. 8 din Ordinul MECTS nr. 3404/2006. Prin urmare, se recunoaște de către Minister că U. S. Haret este o instituție de învățământ superior care era acreditată să organizeze cursuri și examen de licență pentru specializarea absolvită de recurenta-reclamantă, însă consideră că respectiva acreditare era acordată numai pentru forma de învățământ la zi, nu și pentru învățământ la distanță și frecvență redusă.
Curtea mai reține că, deși recurentul MEN consideră că organizarea cursurilor la formele învățământ la distanță și frecvență redusă de către U. S. Haret s-a făcut în mod nelegal, totuși, atât în perioada în care intimatul-reclamant a urmat aceste cursuri, cât și anterior, nu a demarat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că instituția de învățământ superior a acționat în afara cadrului legal, nu s-a contestat dreptul Universității de a organiza examen de licență pentru formele de învățământ pe care M. le consideră neacreditate și nu s-a solicitat anularea examenelor în urma cărora li s-au eliberat absolvenților adeverințele care atestă faptul că au obținut titlul de licențiat.
Având în vedere lipsa vreunei măsuri luate de către MEN în vederea sancționării pretinsei organizări nelegale de către U. S. Haret a cursurilor universitare la formele de învățământ la distanță și frecvență redusă, precum și dispozițiile neclare ale art. 8 din ordinul MECTS nr. 3404 din 07.03.2006 („formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate”), care au permis interpretarea dată de U. S. Haret, Curtea apreciază că nu se poate reține organizarea cursurilor absolvite de intimatul-reclamant în afara cadrului legal, astfel cum susține recurentul-chemat în garanție MEN.
Curtea subliniază că la soluționarea prezentului recurs urmează a se avea în vedere și soluția de principiu adoptată de Înalta Curte de Casație de Justiție - Plenul Secției de contencios administrativ și fiscal în ședința din data de 7 noiembrie 2013, prin care instanța supremă a statuat că „soluția adoptată este în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. S. Haret să elibereze diploma de licența și/sau suplimentul de diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă”.
Curtea are în vedere importanța unei astfel de soluții de principiu dată de Secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme, soluție care, chiar dacă nu are forța obligatorie a unei decizii date într-un recurs în interesul legii, se impune a fi respectată, față de rolul conferit Înaltei Curți de Casație și Justiție de unificarea a practicii judiciare.
Prin aceste decizii de speță ÎCCJ a statuat în mod constant că M.E.C.T.S. are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă, întrucât adeverința de licențiat se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a fost atacată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță și fără frecvență, s-a arătat că instanța de fond nu a fost învestită cu o astfel de cerere.
În același sens s-a pronunțat de altfel recent Înalta Curte de Casație și Justiție, completul competent pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin decizia nr. 7/2014, prin care s-a statuat că ,, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, încă din luna octombrie 2013, și-a unificat jurisprudența în cauzele având ca obiect obligarea pârâtei U. "S. Haret" să elibereze diploma de licență și suplimentele la diplomă, în sensul admiterii acțiunii și a cererii de chemare în garanție (cu titlu de exemplu, menționăm deciziile nr. 5.386/2011, nr. 5.656/2011, nr. 5.722/2011, nr. 628/2012, nr. 690/2012, nr. 708/2012, nr. 953/2012, nr. 1.007/2012, nr. 1.008/2012, nr. 1.638/2012, nr. 1.639/2012, nr. 2.514/2012, nr. 2.515/2012, nr. 2.533/2012, nr. 2.534/2012, nr. 3.302/2012, nr. 3.349/2012, nr. 4.258/2012, nr. 4.260/2012, nr. 4.261/2012, nr. 4.496/2012, nr. 929/2012, nr. 5.091/2012, nr. 3.427/2013, nr. 3.431/2013 și nr. 5.062/2013).
Din examinarea hotărârilor atașate comunicate de curțile de apel rezultă că marea majoritate a instanțelor, după comunicarea soluției de principiu din 28 octombrie 2013, s-au raliat practicii majoritare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și au admis acțiunea reținând că U. "S. Haret" are obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii ce atestă susținerea și promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2009, să elibereze și diploma de licență.
În astfel de cauze, având în vedere că obligația universității nu poate fi dusă la îndeplinire, deoarece ministerul refuză tipărirea formelor tipizate, a fost admisă și cererea de chemare în garanție, obligațiile celor două autorități fiind corelative. ˮ
În consecință, ținând cont de necesitatea urmării soluțiilor de principiu pronunțate de instanța supremă, în scopul asigurării unei practici unitare, Curtea constată că legalitatea acreditării formei de învățământ nu face obiect al prezentei cauze, iar cum intimaților-reclamanți le-au fost eliberate adeverințe de licențiat, necontestate, aceștia au dreptul a le fi eliberate diplomele de licențiat și suplimentul de diplome, revenind M. Educației Naționale obligația să aprobe tipizarea formularelor tipizate necesare.
De altfel, necesitatea respectării și la nivelul instanțelor ierarhic inferioare a unei asemenea jurisprudențe adoptate și urmate constant de instanța supremă, soluție orientată înspre finalitatea asigurării caracterului efectiv și concret al dreptului invocat de absolvenții universității în discuție, rezultă și din interpretarea considerentelor Curții Europene a Drepturilor Omului din hotărârea pronunțată în cauza B. împotriva României.
Or, a nu constata incidența rațiunilor pentru care Curtea Europeană a reținut încălcarea dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din CEDO, în sensul obligației instanțelor de recurs de a adopta o jurisprudență unitară, astfel încât să fie respectat principiul securității juridice,care este implicit în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept, în absența căreia instanțele interne de recurs ar deveni sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar, ar avea drept consecință inerentă, prin generarea unei jurisprudențe neunitare la nivelul situației absolvenților universității în discuție, o aplicare și interpretare diferită a acelorași norme legale în situații similare.
În acest context, contrar celor susținute de recurent, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a constatat că refuzul MEN de a aproba tipărirea formularelor tipizate este nejustificat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004. Nu pot fi așadar primite criticile referitoare la nelegala admitere a cererii de chemare în garanție.
Față de circumstanțele expuse în cele ce preced, nu pot fi primite nici criticile referitoare la o pretinsă depășire a atribuțiilor puterii judecătorești, instanța neintrând în atribuțiile altei puteri constituite în stat, prin soluționarea favorabilă a cererilor deduse judecății.
Fondat este recursul Universității S. Haret, soluția tribunalului, de respingere a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, cu motivarea că recurenta-pârâtă a dat dovadă de pasivitate, neformulând cerere de chemare în judecată pe cale separată, fiind pronunțată cu încălcarea vădită a dispozițiilor art. 451 NCPC, în condițiile în care recurentul-chemat în garanție MEN se află în culpă procesuală și urmează a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată datorate, în condițiile dreptului comun, în condițiile în care a căzut în pretenții la prima instanță (art. 488 alin.1 pct. 5 NCPC), urmând ca recursul să fie admis, cu consecința casării în parte a sentinței recurate (art. 498 alin.1 NCPC) și pe fond, a obligării recurentul pârât M. Educației Naționale la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată în fond, compuse din 50 lei taxă judiciară de timbru și 250 lei onorariul avocatului, redus în raport de natura repetitivă și de complexitatea redusă a cauzei.
Ca urmare, Curtea, în baza art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul Ministerului Educației Naționale ca nefondat și în temeiul art. 451 alin.1 și 2 C.pr.civ., va obliga recurentul la 400 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă U. S. HARET, compuse din onorariul avocatului în cuantum de 300 lei (redus în raport de natura repetitivă și de complexitatea redusă a cauzei) și din taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepțiile nulității și netimbrării, ca neîntemeiate.
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă U. S. Haret, cu sediul în București ..13, sect.3, împotriva sentinței civile nr.141/12.02.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași.
Casează în parte sentința.
Obligă recurentul pârât M. Educației Naționale la plata sumei de 300 lei – fond și 400 lei – recurs, reprezentând cheltuieli de judecată, către U. S. Haret.
Respinge recursul formulat de recurentul chemat în garanție M. Educației Naționale, cu sediul în București, .. 28-30, sect.1, împotriva sentinței civile nr.141/12.02.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași, în contradictoriu cu intimata reclamantă M.(I.) A. Laurenția, cu domiciliul în Călărași, ., ., ., jud. Călărași, ca nefondat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. A. Ș. L. G. Z.
GREFIER
C. A.
Red. LGZ
2 ex/
Jud. fond/N.M.T.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 744/2015. Curtea... | Pretentii. Decizia nr. 531/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
