Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 274/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 274/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 6471/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.274/CA
Ședința publică de la 09 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G.
Judecător M. C.
Judecător G. P.
Grefier M. N.
Pe rol judecarea recursului contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul reclamant P. M., cu domiciliul în C., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.2513 din 31.10.2014, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata pârâtă I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ DOBROGEA, cu sediul în C., . nr.110, județul C., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 153 și urm. din NCPC.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului și stadiul procesual.
Recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Se solicită judecata în lipsă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta sub nr._ reclamantul P. M. în contradictoriu cu pârâtul I. pentru Situații de Urgență Dobrogea al Județului C. a solicitat suspendarea Ordinului Inspectorului sef nr.137/14/I-CT din 28.01.2014, prin care a fost trecut în rezervă, până la soluționarea definitivă a acțiunii in anulare a ordinului, motivând în fapt cererea arătând că prin ordinul sus menționat a fost trecut in rezerva, că a solicitat anularea ordinului însă din culpa pârâtului, care nu a depus documentația solicitată, trenează soluționarea cauzei.
Prin sentința civilă nr.2513 din 31.10.2014 pronunțată de Tribunalul C. s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului P. M., în contradictoriu cu pârâtul I. pentru Situații de Urgență C..
Împotriva acestei hotărârii a formulat recurs reclamantul P. M. care a criticat-o în temeiul art.488 pct.8 NCPC, sub aspectele:
Greșit a reținut prima instanță că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate și că nu s-ar impune cu evidență.
Consideră că sunt îndeplinite cerințele suspendării impuse de Legea nr.554/2004: existența unui caz bine justificat, prevenirea unei pagube iminente și sesizarea în prealabil a instanței competente.
Susține că în accepțiunea dispozițiilor art. 14 din Legea nr.554/2004, cauzele bine justificate rezultă din chiar acțiunile întreprinse pripit și abuziv de către pârâtă care, fără o cercetare prealabilă, fără a se fi stabilit vinovăția reclamantului, fără a aștepta să se redacteze de către Înalta Curte de Casație și Justiție a deciziei pe care o invocă, a procedat la îndepărtarea din funcții a circa 192 de funcționari din sistem, în majoritate pompieri, întrucât alte persoane decât pompierii și funcționarii trecuți în rezervă ar fi declarat că au falsificat actele de examen pentru admiterea pe posturi în anul 2008. În plus s-a dispus clasarea cauzei penale în care reclamantul, împreună cu alți funcționari, a fost cercetat.
Paguba iminentă este concretizată, de mai multe luni fiind lipsit de veniturile din salariu și expus oprobriului public, deși nu a fost niciodată parte, nici măcar martor, în vreun dosar penal care să justifice măsura pârâtei.
Mai susține recurentul că în condițiile în care este invocat ordinul OMAI nr. S/214/2011 ca motiv al măsurii luate, pârâtul trebuia să ia măsuri pentru desecretizarea cel puțin parțială a acestui ordin, astfel încât instanța să poată verifica fie relevanța sa în cauză, fie legalitatea și temeinicia măsurii luate față de recurent.
Intimatul nu precizează care dintre cele patru ipoteze normative din art. 85 lit. 6 din legea nr.80/1995, se încadrează, drept pentru care nu și-a putut face apărări concrete.
Mai mult, intimatul pârât i-a eliberat o adeverință privind perioada în care a fost încadrată și o caracterizare elogioasă a activității sale.
Susține că nu s-a aplicat decizia ICCJ deoarece nu se prevede în ordin că se anulează documentația în temeiul căreia a fost încadrat, ci că este trecut în rezervă, păstrând statutul dobândit prin concursul de încadrare.
Se susține că ar exista autoritate de lucru judecat, față de datele din dispozitivul deciziei, deși recurentul nu a fost parte în acea cauză, în care nici intimatul pârât nu s-a constituit parte civilă în procesul penal invocat, astfel că măsura nu îl vizează și nu îi este opozabilă.
Solicită să se constate că sunt întrunite condițiile cerute de art.14,15 din Legea nr.554/2004, admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecând cauza, admiterea cererii, cu obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul pârât Situații de Urgență Dobrogea al județului C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, apreciind drept temeinică și legală sentința instanței de fond.
Curtea, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, încadrate în motivul de casare prevăzut la art.488, pct.8 NCPC, reține caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:
Obiectul recursului de față îl reprezintă sentința civilă nr. 2513/31.10.2014 a Tribunalului C., prin care a fost respinsă ca nefondată cererea reclamantului de suspendare a efectelor actelor administrative contestate, pentru neîndeplinirea condițiilor cerute de art.14 din legea nr. 554/2004.
Potrivit art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
În art.2 lit. ș și t sunt definite noțiunile depagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu publicși cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Cele două condiții menționate trebuie să fie întrunite cumulativ deoarece numai în prezența unui caz bine justificat, adică doar atunci când există o îndoială serioasă referitor la legalitatea actului administrativ, se poate vorbi de iminența unui prejudiciu. În alte condiții, simplul fapt că executarea actului administrativ afectează într-o anumită măsură patrimoniul persoanei căreia i se adresează nu poate justifica suspendarea executării actului.
Ori, motivele invocate de recurentul reclamant în acțiune nu sunt de natură a crea de plano o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actelor administrative, fiind necesară nu numai administrarea de probe în cadrul procesului, dar și o interpretare și o aplicare a legii ce ar presupune o antamare a fondului. Îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să poată fi decelată cu ușurință, în urma unei cercetări sumare a dreptului, având în vedere că măsurile luate în cadrul procedurii suspendării executării sunt măsuri provizorii, situație în care nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.
De asemenea, recurentul reclamant a invocat iminența producerii unei pagube în patrimoniul său și al altor persoane, situație ce nu a fost dovedită sub aspect probator nici în fața instanței de fond, nici în recurs.
Art.2 alin.1 lit.r din Legea nr.554/2004 definește interesul legitim public ca fiind interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice, situații ce nu se verifică în cauză.
Curtea observă că până la momentul pronunțării sale asupra prezentului recurs a intervenit soluția dată în dosarul având ca obiect anularea actului administrativ ale cărui efecte s-a solicitat a fi suspendate în cauza pendinte, acțiunea în anulare fiind respinsă ca nefondată, motivele de nelegalitate ale respectivului act fiind cercetate prin prisma unui probatoriu mai larg decât cel în procedura sumară a măsurii de temporizare ce s-a dorit a fi dispusă în această cauză.
P. considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentul reclamant nu pot fi considerate temeinice pentru a justifica suspendarea actelor administrative contestate, urmează a menține ca legală și temeinică a sentinței civile nr.2513/CA/31.10.2014 a Tribunalului C., prin respingerea recursului declarat de recurentul reclamant ca nefondat, în conformitate cu prevederile art. 496, alin. (1) NCPC.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul reclamant P. M., cu domiciliul în C., ., ., ., județul C., împotriva sentinței civile nr.2513 din 31.10.2014, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata pârâtă I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ DOBROGEA, cu sediul în C., . nr.110, județul C., având ca obiect suspendare executare act administrativ, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 9 martie 2015.
Președinte, A. G. | Judecător, M. C. | Judecător, G. P. |
Grefier, M. N. |
Jud.fond:A.L.N.
Red.dec.jud.A.G.
4 ex./31.03.2105
Gref.M.N.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 748/2015. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 21/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
