Anulare act administrativ. Decizia nr. 686/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 686/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 14127/118/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 686/CA
Ședința publică din data de 28 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător A. P.
Judecător C. R.
Grefier C. M.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ și fiscal promovat de recurenții reclamanți F. S., F. C. A., A. V. G., cu domiciliul ales la C..av.B. C.-M. cu sediul profesional în C., ., județ C., împotriva Sentinței civile nr.2704/21.11.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ , în contradictoriu cu intimatul pârât G. R. – COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR (CNCI) în calitate de continuatoare a COMISIEI CENTRALE PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1 și intimatul chemat în garanție . CONSULTING SRL, cu sediul în B., . – OP 1 – CP 39, nr.1, cam.4.1 – 4.2, județ B., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurenții reclamanți av.B. C.-M., în baza împuternicirii avocațiale ./_/2005 nr.11/02.04.2015 depusă la fila 23dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod.pr.civ.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, de către grefierul de ședință, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual, precum și faptul că, recursul este motivat.
Av. B. C.-M. pentru recurenții reclamanți depune la dosar note de ședință în referire la excepția tardivității formulării recursului invocată din oficiu la termenul anterior.
Curtea, revine asupra excepția tardivității recursului invocată din oficiu, reținând că la fila 8 verso din dosar se află plicul de expediere a motivelor de recurs ce poartă data poștei 30.01.2015, situație față de care constată că recursul este formulat în termen.
Curtea, pune în vedere reprezentantului recurenților reclamanți să precizeze temeiul de drept al acțiunii deduse judecății, acesta indicând prevederile art. 304 pct.8 și pct.9 Cod.pr.civ., solicitând instanței să aibă în vedere la pronunțare și înscrisurile depuse la filele 21- 22 dosar recurs, de asemenea menționând că nu mai are alte probe de administrat sau cereri de formulat, nici excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată, solicitând acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea, față de susținerile reprezentantului recurenților că nu mai are alte probe de administrat sau cereri de formulat, nici excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pentru dezbateri:
Av. B. C.-M. pentru recurenții reclamanți solicită în principal, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu consecința modificării în totalitate a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii introductive de instanță.
Curtea, constată încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare .
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._, reclamantul F. N. a chemat în judecată G. R. - Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor, solicitând anularea deciziei nr. 6537/16.09.2010 și a deciziei nr._/25.02.2010.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este nemulțumit de valoarea despăgubirilor calculate pentru suprafața de 2,50 ha teren extravilan situat în localitatea Straja, ., raportându-se la alte persoane care au primit despăgubiri în temeiul Legii nr. 247/2005 precum și la prețul pe mp al terenului extravilan.
Reclamantul a mai arătat că a contestat raportul de evaluare întocmit de către . SRL care a stabilit o valoare a terenului de_ lei, dar că nu a primit un răspuns din partea societății de evaluare.
Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor a depus întâmpinare prin care invocă excepția necompetenței materiale a instanței, cu privire la fondul cauzei solicitând respingerea cererii întrucât valoarea terenului a fost stabilită în conformitate cu prevederile legale de către un evaluator autorizat în baza unor informații care reflectă nivelul realist al pieței, apreciind că acest raport de evaluare putea fi contestat iar solicitarea de reevaluare a ternului după emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire este inadmisibilă, raportul de evaluare fiind contestat abia după aprobarea acestuia.
Totodată, s-a formulat cerere de chemare în garanție a . SRL, societate care a efectuat raportul de evaluare.
Prin Sentința civilă nr. 1508/25.11.2010, Tribunalul C. a admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza către Curtea de Apel C., fiind avute în vedere prevederile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, actul atacat fiind emis de o autoritate publică centrală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel C. cu nr._ .
Chemata în garanție a depus întâmpinare prin care a arătat că cererea îndreptată împotriva sa este nefondată, având în vedere prevederile legale - Legea nr. 247/2005, Titlul VII, art. 19) s-a dispus citarea în calitate de pârât a Statului Român reprezentat de Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor și efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care să stabilească valoarea de piață a terenului ce face obiectul cauzei la aceeași dată cu cea avută în vedere de S.C. G. B. Consulting S.R.L..
Prin Sentința civilă nr.459/CA/11.11.2012, Curtea de Apel C. a respins acțiunea formulată de către reclamantul - F. N., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca nefondată, respingând și cererea de chemare în garanție, ca nefondată.
Împotriva Sentinței civile nr.459/CA/11.11.2012 pronunțată de către Curtea de Apel C., a formulat recurs F. N..
Prin Decizia civilă nr. 1623/CA/20.09.2013 Curtea de Apel C. a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului C., reținând următoarele:
Recurenții reclamanți au solicitat instanței de contencios administrativ să verifice legalitatea deciziei nr.6537/SCFF/16.09.2010 și a Deciziei nr._/FF/25.02.2010, emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând prețul stabilit ca despăgubiri pentru terenul în suprafață de 2,5 Ha situat în extravilanul comunei C..
Această valoare contestată a terenului a fost stabilită prin efectuarea raportului de evaluare de către . SRL în procedura administrativă derulată la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, suma fiind stabilită la data de 01.09.2009.
În fața instanței de contencios competente s-a încuviințat efectuarea unui nou raport de expertiză cu respectarea Standardelor Internaționale de Evaluare, valoarea terenului fiind stabilită la data de 04.10.2011.
În aceste condiții, în care evaluarea terenului s-a efectuat la date diferite, fără a se manifesta rolul activ în stabilirea obiectivelor expertizei de așa manieră încât să se mențină termenul de referință inițial fixat prin raportul de evaluare contestat, Curtea a constatat că nu se poate aprecia asupra modalității de stabilire a sumei înscrise în deciziile contestate cu titlul de despăgubiri pentru imobilul ce nu s-a putut restitui în natură, fapt ce conduce la imposibilitate de apreciere asupra legalității actelor administrative contestate.
Prin urmare, fiind necesară efectuarea unei noi expertize pentru evaluarea acestui teren, cu stabilirea clară a aceleiași date ca cea avută în vedere în raportul de vedere contestat, respectiv 01.09.2009, Curtea a admis recursul și, în raport de prevederile art. 312, alin.(3), teza finală c. proc. civ., a casat Sentința civilă nr. 459/CA/11.10.2012 a Curții de Apel C. și a trimis cauza spre rejudecare instanței competente la acel moment procedural, respectiv Tribunalului C., secția de contencios administrativ, dată fiind incidența Legii nr.2/2013 de degrevare a instanțelor de judecată, lege aplicabilă imediat proceselor în curs de judecată în materie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C. – Secția C. Administrativ și Fiscal sub nr._ la data de 04.10.2013.
În cauză a fost administrată proba cu expertiză pentru evaluarea terenului astfel cum a fost dispusă prin Decizia civilă nr. 1623/CA/20.09.2013.
Prin Sentința civilă nr.2704/21.11.2014 Tribunalul C. a respins ca nefondată acțiunea, respingând și cererea de chemare în garanție, fiind dați în debit reclamanții cu suma de 350 lei reprezentând diferență onorariu expert, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr._/FF/25.02.2010 emisă de Comisia Centrală pentru stabilirea Despăgubirilor s-a dispus emiterea titlului de despăgubire în favoarea reclamantului în cuantum de 31.065 lei, reprezentând valoarea stabilită prin raportul de evaluare întocmit în dosarul nr. 5767 la data de 01.09.2009 pentru suprafața de 2,5 ha teren extravilan situat în localitatea Straja, ..
Plângerea prealabilă formulată de către reclamant a fost respinsă prin adresa nr. 6537/SCFF/16.09.2010 cu motivația că raportul de evaluare nu a fost contestat în termenul legal.
Apreciind că valoarea stabilită este mai mică decât cea a unor terenuri similare, aflate în aceeași arie geografică, reclamantul a solicitat instanței să se efectueze o reevaluare a terenului la care ar fi fost îndreptățit în măsura în care ar fi fost despăgubită în natură, fapt pentru care s-a dispus efectuarea unei noi evaluări de către un alt expert tehnic cu specialitatea evaluare proprietate imobiliară, expertiza urmând a stabili valoarea terenului la momentul la care a fost efectuată prima expertiză pentru care s-a emis titlul de despăgubire contestat, respectiv 01.09 2009.
Potrivit art.1 din titlul VII al Legii nr.247/2005 “Prezenta lege reglementează sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, cu modificările și completările ulterioare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002, a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 66/2004, cu modificările ulterioare”.
Art.3 definește la litera d) evaluatorul ca fiind “ persoana fizică sau juridică cu experiență semnificativă în domeniu, competentă în evaluare pe piața proprietăților imobiliare, care cunoaște, înțelege și poate pune în aplicare în mod corect acele metode și tehnici recunoscute care sunt necesare pentru efectuarea unei evaluări credibile în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare, și care este membru al unei asociații naționale profesionale de evaluare recunoscute ca fiind de utilitate publică având calitatea de evaluator independent” iar la litera e) Standardele Internaționale de Evaluare ca fiind “standardele editate de Comitetul pentru Standarde Internaționale de Evaluare (IVSC - Internațional Valuation Standards Committee)”.
În temeiul art.13 alin. 1 “Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi, se constituie în subordinea Cancelariei Primului-Ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, denumită în continuare Comisia Centrală…”.
În cazul reclamantului, prin Hotărârea Comisiei Județene pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar C. nr.375/2005 s-a stabilit acordarea de despăgubiri.
Urmare a acestei hotărâri, potrivit Legii nr.247/2005 s-a analizat legalitatea măsurii de respingere a cererii de restituire în natură, după care dosarul a fost înaintat societății de evaluare în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Conform art.16 alin. 7, Comisia Centrală a procedat în baza raportului de evaluare la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, apreciind că nu este necesară trimiterea dosarului spre reevaluare.
Potrivit art.19 alin 1 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 “Deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Plângerea suspendă exercițiul dreptului de opțiune asupra titlului de despăgubire al titularului”.
Reclamantul a atacat raportul de evaluare, la plângerea sa care viza valoarea stabilită prin raport răspunzându-se potrivit adresei nr. 6537/SCFF/16.09.2010 de către Comisia Centrală în sensul că raportul de evaluare trebuia atacat până la data aprobării acestuia și până la data la care s-a decis emiterea titlului de despăgubire.
Potrivit practicii Înaltei Curți de Casație și Justiție, raportul de evaluare este un act administrativ care poate fi atacat în condițiile legii nr. 554/2004.
În speță, reclamantul a atacat raportul de evaluare cu plângere prealabilă și s-a adresat și instanței de judecată cu o acțiune având ca obiect anularea adresei nr. 6537/16.09.2010 prin care a fost soluționată plângerea sa împotriva raportului de evaluare în sensul constatării tardivității acesteia.
Potrivit raportului de evaluare întocmit potrivit dispozițiilor cuprinse în decizia civilă nr. 1623/CA/20.09.2013, valoarea de piață a terenului la data de 01.09.2009 era de 2,55 euro/mp., rezultând o valoare totală de 269.209,87 lei.
Raportul de evaluare contestat de reclamanți și întocmit de către . SRL s-a efectuat pentru un teren din clasa medie de fertilitate, în care se încadra și terenul reclamantului. De asemenea, au fost avute în vedere toate criteriile solicitate prin Standardele internaționale pentru a se stabili valoarea reală de piață, iar prețuirea s-a făcut pe ha. și nu pe mp.
Evaluatorul a arătat că în cauză este vorba de un teren agricol, fără construcții și fără o poziționare care să justifice evaluarea pe mp. Pentru stabilirea valorii prin comparația vânzărilor/ofertelor, s-a apreciat că datele sunt neconcludente, existând puține tranzacții de piață și oferte de vânzare terenuri arabile publicate pe internet sau în ziarele locale, astfel că acestea pot fi luate în considerare numai cu titlu informativ. S-a subliniat că, în perioada evaluării, piața terenurilor agricole era în stagnare, existând un blocaj asemănător celui din piața imobiliară (construcții).
Expertiza efectuată de doamna expert C. C. a realizat evaluarea pe mp., fără a preciza motivul pentru care a efectuat evaluarea în acest mod.
Tribunalul a analizat dacă evaluarea terenului se impunea să fie efectuată cu stabilirea valorii terenului pe hectar sau pe mp., în funcție de categoria terenului.
Ambele expertize, atât cea contestată, cât și cea judiciară întocmită de doamna expert C. C., au avut în vedere un teren arabil extravilan, situat în apropierea zonei intravilane și au avut în vedere valoarea de piață a terenului și standardele internaționale de evaluare 2007 (IVS) adoptate de ANEVAR.
Prețuirea terenului pe metru pătrat se poate face în anumite condiții, respectiv dacă terenul este construit sau nu, în funcție de căile de acces, de deschidere, de utilități la graniță, zonă și utilizare.
În speță s-a reținut că terenul evaluat nu se încadrează în nici un din aceste situații, astfel, evaluarea făcută de expert C. C. având în vedere valoare pe mp. nu va fi avută în vedere de instanță.
S-a reținut că evaluarea terenului efectuată prin raportul de evaluare contestat a fost corect efectuată cu evidențierea valorii pentru un ha. și nu pentru un mp, de altfel, chiar din ofertele de vânzare aflate pe piață la data de 01.09.2009 a rezultat că valoarea unui hectar de teren arabil varia între 600 și 2200 euro pentru un hectar la cerere și de la 1000 la 6500 EURO pentru un hectar la ofertă.
Evaluatorul . evoluția pieței internaționale și a pieței interne pentru terenurile agricole; totodată, a stabilit că în speță, cea mai bună evaluare este cea bazată pe piață, cu reflectarea și a caracterului intrinsec al valorii la data evaluării.
Împrejurarea că reclamanții doresc să obțină o sumă mai mare pentru despăgubirile ce li s-au acordat, prin evaluarea terenului pe mp. și nu pe ha. așa cum a fost evaluat terenul, nu poate impune instanței validarea expertizei care a avut în vedere acest criteriu, fără o motivare obiectivă, cu atât mai mult cu cât premisele expertizelor sunt identice, respectiv evaluarea unui teren extravilan agricol și nu teren care să justifice evaluarea pe mp.
Astfel, tribunalul a apreciat că expertiza contestată reflectă prețul real al terenului pentru care s-au calculat despăgubiri reclamanților, că deciziile nr. 6537/16.09.2010 și_/25.02.2010 sunt legale și nu se impune anularea acestora, considerente față de care a respins acțiunea ca nefondată, respingând și cererea de chemare în garanție.
Față de împrejurarea că a fost admisă cererea de suplimentare a onorariului de expert și văzând că reclamanții nu au achitat diferența de onorariu în sumă de 350 lei, tribunalul a dat în debit reclamanții pentru această sumă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs - reclamanții F. S., F. C. A., A. V. G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevăzut de art. 304 pct.8 și 9 Cod.pr.civ. cu următoarea motivație:
În opinia recurenților, la efectuarea noului raport de expertiză trebuiau să fie avute în vedere toate caracteristicile ce au fost analizate în cadrul evaluării efectuate de către S.C. G. B. CONSULTING S.R.L, în acest fel, în situația în care cele două evaluări prezentau diferențe mari cu privire la valoarea terenului, instanța putea face o comparație corectă, însă aceasta a constatat doar că expertiza întocmită de către expert C. C. a realizat o evaluare pe mp, motiv pentru care nu a aut-o în vedere.
Instanța de fond prin înlăturarea dintre mijloacele de probă a raportului de expertiză întocmit de către expert C. C., a redus la zero șansele recurenților la un proces echitabil, în cauză, expertiza tehnică de specialitate fiind o probă esențială în soluționarea corectă a pricinii, iar instanța de fond a înlăturat această probă, motivând că la întocmirea raportului de expertiză, expertul a efectuat o evaluare pe mp, și nu pe hectar, deși putea, potrivit dispozițiilor legale, să solicite lămuriri expertului sau să dispună efectuarea unei noi expertize, care să aibă în vedere o evaluare a terenului pe hectar.
Chiar art.212 din codul de procedură civilă prevăd că dacă instanța nu este lămurită prin expertiza făcută, poate dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză.
Instanța de fond a reținut că expertul la întocmirea raportului a efectuat o evaluare pe mp, și nu pe hectar, astfel cum este efectuată evaluarea de către S.C. G. B. CONSULTING S.R.L., dar acest fapt nu constituie
culpa recurenților, și nu trebuie ca ei să fie sancționați prin respingerea acțiunii pentru simplul fapt că expertul a efectuat o evaluare pe mp, și nu pe hectar.
Dacă expertul desemnat, care este autorizat de instanță, întocmește doar o expertiză tehnică imobiliară, și nu una în condițiile Legii nr.247/2005, atunci instanța are obligația să pună în discuția părților efectuarea unei noi expertize de către un alt expert ide specialitate.
Consideră că raportul de expertiză întocmit de către expertul desemnat este în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare, expertul efectuând o evaluare corectă a valorii de piață a terenului ce face obiectul cauzei, dar, în situația în care instanța de recurs va fi în asentimentul instanței de fond, consideră că se impune efectuarea unei noi expertize și cum în recurs nu se poate administra această probă, exceptând cea cu înscrisuri prevăzută de art.305 din C.proc.civilă, se impune casarea și trimiterea cauzei pentru administrarea acestei probe.
Pentru aceste considerente, solicită în principal, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu consecința modificării în totalitate a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii introductive de instanță.
Deși legal citați în calea de atac, pârâții nu au formulat întâmpinare sau alte probe în apărare.
Recursul este nefondat.
În cauză se constată că având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, actele și lucrările dosarului ca și dispozițiile legale aplicabile, întemeiat prima instanță a respins ca nefondată acțiunea reclamanților formulată în contradictoriu cu G. R. – Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor și chematul în garanție . CONSULTING SRL, și a respins cererea de chemare în garanție, concluzionând în esență că față de situația de fapt și de drept judicios reținute de instanță, împrejurarea că reclamanții doresc să obțină o sumă mai mare pentru despăgubirile ce li s-au acordat, prin evaluarea terenului pe m.p. și nu pe ha (așa cum a fost evaluat terenul), nu poate impune o soluție favorabilă, prin validarea unei expertize care a avut în vedere acest criteriu, fără o motivare obiectivă.
Față de acestea, criticile aduse hotărârii primei instanțe sunt nefondate.
Astfel, susținerile conform cărora, instanța constatând că între evaluările efectuate de . CONSULTING SRL (care a fost avută în vedere la stabilirea sumei ce li se cuvenea ca despăgubiri) și expertiza efectuată în instanță de C. C., că diferențele sunt mari cu privire la valoarea terenului și acestea din urmă a fost înlăturată, reducând la zero șansele recurenților la un proces echitabil sunt nefondate, întrucât legal prima instanță a reținut că ambele expertize, atât cea contestată cât și cea judiciară au avut în vedere un teren extravilan arabil, situat în apropierea zonei intravilane și au avut în vedere valoarea de piață a terenului și standardele internaționale de evaluare 2007 (IVS) adoptate de ANEVAR.
De asemenea, corect s-a reținut că prețuirea terenului pe metru pătrat se poate face în anumite condiții, ce nu erau îndeplinite în situația terenului
recurenților, și anume: dacă terenul este construit sau nu, în funcție de căile de acces, de deschidere, de utilități la graniță (apropierea acestora), zonă și utilizare.
Și trimiterile la dispozițiile art.212 Cod.pr.civ. sunt nefondate, deoarece în cauză nu erau necesare lămuriri din partea expertului, o nouă expertiză nefiind concludentă, pertinentă și mai ales utilă cauzei, culpa sau nu a recurenților fiind lipsită de orice relevanță, având în vedere că legal, prima instanță a reținut că expertiza efectuată de . CONSULTING SRL, efectuată conform Legii nr.247/2005, a fost corectă, evaluatorul analizând evoluția pieței internaționale și a pieței interne pentru terenurile agricole și a avut în vedere valoarea de piață a terenului.
Acestea deoarece potrivit dispozițiilor alin 7 art.10 Titlul I din Legea nr.247/2005 coroborat cu dispozițiile alin.3 din Titlul VII din același act normativ, valoarea terenurilor se stabilește în conformitate cu Standardele Internaționale de evaluare.
Astfel, în vederea stabilirii valorii de piață a terenului extravilan agricol, evaluatorul a utilizat abordarea prin venit, pe baza rentei funciare, metodă utilizată în determinarea valorii pentru această categorie de teren, metodă ce se regăsește în „metodele de evaluare a terenului” conform IVS – GN1, Evaluarea proprietăților imobiliare.
Informațiile utilizate în această metodă au fost preluate de la Comisia națională de Prognoză, Institutul Național de S., Agenția Națională de Consultanță Agricolă – A. din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Pentru aceste considerente, se constată că toate criticile aduse hotărârii recurate sunt nefondate, urmând ca în aplicarea art.312 Cod.pr.civ, recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul în contencios administrativ și fiscal promovat de recurenții reclamanți F. S., F. C. A., A. V. G., cu domiciliul ales la C..av.B. C.-M. cu sediul profesional în C., ., județ C., împotriva Sentinței civile nr.2704/21.11.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ , în contradictoriu cu intimatul pârât G. R. – COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR (CNCI) în calitate de continuatoare a COMISIEI CENTRALE PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1 și intimatul chemat în garanție . CONSULTING SRL, cu sediul în B., . – OP 1 – CP 39, nr.1, cam.4.1 – 4.2, județ B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 28 Mai 2015.
Pt.Președinte, G. P., cf.art.426(4)NCPC semnează Vicepreședintele instanței, Judecător N. S. | Pt.Judecător, A. P., cf.art.426(4)NCPC semnează Vicepreședintele instanței Judecător, N. S. | Judecător, C. R. |
Grefier, C. M. |
Jud.Fond.A.L.N.
Red.Dec.Jud.A.P./14.07.2015
Tehnored. Gref.C.M./16.07.2015
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 371/2015.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 273/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
