Anulare act administrativ. Decizia nr. 9157/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9157/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-07-2013 în dosarul nr. 19235/95/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 9157/2013
Ședința publică de la 03 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C. M. Z.
Judecător L. B.
Judecător A. C.
Grefier M. I.
_
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul D. I. și pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TÂRGU-J. în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, împotriva sentinței nr. 662 din data de 16 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._ , având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat cu delegație de substituire D. F. pentru recurentul reclamant D. I., lipsind recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TÂRGU-J. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că recursurile au fost declarate și motivate în termenul procedural, iar recurenta pârâtă și recurenta reclamantă au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, după care:
Curtea, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de recurenta pârâtă și intimata reclamantă și constatând că nu mai sunt alte cereri din partea părților, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii.
Avocat D. F. pentru recurentul reclamant D. I. solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr. 662 din data de 16 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._ s-au respins excepțiile de inadmisibilitate a acțiunii invocate de Administrația Finanțelor Publice Tg-J..
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul D. I., cu domiciliul ales la avocat P. R. M. în municipiul TG-J., ., ., județul Gorj și obligă pârâtele Administrația Finanțelor Publice Tg-J. și Administrația Fondului pentru Mediu București să restituie reclamantului suma de 1240 lei reprezentând taxe emisii poluante, precum și să plătească dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data expirării celei de a 45 - a zi de la înregistrarea cererii de restituire la A.F.P. Tg-J., respectiv 19.11.2012 și până la data plății efective.
A obligat pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 504,30 lei.
Împotriva sentinței nr. 662 din data de 16 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._ au declarat recurs reclamantul D. I. și pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg. J., considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că prin cererea adresată instanței a solicitat restituirea diferenței de taxă de primă înmatriculare în cuantum de 3484 lei, sumă actualizată cu dobânda legală.
Instanța de fond a interpretat greșit actul juridic schimbând natura și înțelesul lămurit, făcând o aplicare greșită a legii, considerând că în speță sunt aplicabile dispozițiile OUG 80/2008, dar și ale Legii 9/2012, când în fapt, suma a fost achitată conform art. 214 ind. 1 și art. 214 ind. 3 Cod procedură fiscală, articole abrogate la apariția OUG 50/2008.
Instanța de fond a obligat la plata sumei pe care greșit a considerat-o taxă emisii poluante, iar AFM București, nu a fost conceptată și citată în cauză, neavând calitate procesuală pasivă.
A mai precizat că suma achitată s-a constituit venit la Bugetul de Stat și nu la Bugetul de Mediu, fiind taxă de primă înmatriculare.
A solicitat, admiterea recursului și obligarea pârâtei AFP Tg. J. la plata sumei reprezentând diferență taxă de primă înmatriculare.
În motivarea recursului, recurenta pârâtă AFP Tg. J. a menționat că în cauză s-a invocat excepția tardivității acțiunii, motivat de faptul că reclamantul ar fi trebuit să atace decizia de calcul a taxei de poluare și, de asemenea, ar fi trebuit să îndeplinească procedura prealabilă, fiind incidente dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Recurenta a învederat că instanța de fond a asimilat greșit documentele de plată a taxei, cererea de restituire, răspunsul organului fiscal, adresa, ca fiind acte administrative tipice sau asimilate, ce au dus la vătămarea unui drept al reclamantului.
A susținut că decizia necontestată de reclamant la D.G.F.P. Gorj, potrivit art. 205 din O.G. nr. 92/2003, ar fi dus la inadmisibilitatea acțiunii și că instanța nu a analizat probatoriile, nu a avut în vedere că suma a fost achitată voluntar de către reclamant.
Soluția instanței a considerat că este nefondată și prin raportare la prevederile Ordinului 986/2008 pentru aprobarea procedurii privind stabilirea taxei de poluare pentru autovehicule. A susținut că, mergând pe logica instanței că nu se atacă un act administrativ, înseamnă că natura litigiului este civilă, competența revenind judecătoriei.
În continuarea motivării, a arătat că, din moment ce suma a fost încasată de A.F.M. București, este eronată obligarea la restituire doar a A.F.P. Târgu-J., organ fiscal care a stabilit doar cuantumul sumei achitate și necontestate conform art. 17 din O.U.G. nr. 196/2008, fără a beneficia de suma respectivă.
A solicitat să se constate că reclamantul nu a fost vătămat în vreun fel, atâta timp cât nu a formulat contestație potrivit art.205-211 din OG nr. 92/2003, R.
Referitor la fondul cauzei, a susținut că sentința este netemeinică și nelegală, întrucât instanța de fond a reținut ca temei al restituirii Tratatul de Aderare încheiat de România cu ocazia intrării în Uniunea Europeană, ca o soluție legislativă adoptată de Parlamentul României și nu a avut în vedere reglementările în materie ale UE, care dau dreptul autorităților competente să aibă inițiative legislative în conformitate cu prevederile art. 21 alin. 3 din Legea nr.24/2000.
Recurenta a arătat că AFP Tg. J. nu se află în culpă procesuală, refuzul de a restitui suma achitată la bugetul de stat fiind determinat de legislația fiscală pusă în executare de către organul fiscal, entitate subordonată Ministerului Finanțelor Publice și DGFP.
A mai susținut că reclamantul ar fi trebuit să producă probe din care să rezulte că taxele pe care le aplică statul român sunt superioare celor din statul din care reclamantul și-a achiziționat autoturismul, deci că ar fi fost discriminat.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 și urm. C.proc.civ. ,coroborate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și OG nr.92/2003.
Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimatul reclamant a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor formulate în recurs, a apărărilor invocate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 din C. Pr. Civ., constată că recursurile sunt fondate și urmează a fi admise în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Din conținutul acțiunii introductive reiese că instanța de fond a fost investită cu o cerere având ca obiect restituire diferență taxă primă înmatriculare, iar din dispozitivul și considerentele hotărârii rezultă că aceasta a analizat o cerere de restituire taxă de poluare.
Instanța de fond trebuie să rețină faptul că intimatul-reclamant a achiziționat autoturismul marca VOLKSWAGEN și a achitat taxa de primă înmatriculare cu chitanța . nr._/21.04.2008 în cuantum de 3.484 lei și că a investit instanța cu cerere de restituire a diferenței, și nu o cerere de restituire a taxei de poluare, fiind evident că la data achitării taxei, nu erau în vigoare dispozițiile OUG nr. 50/2008, deoarece acest act normativ a intrat în vigoare la 01 iulie 2008.
În mod evident, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra lucrului cerut, situație în care în cauză, nu s-a analizat în mod practic fondul cererii deduse judecății în raport de motivele acțiunii, procedeul juridic utilizat de instanța de fond echivalează cu necercetarea fondului cauzei, încălcarea principiului disponibilității dar și a dispozițiilor legale care dispun judecătorului să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc ( art. 129 alin. 4 C.P.civ. ).
Necercetarea fondului rezultă în mod neechivoc din neanalizarea unor aspecte esențiale, invocate de reclamant, și nemenționate de către instanță, în acest fel lipsindu-l practic pe reclamant, de dreptul său de acces la instanță, în vederea înlăturării vătămării învederate prin acțiunea introductivă de instanță.
Soluționarea corectă a cauzei impune instanței să respecte ambelor părți, dreptul de a furniza toate mijloacele de probă pe care le consideră necesare, în dovedirea, respectiv combaterea acțiunii dedusă judecății.
Curtea apreciază că, în cauză, se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, atât pentru asigurarea dublului grad de jurisdicție pentru ambele părți, cât și pentru lămurirea tuturor aspectelor invocate, posibilă prin exercitarea rolului activ al instanței, astfel cum este prevăzut de art. 129 alin.4 C.P.Civ.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 5 C Pr. Civ., va admite recursurile formulate, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre soluționare la aceeași instanța de fond .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamantul D. I. și pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TÂRGU-J. în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, împotriva sentinței nr. 662 din data de 16 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._ , având ca obiect anulare act administrativ.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iulie 2013.
Președinte, L. C. M. Z. | Judecător, L. B. | Judecător, A. C. |
Grefier, M. I. |
Red. LB
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
