Anulare act administrativ. Sentința nr. 436/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 436/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-02-2016 în dosarul nr. 436/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 436
Ședința publică din data de 11.02.2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: R. M. V.
GREFIER: C. I. Ș.
Pe rol se află judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta I. S.A.U, în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns reclamanta prin avocat cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legală îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin Serviciul Registratură, la data de 13.01.2016 pârâta a depus note de ședință și un set de înscrisuri.
Curtea îi comunică reclamantei un exemplar de pe notele de ședință și înscrisurile depuse de pârâtă.
Reclamanta, prin avocat, solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor și al notelor de ședință.
Curtea, cu prioritate, acordă cuvântul asupra excepției necompetenței generale și materiale invocată prin întâmpinare de către pârâtă.
Reclamanta, prin avocat, apreciază ca fiind competentă Curtea de Apel București Secția C. Administrativ și Fiscal, având în vedere că este vorba despre un act emis în baza art. 97 ind. 1 din HG nr. 925/2006.
De asemenea, este vorba despre o autoritate publică centrală, iar raportat la dispozițiile Legii 554/2004, competentă este Curtea de Apel București Secția C. Administrativ și Fiscal.
Cu privire la excepția necompetenței generale, arată că acest act este emis în baza legii și nu în baza unui contract, fiind o obligație a autorității să îl emită. Depune practica judiciară.
Curtea reține dosarul în pronunțare.
CU R T E A,
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 23.10.2015 și înregistrată pe rolul Curții de Apel București Secția C. Administrativ și Fiscal sub nr._ reclamanta I. S.A.U, în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA a solicitat anularea în tot a Documentului Constatator referitor la îndeplinirea obligațiilor contractuale înregistrat sub nr. 92/_/23.07.2015, comunicat prin Adresa nr. 92/_/04.08.2015.
Pârâta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței generale și excepția necompetenței materiale, respectiv excepția inadmisibilității acțiunii, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
În motivarea excepției necompetenței generale, a învederat pârâta că prin contractul „Construcția Variantei de OCOLIRE Săcuieni”, la clauza 20.6 părțile au inteles sa-si soluționeze orice disputa pe calea arbitrajului, fiind vorba in cauza de un FIDIC G. cade sub incidența jurisdicției Arbitrajului de la Paris. Ca atare, devin incidente prevederile art. 553 C. proc. civ.
Cât privește excepția necompetenței materiale, a arătat pârâta că, în speță, dacă se trece peste necompetența generală, instanță competentă la soluționare este Tribunalul București – secția de contencios administrativ și fiscal, deoarece actul contestat este emis în temeiul contractului de achiziție publică încheiat între părți, ca urmare devin aplicabile prevederile art. 286 alin. 1 din OUG nr. 34/2006.
În ședința publică de astăzi, Curtea a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței generale și materiale, excepții de procedură, absolute, ce se soluționează cu prioritate, potrivit art. 248 alin. 1 C. proc. civ., asupra cărora reține:
În fapt, prin cererea de față, reclamanta a supus cenzurii instanței de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE SA, Documentul Constatator final referitor la îndeplinirea obligațiilor contractuale, emis sub nr. 92/_, la data de 23.07.2015, în conformitate cu prevederile art. 971 din HG nr. 925/2006”, sub aspectul legalității și temeiniciei acestuia.
Documentul Constatator final nr. 92/_ a fost emis de către pârâta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA raportat la Contractul „Construcția Variantei de OCOLIRE Săcuieni”, încheiat în urma derulării unei proceduri de achiziție publică.
În drept, asupra excepției necompetenței generale, Curtea apreciază că, în condițiile în care Documentul Constatator final referitor la îndeplinirea obligațiilor contractuale nr. 92/_/23.07.2015 a fost emis de către pârâta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE SA în calitate de autoritate contractantă, beneficiar al contractului nr. POST/2011/2/1/009/02/24.11.2011,în temeiul prevederilor HG nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, pârâta nu se poate prevala de clauza compromisorie pentru a-l excepta cenzurii instanțelor judecătorești, întrucât documentul constatator final astfel încheiat are aptitudinea de a naște raporturi juridice de sine stătătoare, atât în ceea ce privește executarea contractului, cât și în cadrul altor proceduri de achiziție publică la care reclamanta ar dori să participe.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că însuși legiuitorul a arătat în mod expres la art. 97 ind. 1 alin. 5 că „Documentele constatatoare emise de către autoritatea contractantă în conformitate cu prevederile alin. (1) pot fi contestate în justiție potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare”.
Astfel, nu se poate invoca exclusivitatea clauzei compromisorii.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că instanțele judecătorești sunt competente să analizeze temeinicia Documentului Constatator final nr. 92/_/23.07.2015, astfel cum reclamanta a solicitat, excepția necompetenței generale, urmând a fi respinsă, ca neîntemeiată.
Cât privește, însă, excepția necompetenței materiale, Curtea constată că pentru determinarea instanței competente din punct de vedere material să soluționeze acțiunea reclamantei, trebuie determinată în prealabil natura juridică a litigiului, pornind de la raportul juridic dedus judecății.
Astfel, este adevărat că potrivit art. 971 alin. 5 din H.G. nr. 925/2006 „documentele constatatoare emise de către autoritatea contractantă în conformitate cu prevederile alin. (1) pot fi contestate în justiție potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare”, însă Curtea are în vedere modificarea OUG nr. 34/2006, în ceea ce privește competența de soluționare a cauzelor „privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică”, respectiv dispozițiile art. 286 alin. 1, astfel cum au fost modificate prin OUG nr. 77/2012 prin care s-a stabilit că „(…) se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante”.
Astfel, prin OUG nr. 77/2012 legiuitorul a înțeles să atribuie secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale tribunalelor competența de soluționare în privința tuturor litigiilor legate de executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică.
Față de această soluție legislativă, Curtea apreciază că norma de trimitere din cuprinsul art. 971 din HG nr. 925/2006, referitoare la competența de soluționare a litigiilor având ca obiect documentele constatatoare, a devenit caducă, un act administrativ, chiar cu caracter normativ, neavând aptitudinea de a stabili norme de competență specială, derogatorii de la dispozițiile legale ce instituie competența de soluționare, față de prevederile art. 126 alin. 2 din Constituția României. Dispozițiile constituționale permit și impun instanțelor să lase neaplicată reglementarea referitoare la competența din cuprinsul actului administrativ și să aplice în mod direct dispozițiile legale din actul normativ cu caracter special, în vigoare la data sesizării instanței.
În ceea ce privește argumentul reclamantei referitor la natura juridică distinctă a Documentului Constatator final, de act administrativ de sine stătător, ce nu are legătură cu executarea contractului de achiziție publică, Curtea apreciază că acest argument este eronat, întrucât, prin toată reglementarea scopului și conținutului acestui document, el are menirea de a reflecta modalitatea în care a fost executat contractul de achiziție publică, modul în care executantul și-a îndeplinit obligațiile contractuale, neregulile constatate de către beneficiarul autoritate contractantă în executarea contractului, astfel încât analizarea temeiniciei constatărilor din cuprinsul său reprezintă o veritabilă analizare a modului de executare a contractului.
Față de aceste considerente, expuse anterior, instanța urmează sa admită excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, Secția a VIII-a de C. administrativ și fiscal, să stabilească și să decline competența materială de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București, Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția necompetenței generale, ca neîntemeiată.
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta I. S.A.U. cu sediul în sector 1, București, CALEA FLOREASCA, nr. 60, . cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA cu sediul în sector 1, București, .. 38, în favoarea Tribunalului București – secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.02.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
R. M. V.C. I. Ș.
Red./Tehored. RMV/ex. 4/23.02.2016
2 comunicări/
| ← Pretentii. Decizia nr. 662/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 312/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
