Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 571/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 571/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-02-2016 în dosarul nr. 571/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 571
Ședința publică din data de 23.02.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: O. D. P.
GREFIER: E. S. M.
Pe rol se află soluționarea cererii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA, având ca obiect „suspendare executare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, verificând actele dosarului, constată că, prin întâmpinare, pârâta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Totodată, Curtea, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale de a soluționa cauza, având în vedere momentul invocării excepției de necompetență materială în fața tribunalului, respectiv al doilea termen de judecată și dispozițiile art. 130 alin. 2 din N.C.p.c., care prevăd că: „Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.”
Curtea rămâne în pronunțare pe excepția necompetenței materiale.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
P. cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița, la data de 12.11.2015 sub nr._, reclamanta S.C. A. S.A. prin administrator judiciar Expert Insolvență SPRL Filiala București a solicitat instanței ca în contradictoriu cu DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA, să suspende executarea deciziei de impunere nr. F-IL 398/28.09.2015.
P. sentința civilă nr.176F/01.02.2016, Tribunalul Ialomița a declinat competența materială a soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel.
Pentru a pronunța soluția anterior menționată, Tribunalul Ialomița a reținut că raportat la disp. art. 10 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004 și împrejurarea că prin decizia de impunere F-IL 398/28.09.2015 au fost stabilite obligații fiscale în cuantum de peste 1.000.000 lei, competența materială revine Curții de Apel București – Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 08.02.2016 sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 23.02.2016, Curtea din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale a instanței.
Deliberând cu prioritate, conform disp. art. 248 alin. 1 Cod pr. civ., asupra excepției necompetenței materiale, Curtea constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Art. 130 alin. 2 Cod pr. civ. prevede că necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. Textul menționat este expresia intenției legiuitorului de a tranșa in limine litis aspectul competenței instanței, nerespectarea termenului procedural de invocare a necompetenței atrăgând decăderea părților din dreptul de a pune în discuție necompetența instanței, respectiv lipsirea instanței sesizate de posibilitatea invocării necompetenței cu depășirea termenului procedural menționat, cu consecința corelativă a consolidării competenței instanței inițial învestite, independent de norma care reglementează virtual competența instanței.
În speța de față, dispoziția Tribunalului G. de declinare a competenței de soluționare în favoarea Curții de Apel București a intervenit la al doilea termen de judecată din data de 01.02.2016, ulterior primului termen de judecată din data de 18.01.2016, termen la care părțile au fost legal citate și la care, instanța potrivit art. 131 alin.1 NCPC, verificând din oficiu competența, a stabilit că tribunalul este competent general, material și teritorial să soluționeze cauza
Or, efectul omisiunii de a invoca necompetența materială a tribunalului până la primul termen de judecată la care părțile erau legal citate în fața primei instanțe este competența instanței inițial învestite de a soluționa cererea menționată. De lege lata, declinarea competenței ulterior acestui moment nu mai este cu putință, o dată depășit termenul procedural de invocare a necompetenței, instanța rămânând competentă să judece, chiar dacă virtual dispoziția legală incidentă ar fi menționat competența acestei instanțe.
Pentru considerentele anterior menționate, reținând competența Tribunalului Ialomița de soluționare a cererii ca efect al neinvocării excepției necompetenței în termenul prevăzut de 130 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea urmează a declina competența în favoarea Tribunalului Ialomița, a constata ivit conflictul negativ de competență, cu consecința înaintării dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA, în favoarea Tribunalului Ialomița.
Constată ivit conflictul negativ de competență și înaintează dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.02.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
O. D. P. E. S. M.
Red./Thred. P.O.D./4 ex./24.02.2016
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 340/2016.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 202/2016.... → |
|---|
