Alte cereri. Decizia nr. 775/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 775/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 194/36/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.775/CA
Ședința publică din data de 17 Iunie 2015
Completul compus din:
Președinte - E. C. G.
Judecător - N. C.
Judecător - I. M. Ș.
Grefier - I. P.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S. S.R.L., înregistrată in registrul comerțului sub nr. J_, CUI RO_, cu sediul in orașul S., ., nr. 142, județul Tulcea, împotriva Deciziei civile nr. 43/CA/22.01.2015 pronunțată de C. de Apel C. în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimații C. DE C. A ROMÂNIEI, cu sediul în București, ..22-24, sector 1 și C. DE C. A ROMÂNIEI - CAMERA DE C. A JUDEȚULUI TULCEA, cu sediul în Tulcea, ..120, județ Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde consilier juridic L. D. pentru intimați, în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsind contestatoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art.153 și următoarele din (N) Cod de procedură civilă.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază obiectul cererii, mențiunile privitoare la modalitatea îndeplinirii de citare, stadiul procesual. Învederează că prezenta contestație este motivată și timbrată cu taxa judiciară de timbru de 100 de lei, conform chitanței depuse la dosar. Mai arată că intimatele au depus întâmpinare iar contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Nefiind alte cereri de formulat, probe de administrat și nici incidente de soluționat, C. constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra cauzei.
Reprezentantul legal al intimatelor solicită respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată, arătând că, potrivit dispozițiilor legale, taxa judiciară de timbru trebuia achitată anticipat, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată sau insuficient timbrată, după caz. Faptul că în procedura de regularizare a cererii contestatoarei i s-a comunicat obligația achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 100 le nu o exonerează de la plata taxei legale de timbru.
În referire la taxa judiciară de timbru de 100 lei achitată de contestatoare, în calitate de recurentă în dosarul nr._, apreciază că nu se poate stabili pentru care dintre motivele de recurs a fost achitată.
Pentru cele expuse și detaliate în întâmpinare, solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată.
C. declară dezbaterile încheiate și reține cauza pentru deliberare.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
La data de 24.03.2015 contestatoarea . a învestit C. de Apel C. cu o contestație în anulare a Deciziei civile nr.43/CA/22.01.2015, pronunțată de această instanță în dosarul nr._, întemeiată pe motivul prevăzut de art.503 alin.2 pct.2 și 3 din (N) Cod procedură civilă, intimate în cauză fiind C. de C. a României și C. de C. a României – Camera de C. Tulcea.
În motivarea căii extraordinare de atac, contestatoarea arată că urmare formulării recursului împotriva Sentinței civile nr.554/2014 pronunțate de Tribunalul Tulcea, la data de 20.05.2014, C. de Apel Constanta i-a comunicat că trebuie să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 lei, cu mențiunea obligativității de a face dovada achitării acesteia în termen de 10 zile de la primirea comunicării, sub sancțiunea anulării cererii, obligație pe care a îndeplinit-o, depunând dovada achitării acestei taxe.
Ulterior timbrării cererii de recurs, s-au efectuat pașii procedurali conform Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, respectiv comunicarea cererii de recurs către pârâte, depunerea întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare, cât și acordarea de către instanța de judecată a două termene de judecată, în datele de 02.10.2014 și 20.11.2014.
În data de 24.11.2014, instanța de recurs a trimis o citație către S.C. A. S. S.R.L (care avea calitatea de recurentă reclamantă), pentru termenul de judecată din 22 ianuarie 2015, menționând totodată în sarcina acesteia obligativitatea suplimentării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, sub sancțiunea anulării recursului ca insuficient timbrat, citația fiind primită de societate la 02.12.2014.
Învederează contestatoarea că a formulat răspuns către C. de Apel Constanta, înregistrat la registratura societății sub nr.3415/03.12.2014 (existent la dosarul cauzei), anexând dovada achitării anterioare a taxei de timbru de 100 lei, invocând totodată prevederile art.200 din Legea nr.134/2010, referitoare la verificarea cererii și regularizarea acesteia, și arătând că lipsurile au fost complinite la data de 21.05.2014.
În aceste condiții, susține contestatoarea, suplimentarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei nu putea constitui o obligație trasată în sarcina sa (în calitate de recurentă) pentru următoarele considerente: instanța a stabilit o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei, obligație pe care a achitat-o în termen; din punct de vedere al formulării utilizate de instanță în cuprinsul comunicării, respectiv "suplimentarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei" și nu "suplimentarea taxei cu 100 de lei", se poate concluziona că instanța face referire la un cuantum de 100 de lei și nu o suplimentare cu încă 100 de lei, adică un cuantum total de 200 de lei; în această fază a judecății, ulterior acordării a două termene în cauză, solicitarea completării timbrajului nu mai este posibilă, codul de procedură civilă instituind regula verificării și regularizării cererii anterior comunicării acesteia către pârât; într-un caz similar, respectiv dosarul nr._ aflat pe rolul Curții de Apel C., recursul, având același obiect ca și cauza dedusă judecații, a fost timbrat cu taxa de 100 de lei, instanța reținând cauza ca legal timbrată și judecând recursul.
Față de situația de fapt expusă, contestatoarea aduce următoarele argumente în susținerea contestației în anulare formulate:
1) În mod greșit instanța de recurs a invocat și a admis excepția insuficientei timbrări a recursului asupra soluției privind primul capăt din cererea introductivă, reținându-se că "la termenul de judecată din 22.01.2015, C. a stabilit în sarcina recurentei obligația taxei judiciare de timbru privind soluția asupra primului capăt al acțiunii cu suma de 100 lei", câtă vreme, susține contestatoarea, instanța de recurs mai dispusese o dată plata de către recurentă a taxei de timbru în cuantum de 100 de lei, respectiv prin adresa emisă de C. de Apel C. în data de 14 mai 2014, obligație îndeplinită de recurentă.
2) Instanța de recurs a reținut desfășurarea evenimentelor în mod eronat, respectiv "pentru termenul de judecată stabilit la data de 05.02.2015, instanța a dispus citarea recurentei reclamante cu mențiunea de a suplimenta taxa judiciară de timbru cu privire la soluția privind primul capăt din cererea introductivă cu suma de 100 de lei, sub sancțiunea anularii cererii", deoarece solicitarea completării timbrajului s-a efectuat prin citația emisă în 24 noiembrie 2014 pentru termenul de 22 ianuarie 2015 în dosar nr._ .
Termenul din 5 februarie 2015 pentru dosarul nr._ nu a existat, recursul fiind soluționat la data de 22 ianuarie 2015.
3) În susținerea soluției adoptate, instanța de recurs a reținut în considerentele hotărârii atacate prevederile OUG nr.80/2013, inclusiv art.33 alin. (2), care prevede faptul că "...reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art.200 alin. (1) teza 2 din Codul de Procedură Civilă, obligația de a timbra cererea....".
Însă, consideră contestatoarea, solicitarea "completării timbrajului în cuantum de 100 lei", prin citația din data de 24 noiembrie 2014, este nelegală, nefiind efectuată în condițiile art.200 alin.(1) teza 2 Cod de procedură civilă, așa cum stipulează OUG nr. 80/2013.
4) Instanța de recurs a reținut în mod eronat că nu a timbrat deoarece, așa cum reiese și din actele existente la dosarul cauzei, a timbrat cererea de recurs cu 100 lei, conform solicitării instanței, în condițiile art.200 NCPC, iar solicitarea ulterioară a instanței de recurs de completare a timbrajului "în cuantum de 100 lei" (care fusese deja achitat) nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.200 NCPC.
Având în vedere erorile materiale învederate, contestatoarea solicită admiterea contestației și anularea deciziei și rejudecarea cauzei, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În drept, a invocat disp. art.503 și următoarele din NCPC.
Intimații au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată, arătând în acest sens că, chiar dacă se susține că încă din luna mai 2014 societatea ar fi comunicat faptul că a procedat la achitarea taxei judiciare de timbru de 100 lei, totuși urmare a dispozițiilor instanței de judecată de la termenul din 20.11.2014, aceasta avea posibilitatea achitării taxei suplimentare de 100 lei, astfel cum a stabilit instanța de recurs, iar dacă ar fi fost nemulțumită de modul de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea avea posibilitatea de a formula cerere de reexaminare în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, lucru care nu s-a întâmplat.
Examinând decizia contestată sub aspectul condițiilor impuse de art.503 alin.2 pct.2 și 3 Cod procedură civilă, C. constată contestația în anulare nefondată.
Potrivit dispozițiilor legale invocate, „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:
…
2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.”
În accepțiunea legii, primul motiv vizează erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite, respectiv acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale. Motivul menționat se referă la greșeli de fapt, involuntare, iar nu la greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale.
Prin decizia civilă nr.43/CA/21.01.2015 C. de Apel C. a admis excepția tardivității recursului promovat împotriva soluției asupra cererii de suspendare și a respins recursul promovat de recurenta reclamantă . ca tardiv formulat. A admis excepția insuficientei timbrări a recursului promovat împotriva soluției asupra fondului cauzei și a anulat recursul ca insuficient timbrat.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că, deși recurentei reclamante i-a fost comunicat cuantumul (100 lei), cât și obligația de suplimentare a taxei judiciare de timbru, prin citația primită de aceasta la data de 02.12.2014 (fila 75 dosar recurs), după încheierea procedurii de regularizare prevăzute de art.200 Cod procedură civilă, aceasta nu s-a conformat obligației stabilite de instanță.
Într-adevăr, în raport de motivele de recurs invocate, respectiv cele prevăzute de art.488 alin.1 punctele 5 și 8 Cod procedură civilă, taxa judiciară de timbru datorată de recurentă în conformitate cu disp. art.24 din OUG nr.80/2013 era de 200 lei (100 lei pentru motivul prevăzut de art.488 alin.1 pct.5 și 100 lei pentru motivul prevăzut de art.488 alin.1 pct.8 Cod procedură civilă).
Obligația de a achita taxa de timbru i-a fost adusă la cunoștință recurentei contestatoare în procedura regularizării (pentru cuantumul de 100 lei) și prin citația pentru termenul de judecată din 22.01.2015 (pentru un cuantum suplimentar de 100 lei, conform încheierii din data de 20.11.2014).
Având în vedere că recurenta a achitat doar suma de 100 lei, stabilită inițial, în mod corect instanța de recurs a aplicat sancțiunea anulării cererii de recurs ca insuficient timbrată, nefiind vorba în cauză de vreo eroare materială.
Nu se poate susține că, odată depășită procedura regularizării cererii prevăzută de art.200 Cod procedură civilă, nu se mai poate verifica stabilirea corectă și plata corespunzătoare a taxei de timbru datorate.
Obligația de plată a taxei judiciare de timbru constituie o obligație fiscală în sarcina reclamantului, recuperarea acesteia putând fi făcută în orice stadiu al procedurii. În acest sens, art.38 din OUG 80/2013 prevede că „În situația în care instanța judecătorească învestită cu soluționarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părții la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu.”
Prin urmare, atâta timp cât instanța de recurs, constatând că recursul nu a fost legal timbrat, a dispus în ședință publică suplimentarea taxei cu suma de 100 lei, iar recurenta nu a înțeles să conteste modalitatea de calcul al taxei prin formularea unei cereri de reexaminare în condițiile art.39 din OUG nr.80/2013 și nici nu și-a îndeplinit obligația, soluția instanței de recurs este corectă, susținerile contestatoarei neîncadrându-se în noțiunea de „eroare materială”.
C. reamintește că în cadrul contestației în anulare nu se analizează nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii date de instanța de recurs, hotărâre care este de altfel irevocabilă și intrată în puterea lucrului judecat, iar aspectele ce pot fi aduse în discuție într-o astfel de cale de atac nu pot reprezenta decât chestiuni formale și nu de judecată.
În egală măsură, dat fiind faptul că recursul a fost respins în temeiul unei excepții de procedură, iar nu pe fond, C. constată că decizia instanței de recurs nu este susceptibilă de contestație în anulare pe temeiul prevăzut de art.509 alin.2 pct.3 Cod procedură civilă.
Pentru considerentele expuse, apreciind că nu poate fi reținută în cauză existența vreunei erori materiale, urmează a respinge contestația în anulare formulată ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S. S.R.L., înregistrată in registrul comerțului sub nr. J_, CUI RO_, cu sediul in orașul S., ., nr. 142, județul Tulcea, împotriva Deciziei civile nr. 43/CA/22.01.2015 pronunțată de C. de Apel C. în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimații C. DE C. A ROMÂNIEI, cu sediul în București, ..22-24, sector 1 și C. DE C. A ROMÂNIEI - CAMERA DE C. A JUDEȚULUI TULCEA, cu sediul în Tulcea, ..120, județ Tulcea, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 17 iunie 2015.
Președinte, E. C. G. | Judecător, N. C. | Judecător, I. M. Ș. |
Grefier, I. P. |
Red. dec.jud.-ECG
5 ex/07.07.2015
Emis 3 .>
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 112/2015. Curtea de... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 258/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
