Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 18115/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 09 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător C. P.
Judecător L. C. M. Z.
Grefier S. I.
S-a luat în examinare recursul formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D. -SERVICIUL SOLUȚIONARE CONTESTAȚII împotriva sentinței nr. 3519 din 12 martie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă ., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat avocat M. L. reprezentând intimata reclamantă . lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal.
Avocat M. L. apărătorul intimatei reclamante . arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat, împrejurare față de care instanța declară închisă faza probatorie, apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul de procedură civilă, reține cauza spre soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față ;
Avocat M. L. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală cu cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față:
La data de 19.10.2012 reclamanta ., a chemat în judecată pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D. -SERVICIUL SOLUȚIONARE CONTESTAȚII, solicitând instantei ca prin hotărârea pe care o va pronunta, să dispună anularea Deciziei nr.148/27.06.2012, emisă in urma soluționării contestației nr. 02 07.05.2012, prin care au solicitat anularea deciziilor cu nr.DECC.ACC. nr.l/16.01.2009;DEC.NR._/17.12.2009;DECC.ACC.NR.1/10,04.2009,DEC. NR._/25.01.2010, DECC.ACC.NR.1/17.02._,DECC.ACC.NRJ08.10.2009, DEC. NR._/25.02.2010, PVC NR. 2103/28.05.2010, PVCIN R._/22.09.2009, PVC IMR.2219/22.04.2010.
Prin sentința nr. 3519 din 12 martie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ a fost admisă cererea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D. -SERVICIUL SOLUȚIONARE CONTESTAȚII.
A fost anulată decizia nr 148/27.06.2012 și obligată pârâta DGFP D. să soluționeze pe fond contestatia reclamantului înregistrată sub nr 19.176/09.05.2012.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că la data de 09.05.2012 contestatoarea . a formulat la instituția pârâtă contestația înregistrată sub nr_ împotriva următoarelor acte:DECC.ACC. nr.l /16.01.2009;DEC. NR._/17.12.2009; DECC. ACC.NR.1/10.04.2009; DEC. NR._/25.01.2010 DECC.ACC. NR.1 din 17.02._; DECC.ACC.NRJ08.10.2009; DEC. NR._/25.02.2010; PVC NR. 2103 din 28.05.2010; PVC IN R._/22.09.2009;PVC IMR.2219/22.04.2010.
În motivarea contestației s-a arătat printre altele că documentele contestate nu au fost comunicate către contestatoare
Prin decizia nr 148/27.06.2012 organul fiscal a respins contestația formulată de către contestatoarea . ca nedepusă în termen motivând că actele contestate au fost comunicate contestatoarei conform art 44 alin 2 lit d din OG 92/2003, adică prin publicitate.
Instanța a constatat întemeiată contestația formulată de catre reclamantă motiv pentru care a admis cererea a anulat decizia nr 148/27.06.2012 și a obligat pârâta DGFP D. să soluționeze pe fond contestatia reclamantului înregistrată sub nr 19.176/09.05.2012.
Astfel, dispozițiile art 44 din OG 92/2003, în vigoare și la data de 27.06.2012, data emiterii deciziei nr. 148 prevăd următoarele
(1)Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.
(2)Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(2ind 1)Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru.
(2ind 2) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (2ind 1), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
(3)Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
Prin decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a)-d) din aceeași ordonanță.
Urmare a acestei decizii a Curtii Constituționale, OG 92/2003 a fost modificată în forma prezentată mai sus.
În cauza de față instanța a constatat că pârâta nu a făcut dovada că nu a fost posibilă comunicarea actelor contestate în condițiile alin 2 și alin 2 ind 1 din OG 92/2003, fapt ce ar fi îndreptățit-o să procedeze la comunicarea acestora prin publicitate conform alin 2 ind 2 al articolului 44 din OG 92/2003.
Cu privire la motivarea organului fiscal în ceea ce privește procesele verbale privind cheltuielile de executare silită, în sensul că acestea constituie titluri executorii împotriva cărora poate fi formulată contestație la executare la instanța competentă, potrivit art 172, art 173 din OG 92/2003, Tribunalul a apreciat că este neîntemeiată, deoarece nefiind competent să solutioneze această contestatie, organul fiscal nu putea să aprecieze atunci asupra tardivității acesteia.
Împotriva sentinței nr. 3519 din 12 martie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ a formulat recurs pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D. -SERVICIUL SOLUȚIONARE CONTESTAȚII.
În motivare a arătat că hotărârea pronunțată este dată cu aplicarea greșită a legii.
Instanța de fond în mod neîntemeiat a anulat actele contestate, reținând o situație de fapt eronată. Reclamanta a contestat suma de 70.251 lei stabilită prin titlul executoriu nr._/29.06.2011 emis de A.F.P. C..Ulterior a precizat contestația formulată în sensul că înțelege să conteste următoarele acte: DECC.ACC. nr.l /16.01.2009;DEC. NR._/17.12.2009;DECC.ACC.NR.1/10.04.2009;DEC.NR._/25.01.2010;DECC. ACC.NR.1/17.02._;DECC.ACC.NRJ08.10.2009;DEC.NR._/25.02.2010; PVC NR. 2103/28.05.2010; PVC IN R._/22.09.2009;PVC IMR.2219/22.04.2010. Așa cum a precizat și la instanța de fond conform adresei nr._/20.06.2012 documentele la care petenta face referire reprezintă declarații rectificative depuse de petentă la AFP C. și se află în evidența acesteia; procesele verbale privind cheltuielile de executare silită au fost transmise și publicate pe site; deciziile accesorii au fost transmise și publicate pe site; somația nr._ /29.06.2011 însoțită de titlul executoriu nr._/29.06.2011 cu valoarea de 70.251 lei reprezintă acte de executare silită, documente ce au intrat în posesia societății ..Deoarece toate aceste documente nu au putut fi comunicate prin poștă la domiciliul fiscal al reclamantei, așa cum rezultă din dovezile depuse la dosarul cauzei, în mod legal s-a procedat conform art.44 C.proc.fiscală. Conform disp. art. 68 Cod procedură fiscală, deciziile de accesorii menționate de petentă au fost publicate pe pagina de internet a ANAF în data de 27.11.2009. Actele administrativ fiscale atacate au fost comunicate contestatoarei în data de 14.12.2009, termenul limită până la care petenta trebuia să depună contestație fiind 14.01.2010. Deoarece petenta a depus contestația în data de 09.05.2012, termenul de depunere a contestației nu a fost respectat. Având în vedere actele depuse la dosarul cauzei, în temeiul disp. art. 213 alin 5 și 217 alin 1 Cod procedură fiscală contestația a fost în mod legal respinsă ca nedepusă în termen.
În drept au fost invocate disp. art. 304 pct.9 și 304 ind 1 C.proc.civ. și s-a solicitat și judecata în lipsă.
Intimata reclamantă a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizînd recursul prin prisma motivelor invocate, în raport de disp. art. 304 pct.9 și 304 ind 1 C.proc.civ., Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 85 C. proc. fisc., impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel: a) prin declarație fiscală, în condițiile art. 82 alin. (2) și art. 86 alin. (4);b) prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.
Cu alte cuvinte, regula în materie fiscală o constituie stabilirea obligațiilor fiscale (principale sau accesorii) printr-o decizie de impunere, iar excepția o constituie stabilirea obligațiilor fiscale prin declarația fiscală, atunci când legea stabilește obligația contribuabilului de a calcula cuantumul obligației fiscale.
Deciziile de impunere astfel emise trebuie să respecte exigențele prevăzute de art. 43 C. proc. fisc. pentru orice act administrativ fiscal.
Comunicarea deciziilor de impunere, indiferent dacă acestea privesc obligațiile fiscale principale sau accesorii, trebuie să se facă în conformitate cu dispozițiile art. 44 C. proc. fisc., astfel încât să existe certitudinea că acesta a luat cunoștiință de sumele de plată stabilite în sarcina sa.
În lipsa comunicării deciziilor de impunere, așa cum rezultă din art. 45 C. proc. fisc., deciziile de impunere nu sunt opozabile contribuabilului.
În cauzăprin Decizia nr. 148 din 27 iunie 2012 f.7-12 d.f. organul fiscal competent a respins contestația formulată de intimata reclamantă ca nefiind depusă în termen.
Atât în faza administrativă, cât și în faza judecătorească a soluționării contestației, intimata reclamantă a susținut în mod constant că nu i-au fost comunicate actele administrativ fiscale contestate.
Recurenta – pârâtă nu a făcut dovada comunicării actelor administrativ fiscale contestate în condițiile art. 44 din Codul de procedură fiscală, adică cu respectarea ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzut de acest text de lege și nici a faptului că documentele nu au putut fi comunicate prin poștă la domiciliul fiscal al reclamantei – așa cum a susținut în recurs. Astfel, atât în motivele de recurs cât și în Decizia nr.148/27.06.2012 recurenta pârâtă a arătat că: nu a comunicat Dec. nr._/17.12.2009,_/25.01.2010 și_/25.01.2010 deoarece sunt documente emise de petentă; procesele verbale nr. 2103/28.05.2010,_/22.09.2009 și 2219/22.04.2010 deoarece reprezintă procese verbale privind cheltuieli de executare silită ce au fost transmise și publicate pe site; Dec.Acc. nr.1/16.01.2009, nr.1/10.04.2009, nr.1/17.02.2010, nr. 1/08.10.2009 ce au fost transmise și publicate pe site. S-a făcut dovada comunicării doar a Somației nr._/29.06.2011 însoțită de titlul executoriu nr._/29.06.2011 cu valoarea de 70.251 lei.
În raport de cele reținute mai sus Curtea constată că susținerea recurentei conform căreia hotărârea pronunțată este dată cu aplicarea greșită a legii este neîntemeiată.
Încălcarea sau aplicarea greșită a legii, adică nesocotirea de regulă a unei norme de drept substanțial ori interpretarea eronată a normei juridice aplicabile, vizează două ipoteze. Pentru a fi în prezența primei ipoteze trebuie întrunite următoarele condiții: a) legea pretins violată să existe și să fie în vigoare la momentul judecății; să existe o contradicție între considerentele și dispozitivul hotărârii; viciul să se afle în dispozitivul hotărârii, care contravine exigențelor legii stabilite corect în considerente. În schimb pentru a fi în prezența celei de-a doua ipoteze, trebuie ca instanța, recurgând la textele de lege aplicabile litigiului, să le fi dat o greșită interpretare sau faptele reținute să fi fost greșit calificate, în raport cu exigențele textelor de lege.
În cauză recurenta – pârâtă a invocat cea de-a doua ipoteză, dar susținerea este nefondată atât timp cât prima instanță a reținut corect starea de fapt și textele de lege aplicabile litigiului, cărora le-a dat interpretarea corespunzătoare scopului pentru care au fost edictate.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, astfel că în temeiul disp. art. 312 alin 1 C.proc.civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D. -SERVICIUL SOLUȚIONARE CONTESTAȚII împotriva sentinței nr. 3519 din 12 martie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Octombrie 2013.
Președinte Judecător Judecător
L. B. C. P. L. C. M. Z.
Grefier
S. I.
Red. Jud. C.P. Tehnored. S.I. 14 Octombrie 2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 9676/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
