Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 14729/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 02 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C. M. Z.
Judecător C. P.
Judecător Ș. B.
Grefier M. I.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., împotriva sentinței nr. 2168 din data de 19 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamanta S.C. B. F. S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, învederându-se că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
S-a arătat că intimata reclamantă . a depus întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări:
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin Sentința nr. 2168 din data de 19 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. B. F. S.R.L., având sediul în ., jud. D., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice D., cu sediul în C., .. 2, jud. D., având ca obiect anulare act administrativ-fiscal.
Dispune anularea Deciziei nr. 135/11.05.2012, a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, nr. F-DJ 187/22.03.2012 și a raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr. F-DJ 187/22.03.2012.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F-DJ 187/22.03.2012 - adoptată în urma controlul fiscal care a vizat perioada 11.02.2010 – 31.12.2011, pe baza Raportului de Inspecție Fiscală nr. F-DJ 161, încheiat în data de 22.03.2012 – s-a stabilit că societatea-reclamantă datorează următoarele sume: 51.047 lei reprezentând TVA stabilită suplimentar și accesorii aferente în sumă de 238 lei – în total 51.285 lei.
Împotriva Deciziei de impunere și a Raportului de Inspecție Fiscală care a stat la baza întocmirii acesteia societatea-reclamantă a formulat Contestație însă, prin Decizia nr. 135/11.06.2012, respectiva contestație a fost respinsă.
Pârâta a considerat că TVA aferentă următoarelor operațiuni:
- prestarea de servicii de consultanță la elaborarea unui proiect de realizare de investirii finanțat de FEADR, conform contractului nr. 127/22.03.2010, încheiat de reclamantă cu S.C. A. & Roby Consulting S.R.L. ((T.V.A.-ul aferent tranzacției fiind de 26.193 lei);
- achiziția unui teren situat în Băilești, .. 163-5, ., corp 6 Incinta Complex Suinprod S.A., in suprafața de 8.051 mp pe care sunt amplasate două hale cu o suprafața de 1774 mp fiecare, un corp de clădire cu o suprafața de 35 mp si un corp de clădire cu o suprafața de 248 mp, conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub numărul 583/21.04.2010 de B.N.P. N. M. (T.V.A.-ul aferent tranzacției fiind de 22.648 lei);
- achiziția de diverse prestări de servicii si achiziții (studiu geo, expertiza tehnica, autentificare acte notariale, achiziționare de documente financiar contabile etc.), T.V.A.-ul aferent respectivelor tranzacții fiind de 2.206 lei.
nu este deductibilă - nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 145 alin. 2 lit. a) Cod fiscal - dat fiind că achizițiile efectuate nu sunt destinate utilizării în folosul unor operațiuni taxabile.
Instanța consideră că pârâta a dat o interpretare eronată prevederilor legale, pentru următoarele considerente:
Art. 145 alin 1 Cod fiscal prevede că: "Dreptul de deducere ia naștere la momentul exigibilității taxei", în timp ce alin. 2 al aceluiași art. statuează că "Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni: a) operațiuni taxabile".
Referitor la contractul nr. 127/22.03.2010 – referitor la prestarea de servicii de consultanță la elaborarea unui proiect de realizare de investirii finanțat de FEADR -, și achiziția de diverse prestări de servicii si achiziții (studiu geo, expertiza tehnica, autentificare acte notariale, achiziționare de documente financiar contabile), nu se poate concluziona că nu sunt destinate utilizării în folosul unor operațiuni taxabile, din moment ce este indiscutabil că toate aceste operațiuni au vizat înființarea unei ferme de suine or, prin contractul de finanțare nr. C121A_/15.11.2011 (încheiat de societatea-reclamantă cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit), a fost aprobată acordarea unei finanțări nerambursabile pentru punerea în aplicare a cererii de finanțare nr. F121A_ pentru proiectul "Înființare fermă suine la S.C. B. F. S.R.L.", în sumă de 3.965.283 lei (971.645 euro), respectiv 50% din valoarea eligibilă a proiectului, diferența de 50% urmând a fi suportată de beneficiar.
În ceea ce privește cumpărarea unui teren situat în Băilești, ., corp 6 - Incinta Complex Suinprod S.A. -, în suprafața de 8.051 mp pe care sunt amplasate și o . construcții (2 hale, bucătărie furajeră și cabină grup electrogen) - prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 583/21.04.2010 de B.N.P. N. M. -, această achiziție se înscrie, la rândul său, printre cele necesare înființării fermei de suine anterior menționată, terenul și construcțiile constituind amplasamentul unde se intenționează a funcționa respectiva fermă.
Mențiunile inserate în cuprinsul actelor administrative atacate – în sensul că "societatea nu a prezentat documente din care să rezulte că au fost demarate lucrările pentru proiectul "Înființare fermă suine la S.C. B. F. S.R.L.", ori că deține surse financiare care să îi permită punerea în aplicare a proiectului", sau "cu ocazia efectuării investigațiilor pe teren, în data de 15.03.2012, organele de inspecție fiscală au constatat că terenul este impropriu pentru desfășurarea unor activități economice (fiind ocupat de vegetație sălbatică) iar clădirile amplasate pe acesta erau într-un stadiu avansat de degradare" -, nu pot conduce la concluzia că achizițiile efectuate de societatea-reclamantă nu erau destinate unor operațiuni taxabile, făcând referire la împrejurări ulterioare încheierii contractului de finanțare nr. C121A_/15.11.2011. Or, o eventuală nerespectare a clauzelor contractului anterior menționat - durata de realizare a investiției și de realizare a proiectului fiind de 33 de luni -, nu prezintă relevanță în aprecierea caracterului deductibil al T.V.A-ului aferent achizițiilor efectuate în vederea înființării unei ferme de suine de către societatea-reclamantă, din moment ce legiuitorul nu impune condiția de a fi realizate efectiv venituri impozabile, ci doar ca scopul efectuării cheltuielilor să fie acela de a obține astfel de venituri – ceea ce este indubitabil în speță.
De asemenea, faptul că societatea-reclamantă înregistra la momentul efectuării controlului furnizori neachitați, ori că ar fi fost finanțată de numitul D. M. în calitate de persoană fizică nu influențează în nici un fel aprecierea ca deductibilă a T.V.A. aferentă unor achiziții destinate utilizării în folosul unor operațiuni taxabile, în condițiile art. 145 alin 2 Cod fiscal.
În sfârșit, faptul că administratorul societății-reclamante – numita P. R.-M. -, a avut, în perioada 2009-2010, calitatea de salariat al .. (societate administrată de numitul D. M.), ori că sus-numitul D. M. a fost împuternicit atât de vânzător cât și de cumpărător să încheie contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 583/21.04.2010, nu îndreptățește concluzia că actul anterior menționat este unul fictiv sau fraudulos.
În mod similar, achitarea sau neachitarea prețului convenit în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 583/21.04.2010 până la momentul efectuării controlului - în fața instanței reclamanta prezentând ordinul de plată nr. 19/15.11.2012 referitor la achitarea sumei de 40.523,7 lei către .. -, nu constituie un impediment pentru ca societatea-reclamantă să beneficieze deductibilitatea T.V.A. conform prevederilor art. 145 Cod Fiscal, acest text de lege neimpunând o astfel de condiție. În cauză au incidență prevederile art. 1342 alin. 2 lit. a din Legea nr. 571/2003, care statuează "Prin derogare de la prevederile alin. (1), exigibilitatea taxei intervine: la data emiterii unei facturi, înainte de data la care intervine faptul generator", ceea ce înseamnă că T.V.A. devine deductibilă pentru persoana căreia ii este facturată, in același moment in care aceasta TVA devine datorata de persoana care realizează livrarea/prestarea. Prin urmare, cum facturile nr._ și_ – ambele fiind emise în data de 21.04.2010 -, conțin toate elementele impuse de art. 155 alin. 5 din Codul fiscal, trebuie concluzionat că dreptul societății reclamante la deductibilitatea TVA a luat naștere la momentul emiterii facturilor anterior menționate, indiferent de momentul achitării efective a sumelor înscrise în cuprinsul acestor facturi.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța constată că reclamanta era îndreptățită să beneficieze de facilitatea conferită de art. 145 alin 1 Cod fiscal – deducerea T.V.A. aferentă contractului nr. 127/22.03.2010, contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub numărul 583/21.04.2010 și achiziției de diverse prestări de servicii si achiziții (studiu geo, expertiza tehnica, autentificare acte notariale, achiziționare de documente financiar contabile) -, astfel încât atât Raportul de Inspecție Fiscală nr. F-DJ 161, încheiat în data de 22.03.2012, cât și Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F-DJ 187/22.03.2012 – și, implicit, și Decizia nr. 135/11.06.2012, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva respectivelor acte administrativ-fiscale -, apar ca fiind lipsite de temei legal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivare a arătat că hotărârea pronunțată este dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, prin Raportul de inspecție fiscală nr. F-DJ 161/22.03.2012 organele de inspecție fiscală au stabilit că a fost achiziționat un teren situat în Băilești, pe care erau amplasate două hale, un corp de clădire și un corp cu o suprafață de 284 mp cu teren în suprafață de 2.988 mp, dar instanța de fond a omis să se pronunțe asupra faptului că reclamanta nu a achitat contravaloarea imobilelor achiziționate. Anterior achiziționării imobilelor reclamanta a încheiat un contract de consultanță înregistrat sub nr. 127/22.03.2010 cu . SRL și a solicitat acordarea unui ajutor financiar nerambursabil. Conform contractului de finanțare nr. C121A_/15.11.2011 s-a aprobat o finanțare nerambursabilă pentru punerea în aplicare a cererii de finanțare pentru proiectul „Înființare ferma suine la .” în sumă de 3.965.283 lei. Instanța de fond a omis să se pronunțe asupra faptului că reclamanta nu a prezentat documente din care să rezulte că au fost demarate lucrările pentru proiect și nu a primit sume nerambursabile. În mod neîntemeiat instanța de fond a reținut că nu are nicio relevanță faptul că reclamanta nu a prezentat dovezi din care să rezulte realitatea operațiunilor consemnate în cele două facturi înregistrate și pentru a dovedi ca bunurile achiziționate pentru care a dedus TVA participă la realizarea de operațiuni taxabile așa cum este prevăzut la art. 145 alin 2 lit a din Legea nr. 571/2003.
Hotărârea instanței de fond este netemeinică și în ceea ce privește obligațiile fiscale stabilite ca urmare a faptului că inspecția fiscală a stabilit că nu sunt deductibile cele făcute de reclamantă în baza contractului nr. 127/22.03.2010, pentru achiziția unui teren situat în Băilești și pentru achiziția de diverse. Nu mențiunile înserate în actele a căror anulare a fost solicitată au condus la concluzia că respectivele achiziții nu erau destinate unor operațiuni taxabile, așa cum greșit a reținut instanța de fond, ci lipsa documentelor care să ateste realitatea și necesitatea acestor cheltuieli, așa cum prevede art. 145 C.fisc. Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că suma totală de 51.285 lei din care 51.047 lei TVA iar accesorii aferente în sumă de 238 lei este legal datorată și reprezintă întreaga TVA deductibilă înregistrată de societate în perioada 11.02.2010 – 31.12.2011. În luna aprilie 2010 societatea a prezentat inspecției fiscale documente în care este consemnată achiziția unui teren situat în Băilești, în suprafață totală de 8051 mp, pe care sunt amplasate două hale cu o suprafață de 1774 mp fiecare, un corp de clădire cu o suprafață de 35 mp și un corp de clădire cu o suprafață de 248 mp, pentru care a dedus nelegal TVA în sumă de 22.648 lei. De asemenea societatea a prezentat documente din care rezultă achiziția unui teren situat în Băilești, în suprafață de 2988 mp, achiziție făcută de la D. A. prin împuternicit D. M., așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 580/21.04.2010. Reclamanta nu a achitat contravaloarea imobilelor achiziționate. Pentru perioada supusă verificării societatea a prezentat antecontractul de vânzare-cumpărare bunuri imobile încheiat între . în calitate de promitent- vânzător și . reprezentată de domnul D. M. în calitate de promitent- cumpărător, prin care promitentul – cumpărător se obliga să cumpere la preț de 64.500 lei fără TVA parte din terenul în suprafață de 2988 mp, teren achiziționat inițial de la D. A. prin D. M., la prețul de 11.000 lei, sumă ce nu a fost achitată de către reclamanta . până la data prezentei verificări.
În octombrie 2011 reclamanta a încasat sub formă de avans de la . suma de 54.000 lei, reprezentând o parte din prețul total de 64.500 lei al terenului în suprafață de 1000 mp ce face obiectul antecontractului. La dosarul cauzei nu există documente din care să rezulte cum a fost stabilit prețul de vânzare al terenului în suprafață de 100 mp și dacă acesta este prețul de piață. Nici asupra acestui aspect instanța de fond nu s-a pronunțat în vreun fel. A menționat că în anul 2010 societatea a achiziționat acest teren la un preț de 3,68 lei /mp iar în anul 2011 îl vinde la un preț de 64,50 lei /mp, fără TVA, tranzacția fiind realizată prin aceeași persoană D. M. care la data achiziției a avut calitatea de împuternicit al cumpărătorului, iar în cazul vânzării aceluiași teren are calitatea de cumpărător. Această împrejurare conduce la concluzia că între ., SC B. F. SRL și cele două persoane fizice există relații de afiliere. Din verificarea bazei de date organele de inspecție fiscală au constatat că administratorul . a fost angajata a . reprezentată de domnul D. M..
Prin declarația pe proprie răspundere privind relațiile de afiliere dată de doamna P. R. M. la începutul inspecției aceasta a declarat că nu cunoaște dacă există relații de afiliere în . și alte persoane fizice sau juridice, deși toate tranzacțiile privind achiziția imobilelor au fost realizate prin împuternicirea domnului D. M.. În ceea ce privește terenurile achiziționate anterior, organele de inspecție fiscală au mai constatat că societatea a înregistrat în evidența contabilă venituri din chirii pentru care a prezentat două contracte de locațiune încheiate cu . reprezentată de Dugaeșescu A. în calitate de locator dar din acestea nu rezultă scopul închirierii, destinația terenurilor. Reclamanta a emis două facturi pentru cval chirie fără ca în fapt să prezinte dovezi privind realitatea acestor operațiuni având în vedere că terenurile nu pot fi identificate. În ceea ce privește contractul de prestări servicii încheiat cu . SRL și Contractul de finanțare, reclamanta nu a prezentat documente din care să rezulte că au fost demarate lucrările necesare proiectului finanțat, că ar fi primit fonduri nerambursabile sau din care să rezulte că ar deține resursele financiare care să îi permită punerea în aplicare a proiectului. Nu poate fi primită susținerea instanței de fond în conformitate cu care nu prezintă relevanță dacă au fost obținute efectiv venituri impozabile, fiind suficient ca scopul efectuării cheltuielilor să fie acela de a obține venituri deoarece în această interpretare ar fi suficientă numai o verificare formală a documentelor de achiziție, neavând nicio relevanță dacă aceste cheltuieli conduc efectiv la realizarea de venituri impozabile, dar nici modul în care participă aceste cheltuieli la realizarea de operațiuni impozabile. Intenția de a desfăsura activități economice care să acorde dreptul de deducere a TVA trebuie dovedită în condițiile art. 154 alin 4 Cod fiscal și pct. 45 alin 1 din HG nr. 44/2004. Pe scurt reclamantei nu i-a fost acordat dreptul de deducere a TVA deoarece: anterior achiziționării imobilelor prin contractul nr. 583/21.04.2010 a încheiat contractul de consultanță nr. 127/22.03.2010; reclamanta nu a achitat contravaloarea imobilelor achiziționate; lipsa documentelor prin care să fie stabilit prețul de vânzare a terenului; în contractele prezentate inspecției fiscale D. M. are calitatea și de vânzător și de cumpărător iar administratorul reclamantei a fost angajat al .; terenul ce ar fi făcut obiectul respectivei închirieri este impropriu desfășurării activității, iar clădirea este într-o stare avansată de degradare.
În drept au fost invocate disp. art. 304 pct 9 și 304 ind 1 C.proc.civ. și s-a solicitat și judecata în lipsă.
Intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate și a disp. art. 304 pct. 9 și art. 304 indice 1 C.proc.civ., Curtea constată că este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare:
Organele fiscale au efectuat un control la . pentru verificarea TVA în perioada_ –_, inspecție generată de depunerea de către recurenta din prezenta cauză a decontului TVA_-20 din 25.01.2012, pentru luna decembrie 2011, cu opțiune de ramburs TVA în sumă de 39.393 lei.
În urma controlului s-a întocmit RIF F-DJ nr. 161/22.03.2012 iar în baza acestuia s-a emis Decizia de impunere nr. F-DJ 187/22.03.2012 prin care s-a stabilit că societatea datorează TVA suplimentar de plată în sumă de 51.047 lei, respingând cererea de rambursare a sumei de 39.393 lei și rămânând TVA de plată în sumă de 11.654 lei.
Pentru a dispune astfel organul fiscal a considerat că societatea nu are drept de deducere a TVA în sumă de 51.047 lei deoarece nu a prezentat dovezi din care să rezulte că achizițiile de bunuri și servici sunt destinate utilizării în folosul unor operațiuni taxabile conform art. 145 alin 2 lit a Cod fiscal.
Curtea constată că în mod corect prima instanță a apreciat că pârâta a dat o interpretare eronată prevederilor legale aplicabile în cauză.
Astfel, potrivit art.146 alin 1 din Legea nr. 571/2003 Codul fiscal, în forma în vigoare la data faptelor, „Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții: a) pentru taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate, și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate în beneficul său, să dețină o factură fiscală care să cuprindă informațiile prevăzute la art. 155 alin 5”.
În cauză, referitor la bunurile care i-au fost livrate și respectiv serviciile ce i-au fost prestate intimata contestatoare a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru exercitarea dreptului de deducere, respectiv a prezentat facturile fiscale care conțin informațiile cerute de art.155 alin 5: factura_/21.04.2010( teren 8051 mp) f. 118; factura_/21.04.2010 ( hale) f.119; factura 47/03.12.2010 ( cval expertiza tehnică clădiri C3, C4) f. 154; factura 315/19.10.2011 ( studiu hidrologic) f. 155; factura 790 ( studiu geo) f. 156; factura 3570/26.10.2011 ( Avize) f. 157; factura 1269/30.05.2011 și factura 1205/28.04.2011 ( autentifcare) f.158-159; factura 454/04.08.2011 f.160 și nr. 441/07.07.2011 f. 160,161.
În mod eronat organul fiscal a apreciat că achizițiile de bunuri și servicii nu sunt destinate utilizării în folosul unor operațiuni taxabile.
Pentru a concluziona astfel Curtea are în vedere starea de fapt raportată la legislația națională în materie și la jurisprudența CJUE.
Astfel, este fără dubiu că contractul nr. 127/22.03.2010 a avut ca obiect prestarea de servicii de consultanță pentru elaborarea unui proiect de realizare de investirii finanțat de FEADR privind înființarea unei ferme de suine iar celelalte achiziții de diverse prestări de servicii (studiu geo, expertiza tehnica, autentificare acte notariale, achiziționare de documente financiar contabile etc. ) au urmărit obținerea respectivei finanțări. Serviciile au fost efectiv prestate, fapt dovedit prin declararea proiectului ca eligibil și încheierea contractului de finanțare nr. C121A_/15.11.2011 (încheiat de societatea-reclamantă cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit), prin care a fost aprobată acordarea unei finanțări nerambursabile pentru punerea în aplicare a cererii de finanțare nr. F121A_ pentru proiectul "Înființare fermă suine la S.C. B. F. S.R.L.", în sumă de 3.965.283 lei (971.645 euro), respectiv 50% din valoarea eligibilă a proiectului, diferența de 50% urmând a fi suportată de beneficiar. contract care
Cumpărarea terenului situat în Băilești, ., corp 6 - Incinta Complex Suinprod S.A. - în suprafața de 8.051 mp pe care sunt amplasate și o . construcții (2 hale, bucătărie furajeră și cabină grup electrogen) - prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 583/21.04.2010 de B.N.P. N. M. – a vizat de asemenea realizarea proiectului, atât timp cât una din condițiile de obținere a finanțării era cea a „prezentării de documente pentru clădiri și terenuri – acte de proprietate asupra clădirii” – a se vedea f.151 d.f.
Aceste achiziții de bunuri și servicii au vizat obținerea finanțării pentru proiectul „Înființare fermă suine”, activitate concordantă cu obiectul principal al contestatoarei înscris în Actul Constitutiv „Activitatea principală 0146 Creșterea porcinelor”, f.138 verso.
Potrivit hotărârii Curții Europene de Justiție pronunțată în cauza C-37/1995 Belgia c. Ghent Coal Terminal NV „Art. 17 din Directiva a 6 a trebuie interpretat în sensul că permite unei persoane impozabile care acționează ca atare să deducă TVA plătită pentru bunurile și serviciile care i-au fost livrate, pentru realizarea unei lucrări de investiții ce intenționează a fi utilizate în legătură cu operațiuni impozabile. Dreptul de deducere rămâne dobândit în cazul în care, datorită unor împrejurări care ies din sfera sa de control, persoana impozabilă nu a utilizat niciodată bunurile și serviciile respective în scopul realizării de operațiuni impozabile”.
Conform hotărârii Curții Europene de Justiție pronunațtă în cauza C -110/94 Intercommunale voor zeewaterontzilting ( INZO) c. Belgia „pot fi privite drept o activitate economică în sensul art. 4 din Directivă, chiar și cheltuielile legate de o investiție inițială ( first investment expenditute) și în acest context, autoritatea fiscală trebuie să țină cont de intenția declarată a persoanei de a desfășura o activitate supusă TVA. În cazul în care o autoritate fiscală a acceptat că o companie care și-a declarat intenția de a începe o activitate economică prin desfășurarea de operațiuni impozabile, are statut de persoană impozabilă, comandarea/ solicitarea unui studiu de profitabilitate pentru activitatea preconizată, poate fi privită ca o activitate economică, chiar dacă scopul acestui studiu este de a investiga în ce măsură activitatea preconizată poate fi profitabilă. Ținând cont de faptul că principiul securității juridice și principiul potrivit căruia TVA trebuie să fie neutră, în ceea ce privește obligația fiscală a unei firme, și cu excepția cazurilor de fraudă și abuz, statutul de persoană impozabilă în scopuri de TVA nu poate fi retras retroactiv, dacă prin prisma rezultatelor studiului, s-a hotărât să nu se treacă la faza de funcționare, ci să se solicite lichidarea companiei, chiar dacă activitatea economică preconizată nu a generat nici o operațiune impozabilă”.
Conform hotărârii Curții Europene de Justiție pronunțată în cauza C 268/1983 D.A.Rompelman and E.A. Rompelman – V. Deelen c. Minister van Financien: „Actele pregătitoare cum ar fi achiziția activelor și prin urmare a bunurilor imobile care formează o parte a acestor operațiuni, trebuie tratate de asemena ca fiind activități economice. În consecință, achiziția unui drept în scopul transferării ulterioare a drepturilor de proprietate ( prin închiriere) pentru o parte din clădire aflată încă în curs de execuție, poate fi considerată o activitate economică conform art. 4 alin1 din Directiva a 6 a”.
Jurisprudența susmenționată a fost avută în vedere de legiuitorul național care prin art. 45 alin 6 din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal aprobate prin HG nr. 44/2004 M a statuat: „În cazul imobilizărilor în curs de execuție care nu se mai finalizează, în baza unei decizii de abandonare a executării lucrărilor de investiții, fiind scoase din evidență pe seama conturilor de cheltuieli, persoana impozabilă își poate păstra dreptul de deducere exercitat în baza art. 145 alin 2 din Codul fiscal, indiferent dacă sunt sau nu valorificate prin livrarea imobilizărilor ca atare sau după casare, dacă din circumstanțe care nu depind de voința sa persoana impozabilă nu utilizează niciodată aceste bunuri/servicii pentru activitatea sa economică, astfel cum a fost pronunțată Hotărârea Curții Europene de Justiție în cauza C- 37/95 Statul Belgian împotriva Ghent Coal Terminal NV. Dreptul de deducere poate fi păstrat și în alte situații în care achizițiile de bunuri/servicii pentru care dreptul de deducere a fost exercitat conform art. 145 alin 2 din Codul fiscal nu sunt utilizate pentru activitatea economică a persoanei impozabile, din motive obiective care nu depind de voința sa, astfel cum a fost pronunțată Hotărârea Curții Europene de Justiție în Cauza C-110/94 Intercommunale voor zeewaterontzilting ( INZO) împotriva Belgiei”.
În cauză, achizițiile de bunuri și servicii au fost efectuate în vederea începerii activității economice principale, adică în vederea efectuării investiției Înființare fermă de suine, investiție în curs, situație în care Curtea apreciază că în mod greșit organul de control a refuzat contestatoarei dreptul de deducere a TVA aferent investițiilor ( in bunuri și servicii), nesocotind principiile statuate de art. 145 Cod fiscal ( echivalentul art. 17. 17 al Directivei a 6 a privind TVA).
Argumentele din finalul recursului – și care ar justifica, în opinia recurentei, refuzul acordării dreptului de deducere - sunt neîntemeiate. Astfel, contractul de consultanță nr. 127 din 22.03.2010 încheiat anterior achiziționării imobilelor prin contractul nr. 583/21.04.2010 reprezintă o activitate economică; deducerea TVA nu era condiționată de achitarea contravalorii imobilelor achiziționate; prețul de vânzare al terenului a fost stabilit prin contract ca rezultat al cererii și ofertei; D. M. nu are calitatea de vânzător și de cumpărător în același contract; faptul că administratorul reclamantei a fost angajat al . nu poate constitui un impediment în exercitarea dreptului de deducere; terenul a fost închiriat pentru a se obține venituri din chirii iar starea de degradare avansată a clădirii nu exclude posibilitatea reparației acesteia în termenul de realizare a investiției care nu expirase la data controlului.
În raport de considerentele de fapt de mai sus, Curtea apreciază că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale în vigoare, astfel că în temeiul disp. art. 312 C.proc.civ. recursul pârâtei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., împotriva sentinței nr. 2168 din data de 19 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamanta S.C. B. F. S.R.L.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Octombrie 2013.
Președinte, L. C. M. Z. | Judecător, C. P. | Judecător, Ș. B. |
Grefier, M. I. |
Red. CP MI 15.10.2013
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 4774/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Sentința nr. 4462/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
