Alte cereri. Sentința nr. 449/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 449/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 1958/54/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 449/2013
Ședința publică de la 04 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. R.
Grefier: M. F.
X.X
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuentul C. I., împotriva sentinței nr.480 din 29.09.2000, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr.612/A/2000, în contradictoriu cu intimatul M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit revizuentul C. I. și intimatul M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, potrivit referatului întocmit la 13.11.2013 de grefa secției, s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru a se verifica dacă operează perimarea, se menține motivul suspendării sau soluționarea cauzei, după care;
Instanța, din oficiu, invocă excepția perimării și rămâne în pronunțare asupra excepției.
CURTEA:
Asupra cererii de revizuire de față;
Prin sentința nr. 480 din 29.09.2000, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr.612/A/2000, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul C. I. împotriva pârâtului Ministerului de Interne București, având ca obiect anularea Ordinului nr.3724/II/1 din 13.10.1998 prin care s-a dispus trecerea sa în rezervă din funcția de ofițer operativ II la P.T.F.-Porțile de F. I.
Pentru a se pronunța Curtea de Apel a reținut că prin hotărârea din 08 iunie 1998, Consiliul de judecată din cadrul Direcției Generale a Poliției de Frontieră, Străini, Probleme de emigrare și Pașapoarte, pentru dezinteres în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, pentru abateri grave de la regulamentele militare, a ordinelor și instrucțiunilor M.I., a declarat vinovat pe reclamant și propus trecerea în rezervă. Se menționează că hotărârea s-a luat în lipsă și că reclamantul a avut o atitudine recalcitrantă, de sfidare a Consiliului de judecată, părăsind sala în care se desfășura procesul.
Cu adresa nr. S/_ din 10 iunie 1998, Direcția Generală a Poliției de Frontieră Străini, Probleme de emigrare și Pașapoarte, a trimis această hotărâre împreună cu dosarul reclamantului la M. de Interne, pentru a dispune iar prin Ordinul nr.II/_ din 20 iunie 1998 M. de Interne a dispus trecerea în rezervă a căpitanului C. I., ordinul împreună cu adresa_/25.06.1998 fiind trimise la Porțile de F. I iar reclamantul a luat cunoștință la data de 26.06.1998.
S-a mai reținut că în legătură cu măsura dispusă, căpitanul C. I., pe baza unui raport(memoriu) a solicitat audiență la conducerea Ministerului de Interne iar cu adresa nr._ din 22 iulie 1998 i s-a comunicat că aspectele prezentate nu aduc elemente noi, ele fiind cunoscute, astfel că audiența este inoportună.
Instanța a constatat că prin această adresă reclamantul, conf.art.5 din Legea 29/1990 a efectuat procedura prealabilă, dar se adresează instanței șa 07 iulie 2000, nu în termen de 30 de zile prevăzut de același text de lege de la adresa din 22 iulie 1998, sau în cel mult un an de la data emiterii ordinului, astfel, s-a apreciat că acțiunea reclamantului nu poate fi luată în discuție pe fond și a respins-o.
Potrivit art.5 alin. Ultim din Lg.29/90, în toate cazurile, introducerea cererii la instanța de contencios administrativ, nu se va putea face mai târziu de un an de la data comunicării actului administrativ a cărui anulare se cere.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de revizuire C. I., în sensul de a schimba în totalitate hotărârea atacată și de a soluționa pe fond cererea, a se anula Ordinul nr.3724/II/1 din 13.10.1998, emis de M. de Interne, prin care s-a dispus trecerea sa în rezervă din funcția de ofițer operativ II la P.T.F Porțile de F. I, cu reîncadrarea în aceeași funcție și obligarea pârâtului MAI – Direcția Generală de Pașapoarte la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că ordinul emis a fost netemeinic și nelegal, întrucât faptele reținute în sarcina sa nu au fost dovedite.
La termenul de judecată din 09.11.2012, Curtea de Apel C. a suspendat judecarea cauzei, în temeiul dispozițiilor art.1551 Cod pr.civilă, având în vedere că revizuentul nu a îndeplinit obligația prioritară de comunicare a motivelor de revizuire către intimat, încălcând dreptul la apărare al părții adverse.
În ședința publică de azi, instanța a invocat excepția perimării cererii de revizuire, care urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:
Din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 09.11.2012, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art.1551 Cod pr.civilă, având în vedere că revizuentul nu a îndeplinit obligația prioritară de comunicare a motivelor de revizuire către intimat, încălcând dreptul la apărare al părții adverse.
În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. 1 C.proc.civ. „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.”
Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.
Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este peremptorie întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților, dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.
Pentru a interveni însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.
În speță, culpa părții se apreciază prin prisma faptului că în tot acest timp nu a înregistrat nici o cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății, lăsând în nelucrare cererea de revizuire.
Întrucât potrivit dispozițiilor art. 252 C.proc.civ. perimarea se poate constata și din oficiu, în ședința de azi instanța a invocat din oficiu excepția perimării.
Constatând că prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an de la data suspendării cauzei și că nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării recursului, Curtea, având în vedere dispozițiile art. 248 și art. 252 C.proc.civ., coroborate cu art. 312 alin. 1 C.proc.civ., urmează a constata perimată cererea de revizuire formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul C. I., împotriva sentinței nr.480 din 29.09.2000, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr.612/A/2000, în contradictoriu cu intimatul M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Decembrie 2013
Președinte, A. R. | ||
Grefier, M. F. |
Red.jud.AR
4 ex/10.12.2013
| ← Alte cereri. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 2543/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
