Obligaţia de a face. Decizia nr. 480/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 480/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 3350/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 480/CA
Ședința publică din data de 22 aprilie 2015
Completul compus din:
Președinte - I. M. Ș.
Judecător - E. C. G.
Judecător - N. C.
Grefier - I. P.
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ formulat de recurentul reclamant S. S. Ș., domiciliat în C., ., ., ., județul C., împotriva Sentinței civile nr.2137/23.09.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. P. ALBĂ, cu sediul în localitatea P. Albă nr.2A, județul C. și ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, cu sediul în București, ..47, sector 2, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde recurentul reclamant S. S. Ș., lipsind intimații pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.153 și următoarele din (N) Cod de procedură civilă.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază obiectul cauzei, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, stadiul procesual. Învederează că recursul este motivat și scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Întrebat fiind, recurentul reclamant precizează că nu are cereri prealabile de formulat, probe de administrat, excepții de invocat.
Curtea luând act de precizările părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente asupra recursului.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului astfel pentru motivele expuse în cererea de recurs și în răspunsul la întâmpinări.
Curtea declară dezbaterile încheiate și reține cauza pentru deliberare și pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Având în vedere că sesizarea instanței s-a făcut sub imperiul legii noi de procedură, în cauză sunt aplicabile disp. art.499 NCPC, potrivit cu care „Prin derogare de la prevederile art.425 alin.1 lit.b, hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.”
Prin acțiunea înregistrată la data de 05.05.2014 pe rolul Tribunalului Constanta - Secția de contencios administrativ si fiscal sub nr._, reclamantul S. S. S. a solicitat, in contradictoriu cu pârâții Penitenciarul P. Albă si Administrația Națională a Penitenciarelor, modificarea calificativului pentru anul 2010 din “satisfăcător” in “bun” și obligarea pârâților la conferirea Semnului onorific In Serviciul Patriei, după 15 ani de activitate precum și la plata de despăgubiri morale in cuantum de 48.600 lei către reclamant.
Prin Sentința civilă nr.2137/23.09.2014, Tribunalul C. a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâți pentru lipsa procedurii prealabile și a respins acțiunea promovată de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. S. Ș.care a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate.
În motivare, recurentul reclamant a susținut că în mod greșit instanța de fond a admis excepția inadmisibilității cererii sale pentru nerespectatea procedurii prealabile, întrucât, calificativul acordat pe anul 2010 depindea în mod exclusiv de soluționarea contestației formulate de acesta împotriva deciziei de sancționare și ca efect al admiterii acestei contestații, ar fi trebuit să fie reexaminat, iar nu să i se acorde acest calificativ înainte de soluționarea definitivă a contestației sale.
Învederează că la data de 01.12.2012 a împlinit 15 ani de activitate in sistemul penitenciar, iar urma solicitării scrise de a beneficia de conferirea Semnului onorific în Serviciul Patriei, i s-a comunicat, prin adresa nr.C21145/BRUFP/PPACT din 07.04.2014, că nu poate beneficia de avantajele conferite de această decorație, deoarece in anul 2010, prin Decizia nr.232/30.11.2010, a fost sancționat disciplinare cu reducerea a 10% din salariu, fapt ce a contribuit la obținerea calificativului „satisfăcător”.
Precizează că împotriva deciziei de sancționare a formulat contestație, ce a format obiectul dosarului nr.1413/2011, soluționat prin Sentința civilă nr.1646/06.10.2011 în sensul admiterii contestației sale cu consecința repunerii părților în situația anterioară emiterii deciziei de sancționare.
Învederează recurentul că după rămânerea definitivă a sentinței civilă nr.1646/06.10.2011 iu fost restituite drepturile salariale reținute, insă nu a avut nici un efect asupra calificativului acordat pe anul 2010 care a avut la bază tocmai decizia de sancționare anulată prin sentința susmenționată.
A învederat recurentul că nu a contestat calificativul obținut pe anul 2010, apreciind că acesta va fi modificat odată cu admiterea contestației și cu restituirea sumelor reținute.
Analizând cauza sub aspectul motivului de casare invocat, Curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 21 din Constituție: "Orice persoana se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.”
Liberul acces la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiția se înfăptuiește.
Curtea observă că, potrivit dispozițiilor art. 52 alin. (2) din Constituția revizuită, condițiile și limitele exercitării dreptului recunoscut persoanei vătămate în dreptul său ori într-un interes legitim se stabilesc prin lege organică. Art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituție, prevede ca lege organică Legea contenciosului administrativ.
Conform art.2 lit.c din Legea nr.554/2004 actul administrative este definit ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice;”
Potrivit al.2 din același text de lege „ se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.”
Dispozițiile din art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ prevăd că :„Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.”
În conformitate cu dispozițiile art.7 al.1 din Legea nr. 554/2004 „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.”
Curtea reține și incidența dispozițiilor art.193 alin.1 C.proc.civila -”Sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.”
Procedura prealabilă administrativă este o procedură obligatorie, fiind o condiție de admisibilitate a acțiunii la instanța de contencios administrativ, iar lipsa acesteia conduce la respingerea cererii ca inadmisibilă.
În speță, critica formulată de recurent este neîntemeiată în condițiile în care chiar el recunoaște că nu a contestat calificativul acordat pentru anul 2010 potrivit dispozițiilor din art.16 și 18 din OMJ nr.2792/C/2004 care prevăd că:
Art.16 -1) Funcționarii publici cu funcții de execuție sau de conducere nemulțumiți de rezultatul evaluării pot să îl conteste la șeful ierarhic superior celui care a efectuat evaluarea.
(2)Contestația se formulează în termen de 5 zile calendaristice de la luarea la cunoștință de către funcționarul public evaluat despre calificativul acordat și se soluționează în termen de 15 zile calendaristice de la data emiterii dispoziției zilnice privind comisia de soluționare a contestației.
Art.18 - Funcționarul public nemulțumit de modul de soluționare a contestației formulate potrivit art. 17 se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile legii.
Reținând că, în cauză, recurentul nu a demonstrat parcurgerea procedurii prealabile prevăzută de lege Curtea constată că motivele de nelegalitate sunt vădit neîntemeiate astfel că în temeiul art.20 din Legea nr. 554/2004 și art.496 din codul de procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursuldeclarat de recurentul reclamant S. S. Ș., domiciliat în C., ., ., ., județul C., împotriva Sentinței civile nr.2137/23.09.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. P. ALBĂ, cu sediul în localitatea P. Albă nr.2A, județul C. și ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, cu sediul în București, ..47, sector 2.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 aprilie 2015.
Președinte, I. M. Ș. | Judecător, E. C. G. | Judecător, N. C. |
Grefier, I. P. |
jud. fond: D.R.Conșac
red.dec.jud. N.C.
5 ex/22.05.2015
emis 3 .>
| ← Pretentii. Decizia nr. 483/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Anulare act administrativ. Decizia nr. 248/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
