Anulare act administrativ. Decizia nr. 273/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 273/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 807/118/2014*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 273/CA
Ședința publică din 09 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G.
Judecător M. C.
Judecător G. P.
Grefier M. N.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ și fiscal declarat de recurentul reclamant R. V. domiciliat în C., ., ., ., împotriva Sentinței civile nr.2544/CA/2014*/29.10.2014 pronunțată de Tribunalul Constanta in dosar nr._ , în contradictoriu cu intimatul pârât I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ (ISU) DOBROGEA AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C., . nr.110, județ C., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant R. V. personal, lipsind intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.153 și următoarele din NCPC.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază obiectul cauzei, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, stadiul procesual. Învederează că recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Recurentul reclamant învederează instanței că, nu mai are alte probe de administrat sau cereri de formulat, nici excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată, solicitând acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea, față de susținerile recurentului reclamant, în sensul că nu mai are alte probe de administrat sau cereri de formulat, nici excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată, acordă cuvântului pentru dezbateri.
Recurentul reclamant R. V., având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, considerând ordinul contestat, ce are ca și motiv la data emiterii sale - Sentința penală nr.808/18.05.2012 pronunțată de I.C.C.J., ca fiind nelegal.
Apreciază că este un abuz trecerea sa în rezervă, susținând că nu s-a ținut cont la soluționarea cauzei de dosarul penal nr.4018/P/2013 ce vizează stabilirea și sancționarea persoanelor a căror lucrări scrise au fost falsificate, dosar soluționat prin ordonanță de clasare, dispusă la data de 10.02.2014.
Susține că nu i-a fost comunicată soluția pronunțată în dosarul penal de către I.C.C.J. și nici nu a fost citat în această cauză.
La întrebarea completului de judecată, dacă cunoaște practica instanței în alte cauze similare cu a sa, recurentul reclamant susține că celelalte cauze au vizat suspendarea ordinului, pe când el solicită anularea acestuia.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art.394 NCPC, constată încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului C. și înregistrată sub nr. _ 31.01.2014 pe rolul Secției I Civilă, reclamantul R. V. a chemat în judecată pe pârâtul I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ (ISU) „DOBROGEA” al JUDEȚULUI C., solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- anularea Ordinului nr.141/14/I/CT/28.01.2014 și
- repunerea în totalitatea drepturilor existente anterior emiterii ordinului menționat;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată,
cu motivația în esență că, prin ordinul contestat, apreciat ca fiind abuziv, a fost somat să părăsească locul de muncă.
La termenul de judecată din 23.04.2014 pârâtul a invocat excepția necompetenței funcționale a Secției I Civilă a Tribunalului C..
Prin Încheierea nr.962/23.04.2014 Tribunalul C. Secția I Civilă a admis excepția necompetenței funcționale a acestei secții, constatând natura de contencios administrativ a cauzei, fapt pentru care a dispus înaintarea dosarului spre competentă soluționate Secției de C. Administrativ și Fiscal de pe lângă Tribunalul C., unde a fost înregistrat sub nr._ din 03.06.2014.
Prin Sentința civilă nr.2544/CA/29.10.2014, Tribunalul C. a dispus respingerea acțiunii promovată de reclamant, ca nefondată, reținând, în esență că, reclamantul, chiar terț fiind față de hotărârea penală invocată, nu poate ignora cele statuate în mod definitiv de instanța penală, datorită prezumției de lucru judecat de care se bucură hotărârea, nedovedindu-se motive de nelegalitate ale ordinului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs R. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevăzut de art.304 pct.7, pct.8 și pct.9 Cod pr.civilă 1864, chiar dacă față de momentul înregistrării cererii pe rolul instanțelor, aplicabile în cauză erau dispozițiile art.488 alin.1 pct.8 N.C.P.C, cu următoarea motivație, în esență:
„Greșit instanța de fond a dispus în sensul respingerii acțiunii ca nefondată” reținând în esență că, Ordinul Inspectorului Șef nr.141/14/I- CT din 28.01.2014 – de trecere în rezervă emis abuziv de ISU „Dobrogea”, este legal și temeinic, în condițiile în care a fost bazat în exclusivitate pe nerecunoașterea promovării examenului de admitere.
„Greșit instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea hotărârii Sentința penală nr.808/18.05.2012 pronunțată de I.C.C.J. în dosarul penal nr. nr._ ” , reținând ca motiv susținerile ISU Dobrogea privind emiterea Ordinului Inspectorului Șef nr.141/14/1 – CT din 28.01.2014, interpretarea fiind eronată.
P. motivele expuse, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată vizând anularea Ordinului Inspectorului Șef nr.141/14/1-CT/28.01.2014 emis de ISU Dobrogea al Județului Constanta, cu consecința repunerii părților in situația anterioară emiterii ordinului contestat, in sensul reintegrării pe funcția deținută anterior emiterii acestuia, recuperarea tuturor daunelor materiale și morale generate de efectele produse de acest ordin excesiv de nelegal, penalitățile și dobânzile legale reglementate, acordarea gradului militar corespunzător pregătirii sale, ținându-se cont de faptul că, între timp a urmat studii superioare absolvind Universitatea Maritimă C., obținând diploma de inginer.
Prin întâmpinare, intimatul pârât a solicitat în esență respingerea recursului ca nefundat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței recurate, cu atât mai mult cu cât, motivarea instanței a avut în vedere și dispozițiile art.109 alin.1 din Legea nr.80/1995, referitoare la aplicabilitatea trecerii în rezervă, a art.85 și pentru cadrele Ministerului Afacerilor Interne.
Examinând cauza sub aspectul și în limitele motivelor de casare arătate și având în vedere că, sesizarea instanței s-a făcut sub imperiul legii noi de procedură, Curtea apreciază că, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.499 NCPC, potrivit cu care „Prin derogare de la prevederile art.425 alin.1 lit. b, hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.”
Așa fiind, și având în vedere probatoriul administrat în cauză, în considerarea dispozițiilor art.249 NCPC, potrivit cărora „Cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”, Curtea, văzând și dispozițiile art.496 alin.1 NCPC, apreciază în sensul respingerii recursului, ca nefondat, pentru următoarele considerente, în esență:
Recurentul R. V. a fost încadrat în cadrul ISU DOBROGEA al JUDEȚULUI C., urmare promovării concursului de ocupare a unor funcții vacante, organizat în sesiunea august 2007, iar prin Ordinul Inspectorului Șef nr.141/14/I-CT/28.01.2014 s-a dispus trecerea în rezervă a acestuia, motivat de împrejurarea că, în urma pronunțării Sentinței nr.808 din 18.05.2012 a Secției Penale a ÎCCJ București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.12/24.01.2014 a ÎCCJ, s-a identificat situația reglementată de prevederile art.85, alin.1, lit. e din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare.
A criticat recurentul în cererea de chemare în judecată și a reluat în motivele de recurs faptul că, ordinul atacat este nelegal, pentru că încalcă principiul opozabilității dispozițiilor și efectelor unei hotărâri judecătorești în care acesta nu a fost parte.
Aceste aserțiuni ale recurentului sunt apreciate de Curte ca neîntemeiate, fiind făcută o confuzie între obligativitatea unei hotărâri judecătorești pentru părți și succesorii acestora și efectul de opozabilitate a hotărârii judecătorești față de terți.
Astfel, în dosarul penal nr._ s-a dispus anularea unui număr de 205 foi de concurs, falsificate la concursul organizat de ISU Dobrogea în perioada 09.07.2007 – 20.08.2007, printre acestea regăsindu-se și foia completată de recurentul în cauză, consecința fiind cea a anulării tuturor documentelor care au fost întocmite cu prilejul încadrării acestei persoane la instituția intimată, în condițiile în care, foaia de concurs a acestui candidat a fost falsificată.
În aceste condiții, reține Curtea că, intimatul ISU Dobrogea, în calitatea sa de parte în dosarul penal, a luat măsurile de punere în executare a dispozitivului sentinței penale, astfel cum aceasta a rămas definitivă, fapt pentru care, a emis ordinul de trecere în rezervă pentru recurentul reclamant R. V..
Mai observă Curtea că, hotărârea penală îi este opozabilă recurentului și terților în cauză, cât timp aceștia nu fac o dovadă contrară celor reținute în hotărâre, recurentul și terții fiind astfel ținuți să respecte cele statuate prin respectiva hotărâre, rămasă definitivă și obligatorie.
Așa fiind, apreciază Curtea că, tocmai pentru a asigura efectul obligatoriu al dispozițiilor statuate în hotărârea penală, instituția publică ce a fost parte în procesul penal, a procedat la emiterea ordinelor de trecere în rezervă a persoanelor nominalizate în cuprinsul acestui act administrativ, ordin ce modifică raporturile juridice anterioare, cu forța prezumției de legalitate a respectivului act, până la proba contrară.
Așadar, efectele puterii de lucru judecat ale hotărârii penale se răsfrâng asupra funcționarilor publici cu statut special, prin emiterea actului administrativ de punere în executare a dispozitivului sentinței penale definitive, pronunțate în dosarul penal nr._, instituția publică emitentă acționând pentru respectarea ordinii juridice și asigurarea restabilirii legalității în cauză.
În aceste condiții, apare ca fiind de necontestat că, ordinul de trecere în rezervă a recurentului, a cărui anulare se solicită, s-a întemeiat în drept pe dispozițiile art.85, alin.1, lit.e din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, în care se prevede că: „ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate pot fi trecuți în rezervă sau direct în retragere, după caz, în următoarele situații:
e) când, în urma reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare, nu sunt posibilități pentru a fi încadrați în alte funcții sau unități, precum și pentru alte motive sau nevoi ale Ministerului Apărării Naționale.”
În raport cu sus-menționatele precizări, apreciază Curtea că, sunt nefondate susținerile recurentului reclamant referitoare la lipsa identificării situației avute în vedere la emiterea ordinului, ca fiind printre cele descrise în cuprinsul art.85, alin.1, lit.e din Legea nr.80/1995, cât timp se observă, în cuprinsul textului de lege vizat, că trecerea în rezervă se poate dispune și pentru alte motive sau nevoi ale Ministerului Apărării Naționale, decât cele expres reliefate în art.85.
Mai constată Curtea, urmare rămânerii definitive a Sentinței penale nr.808/18.05.2012 pronunțată în dosarul penal nr._ că, situația la care s-a ajuns, reprezintă un motiv temeinic pentru care instituția publică din subordinea M.. dispune trecerea în rezervă a persoanelor care au fost încadrate pe funcții, în urma promovării unui concurs declarat fraudulos și care, ulterior s-a anulat, în vederea restabilirii situației anterioare săvârșirii acestor infracțiuni.
Susținerile recurentului conform cărora „trecerea în rezervă s-a realizat în baza sentinței penale prin care s-a stabilit anularea ordinelor de încadrare” măsura fiind nelegală întrucât, „nu s-a avut în vedere promovarea recurentului, evaluarea acestuia și desfășurarea activității aproximativ 7 ani” sunt apreciate de Curte ca fiind neîntemeiate, deoarece nu sunt în măsură să înlăture dispozițiile sentinței penale.
Cu alte cuvinte, atât timp cât, ordinele de încadrare au fost desființate, toate procedurile ulterioare vor rămâne fără efect.
P. toate aceste considerente, constatând că, în calea de atac a recursului nu au fost găsite întemeiate motive care să determine reținerea unei alte situații decât cea avută în vedere de judecătorul fondului, Curtea, în aplicarea prevederilor art.496, alin.1 NCPC, coroborat cu cele ale art.488, pct. 8 NCPC, va menține Sentința civilă nr.2544/29.10.2014 a Tribunalului C. ca fiind legală și temeinică, prin respingerea recursului declarat de reclamantul R. V., ca nefondat, sub toate aspectele.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul în contencios administrativ și fiscal declarat de recurentul reclamant R. V. domiciliat în C., ., ., ., împotriva Sentinței civile nr.2544/CA/2014*/29.10.2014 pronunțată de Tribunalul Constanta in dosar nr._ , în contradictoriu cu intimatul pârât I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ (ISU) DOBROGEA AL JUDEȚULUI C., cu sediul în C., . nr.110, județ C..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 9 martie 2015.
Președinte, A. G. | Judecător, M. C. | Judecător, G. P. |
Grefier, M. N. |
Jud.fond: C.N.
Red.dec.jud.G.P.
4 ex./27.03.2015
Gref.M.N.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 686/2015. Curtea de Apel... | Litigiu privind domeniul public. Decizia nr. 773/2015. Curtea de... → |
|---|
