Obligaţia de a face. Sentința nr. 62/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 62/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-01-2016 în dosarul nr. 62/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 62
Ședința din Camera de Consiliu din data de 15 ianuarie 2016
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR: M. N.
GREFIER: F. E. B.
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul București-Secția a II-a C. administrativ și fiscal, (prin Încheierea din data de 9.11.2015 pronunțată în dosarul nr._ ) și Tribunalul București-Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale (prin Încheierea din 19.06.2015 pronunțată în dosarul nr._ ) în soluționarea cauzei privind pe reclamantul M. A. și pârâtul M. A. INTERNE-DIRECȚIA GENERALĂ DE MANAGEMENT RESURSE UMANE.
Fără citarea părților, conform dispozițiilor art. 135 alin. 4 Cod procedură civilă.
CURTEA
Prin cererea înregistrată inițial la data de 18.09.2014 reclamantul M. A. a solicitat, în contradictoriu cu paratul M. A. INTERNE, a se constata ca activitatea desfasurată in calitate de angajat al Ministerului A. Interne in perioada 01.08._99 a fost lucrata in condiții speciale (grupa I de munca), astfel cum sunt acestea reglementate de Decretul nr. 247/1977, pe cale de consecința, obligarea paratului sa elibereze documente care sa ateste vechimea in munca pentru perioada 01.08._99, conform grupei I de munca, obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces.
In motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, incepand cu data de 01.07.1985 si pana in momentul încetării raporturilor de serviciu, prin trecerea sa in rezerva, respectiv 28.02.2014, a fost angajat in cadrul Ministerului A. Interne (respectiv M. de Interne - cum se numea in anul angajării sale, ulterior purtând diferite denumiri).
A desfășurat activități in cadrul Ministerului A. Interne după cum urmează: in structura "Cabinetul Ministrului" - perioada cuprinsa intre 01.08._94; in structura "Cancelaria Ministrului de Interne" - perioada cuprinsa intre 01.05._99.
Având in vedere perioadele in care a desfășurat activitatea, in calitate de angajat, a solicitat Direcției Generale Management Resurse Umane din cadrul Ministerului A. Interne studierea dosarului personal si redactarea/comunicarea unei adeverințe din care sa rezulte ca pentru perioada 1993 - 1999, cat a activat la cele doua structuri ale Ministerului, beneficiază de grupa I de munca, asa cum prevede Decretul nr. 247/1977.
La solicitarea sa, paratul M. A. Interne, prin Direcția Generala Management Resurse Umane, răspunde cu adresa nr._ din 18.03.2014, prin care îi comunica faptul ca, "referitor la perioada 01.05._99, intrucat din documentele puse la dispoziție de Inspectoratul General al Jandarmeriei Romane nu a rezultat faptul ca activitățile pe care le-a desfășurat si locurile de munca in care a lucrat in perioada menționata se regăsesc printre cele stabilite de Anexa 2 la HG nr. 1294/2001, cu modificările si completările ulterioare, a solicitat Direcției Secretariat General si Protocol efectuarea de verificări suplimentare in vederea identificării in arhiva de specialitate a acesteia a datelor/documentelor necesare”.
De asemenea, in cadrul aceluiași răspuns se preciza faptul ca "asupra modului de soluționare urmează sa va informam după primirea răspunsului de la Direcția Secretariatului General si Protocol, respectiv ulterior analizării datelor/ documentelor comunicate de direcția menționată".
Având in vedere ca pana pe data de 07.08.2014 nu a primit niciun răspuns cu privire la solicitarea de a i se elibera respectiva adeverința, a revenit cu o noua cerere la parat, prin Direcția Generala Management Resurse Umane, direcție care i-a trimis răspunsul mai sus menționat.
Prin adresa nr._/13.08.2014, paratul prin Direcția Generala Management Resurse Umane îi comunica faptul ca, pana la respectiva data, Direcția Secretariat General si Protocol nu a transmis informațiile solicitate către dumnealor, fiind astfel in imposibilitate sa-i răspundă la solicitarea privind eliberarea respectivei adeverințe. Totodată, in cadrul respectivului răspuns se susține ca s-a revenit la Direcția Secretariat General si Protocol, cu adresa nr._/2004, cu solicitarea de a li se pune la dispoziție informațiile solicitate anterior.
La data de 24.03.2015 Direcția Generală Management Resurse Umane a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a invocat excepția lipsei capacității de exercițiu a drepturilor procedurale a Direcției Generale Management Resurse Umane.
In ceea ce privește natura litigiului dedus judecății, a invocat excepția lipsei competenței materiale a instanței de judecată:
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, contenciosul administrativ constă în activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor in care cel putin in una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, in sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea in termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
La art. 8 alin. (1) teza finală se prevede faptul că se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
În considerarea acestor dispoziții legale, rezultă cu claritate faptul că litigiul este de contencios administrativ și intră sub incidența dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, s-a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune.
În ședința publică din 18.06.2015 s-a invocat din oficiu excepția de necompetență funcțională, iar cauza a fost declinată în favoarea Secției a II-a, unde a fost înregistrată sub nr._ .
Analizând excepția necompetenței funcționale, tribunalul a constatat că este fondată.
Așadar, reclamantul a solicitat ca pârâtul să elibereze documente care să ateste vechimea în muncă pe o anumită perioadă ca fiind din grupa I de muncă pentru perioada 01.08._99, constatându-se în același timp că activitatea desfășurată în această perioadă e încadrează în grupa I de muncă potrivit Decretului 247/1977.
Tribunalul a constatat că reclamantul este pensionar, iar demersul său judiciar privește modul în care îi este calculată pensia.
În concret, nici un text de lege, nici un temei juridic nu conduce la ideea că acest litigiu ar avea o altă calitate decât de asigurări sociale.
Prin Încheierea din data de 9.11.2015 pronunțată în dosarul nr._, instanța a admis excepția necompetenței funcționale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București-Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Totodată a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel București pentru soluționarea conflictului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 12.01.2016, sub nr._ .
Soluționând conflictul negativ de competență, Curtea constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București-Secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale.
Potrivit art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, ”Jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel”.
În ceea ce privește sfera de cuprindere a jurisdicției asigurărilor sociale, art. 153 lit. f al legii prevede, printre altele, că ” Tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind:
………….
f) refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale”.
Astfel, nu orice fel de refuz nejustificat intră în sfera jurisdicției administrative.
Or, cât timp eliberarea adeverinței solicitate de reclamant, neavând nimic a face cu vreun raport de serviciu în curs al reclamantului, ci exclusiv cu lămurirea drepturilor acestuia reglementate de Legea nr. 263/2010, prezenta cauză se subsumează ipotezei art. 153 lit. f.
În aceste condiții, curtea consideră că prezentul litigiu intră în sfera jurisdicției vizată de, astfel că – în baza art. 135 C.pr.civ. – va stabili Tribunalul București – secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale ca instanță competentă să soluționeze cauza
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește Tribunalul București-Secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale ca instanță competentă să soluționeze cauza privind pe reclamantul M. A., cu domiciliul în București, sector 3, .. 45, ., . și pârâtul M. A. INTERNE-DIRECȚIA GENERALĂ DE MANAGEMENT RESURSE UMANE, cu sediul în București, Piața Revoluției nr. 1A, sector 1.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 ianuarie 2016.
JUDECĂTOR | GREFIER |
N. M. | B. F. E. |
Red. /Tehnored./M.N./M.N./4.ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 663/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 45/2016.... → |
|---|
