Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 785/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 785/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-02-2016 în dosarul nr. 785/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CABUC:2016:024._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 785
Ședința publică din data de 17 februarie 2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. D.
JUDECĂTOR – A. M.
JUDECĂTOR - M. M. P.
GREFIER - E. S.
Pe rol soluționarea recursului promovat de recurenta-pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE I. împotriva sentinței civile nr. 1647/08.06.2015 pronunțată de Tribunalul I. - Secția Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. R. A., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Față de lipsa părților, Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că intimatul-reclamant nu a depus înscrisurile, astfel cu i-au fost solicitate prin citație, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1647/08.06.2015 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul I. a admis acțiunea formulată de către reclamantul C. R. A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate I. și a anulat decizia de impunere din oficiu nr. 1864/16.06.2014 și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii emisă pe numele reclamantului, reținând lipsa de competență legală a pârâtei în a emite decizia de impunere.
Împotriva acestei sentințe, la data de 13.10.2015, a declarat recurs pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului I., prin care a solicitat casarea sentinței recurate și, rejudecând, respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
În motivare, recurenta a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut lipsa competenței C.A.S. I. de emitere a deciziei de impunere, în condițiile în care aceasta are calitatea de organ fiscal, în sensul art. 17 alin. 5 din Codul de procedură fiscală, fiind subiect al raportului juridic fiscal și având competența de a emite titluri de creanță, astfel cum sunt acestea definite la art. 110 alin. 3 din Codul de procedură fiscală.
Pe fondul cauzei, recurenta a susținut că decizia de impunere a fost emisă legal, în considerarea dispozițiilor art. 771 din Codul fiscal, pe baza datelor transmise de la A.N.A.F..
În drept, recurenta a invocat art. 483 alin. 1 rap. la art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ., solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru, conform art. 39 din OUG nr. 80/2013.
Intimatul-reclamant, legal citat, nu a depus întâmpinare, deși era obligatorie în cauză.
Examinând prezentul recurs, prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că este fondat, sentința recurată fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material cuprinse în art. V din OUG nr. 125/2011, pentru următoarele considerente de drept:
Pentru a anula decizia de impunere nr. 1864/16.06.2014, având ca obiect stabilirea în sarcina intimatei a contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2011, instanța de fond a procedat la efectuarea unei analize din oficiu asupra competenței C.A.S. I. de a emite titlul de creanță, raportându-se la sentința nr. 835/08.02.2012 a Curții de Apel București, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243/04.04.2014, prin care au fost anulate în parte dispozițiile art. 35 alin. 1 din ordinul președintelui C.N.A.S. nr. 617/2007, respectiv în ceea ce privește posibilitatea organului competent al C.A.S. de a emite decizii de impunere.
Însă, contrar raționamentului instanței de fond, Curtea subliniază că sentința nr. 835/2012 nu este incidentă în cauză, întrucât din cuprinsul deciziei de impunere nr. 1864/16.06.2014 rezultă cu evidență că aceasta nu a fost emisă în temeiul art. 35 alin. 1 din Ordinul președintelui C.N.A.S. nr. 617/2007, ci în baza art. V alin. 2 și 7 din OUG nr. 125/2011, potrivit cărora:
„(2) Competența de administrare a contribuțiilor sociale datorate de persoanele fizice prevăzute la alin. 1 pentru veniturile aferente perioadelor fiscale anterioare datei de 1 ianuarie 2012, precum și perioadei 1 ianuarie-30 iunie 2012, cu titlu de contribuții sociale aferente anului 2012 și, totodată, pentru soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative prin care s-a făcut stabilirea revine caselor de asigurări sociale, potrivit legislației specifice aplicabile fiecărei perioade (…). (7) După stabilirea contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice potrivit alin. 2, casele de asigurări sociale transmit Agenției Naționale de Administrare Fiscală o copie a titlurilor în care sunt individualizate contribuțiile sociale astfel stabilite, până cel târziu la data de 30 iunie 2013.”
Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 3 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, „prin administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat se înțelege ansamblul activităților desfășurate de organele fiscale în legătură cu: a) înregistrarea fiscală; b) declararea, stabilirea, verificarea și colectarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat; c) soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative fiscale.”
În acest context legislativ, Curtea subliniază că, raportat la perioada avută în vedere în decizia de impunere nr. 1864/16.06.2014, precum și la data emiterii acesteia, Casa de Asigurări de Sănătate a Județului I. avea competența legală de a emite titlul de creanță, în temeiul art. V alin. 2 din OUG nr. 125/2011, neavând incidență în cauză sentința nr. 835/08.02.2012 a Curții de Apel București, din perspectiva dispozițiilor art. 23 ale Legii nr. 554/2004.
Prin urmare, singurul motiv de nelegalitate ce a condus la admiterea acțiunii, pe lângă faptul că a fost invocat și analizat din oficiu de către instanța de fond, fără a fi pus în discuția părților, astfel cum impun regulile fundamentale ale procesului civil (disponibilitatea, contradictorialitatea, oralitatea, dreptul la apărare etc.), este și lipsit de fundament legal, în condițiile în care temeiul competenței era atestat, la momentul emiterii deciziei de impunere (16.06.2014) și pentru perioada supusă impunerii (2011), de o normă juridică primară, reprezentată de art. V alin. 2 din OUG nr. 125/2011, interpretată prin prisma art. 1 alin. 3 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Cum instanța de fond și-a limitat considerentele soluției de admitere a cererii de chemare în judecată doar la un singur motiv invocat și analizat din oficiu, fără a analiza în vreun fel niciunul dintre argumentele reclamantului și, corespunzător, apărările pârâtei, în cauză devin incidente dispozițiile art. 498 alin. 2 din codul de procedură civilă referitoare la casarea cu trimitere.
Găsind întemeiat motivul prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa sentința recurată și, în temeiul art. 498 alin. 2, va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, care va cerceta fondul cauzei, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de către reclamantă și, corespunzător, a apărărilor pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE I., cu sediul în București, .. 46, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1647/08.06.2015 pronunțată de Tribunalul I. - Secția Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. R. A., cu dom. ales la av. D. T. în București, ., ., ..
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 februarie 2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. D. A. M. M. M. P.
GREFIER
E. S.
Red./thred. MD - 4 ex./26.02.2016
Tribunalul I. - Secția Civilă
Jud. Fond – L. G. A.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 181/2016. Curtea... | Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... → |
|---|
