Anulare act administrativ. Decizia nr. 218/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 218/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-01-2013 în dosarul nr. 18615/63/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 218/2013
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător A. C.
Judecător L. C. M. Z.
Grefier S. I.
x.x.x
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții B. M.-S., B. C., împotriva sentinței nr. 2742 din 21 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți M. C. REPREZENTAT DE PRIMAR, P. M. C., având ca obiect anulare act administrativ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat A. C. pentru recurenți reclamanți B. M.-S., B. C. și consilier juridic D. Z. pentru intimații părți M. C. REPREZENTAT DE PRIMAR, P. M. C. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat A. C. pentru recurenți reclamanți B. M.-S., B. C., depune, în copie xerox, certificatul de urbanism nr.2550/13.12.2012 eliberat reclamantelor.
Reprezentantul intimaților, consilier juridic D.Z., depune înscrisurile puse în vedere la termenul anterior împreună cu o copie a aceluiași certificat de urbanism depus de recurenți. Comunică un exemplar apărătorului recurenților.
Reprezentanții părților arată, că nu mai au cereri de formulat împrejurare față de care instanța declară închise faza probatorie, apreciind îndeplinite dispozițiile art. 150 codul de procedură civilă și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat A. C. solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, anularea adresei emise de Direcția Urbanism și implicit obligarea pârâtei la eliberarea autorizației de construire necesare pentru amenajare parcare 9 locuri pe terenul proprietatea reclamantelor.
Susține că prima instanță a interpretat greșit dispozițiile art.71 din OUG 114/2007 care face referire la categoria terenurilor amenajate pe domeniul public sau privat al autorității publice locale și nu reglementează categoria terenurilor care ar reprezenta proprietatea privată a unei persoane fizice sau juridice.
Menționează că intimata nu a făcut dovada că terenul este protejat ca spațiu verde însă prin expertiza administrată recurentele au dovedit că terenul proprietate privată are categoria de folosință curți – construcții aspect ce face posibilă amenajarea unei parcări.
Depune concluzii scrise și practică.
Reprezentantul intimaților, consilier juridic D.Z., solicită respingerea recursului ca nefondat. Arată că prima etapă prevăzută de L.50/91, respectiv procedura de eliberare a certificatului de urbanism, a fost urmată dovadă fiind certificat emis recurentelor, depus la termenul de față și care a fost ridicat de acestea în data de 14.01.2013. Urmează ca acestea să formuleze cerere de eliberare autorizație de construcție, obținerea avizelor.
Apărătorul recurenților, în replică, arată că cererea privind obținerea autorizației a fost formulată, i s-a refuzat cu motivarea că terenul este protejat ca spațiu verde
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 2742 din 21 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantele B. M. S. și B. C. în contradictoriu cu pârâții M. C. REPREZENTATĂ PRIN PRIMAR și P. M. C.
Pentru a se pronunța tribunalul a reținut că în vederea amenajării unei parcări, reclamanta a solicitat prin cererea înregistrată cu nr. 896o1 din 09.06.2010, eliberarea unui certificat de urbanism pentru terenul în suprafață de 280 mp situat în C., ..
Prin adresa nr._ din 22.06.2011 emisă de P. C., reclamanta a fost informață asupra imposibilității emiterii acestui act prealabil cu argumentația că terenul este afectat de alei pietonale și spații verzi aferente blocurilor, fiind invocate ca temei juridic dispozițiile art. 71 alin. 1 din OUG nr. 114/2007 pentru modificarea și completarea OUG nr. 195/2005.
Prin procesul verbal privind starea de fapt a imobilului nr._/13.11.2007 întocmit pentru propunerea de restituire a imobilului-proces verbal de executare (fila 44) și referatul anexă s-a constatat că amplasamentul solicitat – suprafața rămasă liberă 280 mp este amplasată în zonă verde, incintă blocuri conform PUZ BN 2
Astfel, potrivit art. 71 din OUG 195/2005, așa cum a fost modificată prin OUG 114/2007, ,,Schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, reducerea suprafețelor acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora. Actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea prevederilor alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută".
Așadar, legea interzice expres și fără echivoc schimbarea destinației terenurilor care sunt amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, sancțiunea pentru nerespectarea acestor dispoziții legale fiind nulitatea absolută a actelor administrative emise în aceste condiții.
Potrivit art. 2 alin. 1 litera a) din Legea 24/2007, spațiu verde este definit ca fiind ,,zona verde în cadrul orașelor și municipiilor, definită ca o rețea mozaicată sau un sistem de ecosisteme seminaturale, al cărei specific este determinat de vegetație (lemnoasă, arborescentă, arbustivă, floricolă și erbacee)".
Astfel, având în vedere procesul verbal nr._/13.11.2007 privind starea de fapt a terenului situat în C., . retrocedat reclamantelor, în cuprinsul cărora se menționează expres că terenul în suprafață de 280 mp este amplasată în zonă verde, incintă blocuri conform PUZ BN 2 instanța reține că destinația terenului și interdicția de a construi, i-au fost cunoscute reclamantei încă din momentul punerii în posesie.
Fiind situat în afara limitei de construibilitate, în zona verde aferentă locuințelor colective, terenul retrocedat reclamantelor rămâne supus acelorași interdicții în ce privește edificarea construcțiilor indiferent de proprietarul acestora, transmiterea proprietății prin retrocedarea către recurentă nefiind de natură să schimbe destinația stabilită în PUG-ul aprobat prin HCL 23/2000 și Planul Urbanistic Zonal.
De altfel, prin chiar dispozițiile Primarului M. C. nr._/2007 și se face trimitere expresă la elementele de identificare și starea de fapt a terenului menționată în procesul verbal de punere în executare nr._/13.11.2007, fiind neîndoielnic că simpla schimbare a titularului dreptului de proprietate asupra acestuia nu poate avea efectul modificării planurilor urbanistice, emise prin raportare la necesitatea sistematizării teritoriului urban în interesul general al locuitorilor municipiului, independent de titularul drepturilor reale asupra terenurilor cuprinse în circumscripția administrativ teritorială.
În aceste condiții, eliberarea adresei nr._ din 22.06.2011 în conformitate cu reglementările urbanistice în vigoare și destinația cunoscută recurentei încă din momentul retrocedării terenului în discuție nu poate avea efectul restrângerii dreptului de proprietate al reclamantei prin înlăturarea dreptului de dispoziție ca atribut esențial al acestuia.
Fiind proprietarul terenului, reclamanta rămâne liberă să-l înstrăineze și să-l greveze cu sarcini după propria voință, cu menținerea destinației cu care a intrat în patrimoniul său și, de asemenea, poate exercita nestingherită folosința acestuia, în limitele prevăzute de reglementările urbanistice și dispozițiile legale.
Așadar, se constată că terenul pentru care reclamantei i-a fost eliberată adresa nr._ din 22.06.2011 este prevăzut în documentațiile de urbanism ca fiind zonă verde aferentă locuințelor colective, astfel încât autoritățile locale nu pot schimba destinația terenului si deci certificatul de urbanism emis este legal.
Conformitatea prevederilor din Legea protecției mediului cu textul Constituției a fost constatată pe de altă parte de Curtea Constituțională în cadrul soluționării mai multor excepții de neconstituționalitate, precizându-se că reglementarea are ca scop ocrotirea și garantarea dreptului la un mediu sănătos, prevăzut de art. 35 din Constituție. Prin urmare, Curtea Constituțională a decis că “limitarea exercițiului dreptului de proprietate impusă de art. 71 din ordonanța criticată are și o justificare socială și morală, având în vedere că respectarea riguroasă a acestor norme reprezintă un obiectiv major, protejarea mediului înconjurător, deci și a spațiului verde existent, având o legătură directă cu nivelul de sănătate publică, ceea ce constituie o valoare de interes național.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert D. D. s-a arătat că terenul este traversat de o alee pietonală pe direcția est-vest cu lățimea de 1,4 m și lungimea de 18,2 m până la . pe la nord și sud de această alee sunt plantați mai mulți pomi fructiferi pe rod, terenul fiind delimitat prin gard viu astfel încât aspectul acestuia este mai degrabă de livadă decât de spațiu verde.
Raportul de expertiză a confirmat cele statuate prin adresa_ din 22.06.2011 emisă de M. C., respectiv că terenul reclamantei apare în PUZ-BN 2 –fila 40 ( aprobat prin HCL 124/1997) ca aparținând unei zone verzi-incintă blocuri, fiind spațiu verde în sensul art. 2 alin. 1 litera a) din Legea 24/2007, specificul fiind determinat de vegetația existentă-lemnoasă, arborescentă, arbustivă, .Potrivit PUG –ului municipiului C. aprobat prin Hot 23/2000, prelungit conform Hot 152/2011-fila 57,58 este evidențiat de asemenea amplasamentul terenului ca fiind situat în incinta blocuri
Pe de altă parte sunt incidente și dispozițiile art. 2 alin. 1 litera a) din Legea 24/2007, plantațiile fiind evident o zonă verde, amplasată adiacent blocurilor de locuințe de tip condominiu astfel încât autoritățile locale nu pot schimba destinația terenului fără o modificare a PUZ si deci refuzul autorității de a elibera certificatul de urbanism pentru amenajarea unei parcări pe acel teren nu este unul nejustificat ci este unul motivat de art. 71 alin. 1 din OUG 114/2007 pentru modificarea și completarea OUG 195/2005 privind protecția mediului conform căruia, schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, reducerea suprafețelor acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora.
Ceea ce este important este destinația acordată acestor terenuri prin regulamentele de urbanism și nu existența concretă a vegetației.
Nici împrejurarea că prin refuzul autorității publice de amenajare a terenului îi este încălcat dreptul de proprietate nu determină nelegalitatea răspunsului pârâtei, din moment ce chiar dacă în actele de restituire parțială a imobilelor nu este prevăzută interdicția construirii scopul dispoziției de restituire nu este de a determina regimul juridic, economic și tehnic al terenului și condițiile necesare în vederea realizării unor investiții, tranzacții imobiliare ori a altor operațiuni imobiliare, ci acest rol revine certificatului de urbanism
Pentru aceste considerente, constatând că refuzul pârâtei nu este unul nejustificat în sensul art 2 alin 1 lit i din Legea Nr. 554 din 2 decembrie 2004-Legea contenciosului administrativ, instanța a respins cererea ca neîntemeiată și pe cale de consecință și cererea reclamantelor de obligarea Primăriei M. C. la emiterea Autorizației de Construcție necesare pentru „amenajare parcare 9 locuri" pe terenul proprietatea noastră situat în C., . B.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta Boaca M. S. .
In motivare recurenta a invederat ca in mod gresit, instanta de fond a apreciat ca imobilul proprietatea sa are regimul de zona verde. .Instanta a avut in vedere doar un proces verbal privind starea imobilului intocmit unilateral in vederea restituirii, care precizeaza ca terenul in litigiu este amplasat . .Recurenta sustine ca acest proces verbal nu are valoarea unui act administrativ care sa stabileasca ori sa dovedeasca regimul urbanistic . Pentru a fi incadrat in categoria spatiilor verzi de natura celor la care face trimitere OUG nr. 114/2007 este necesara parcurgerea etapelor obligatorii prevazute de lege si insusirea prin HCL .
Recurenta concluzioneaza ca, in lipsa dovezii concrete a incadrarii legale a imobilului ca si spatiu verde, este neintemeiat refuzul autoritatii publice de a permite amenajarea terenului conform destinatiei propuse.
Examinand recursul prin prisma motivelor invocate, a dispozitiilor legale incidente si sub toate aspectele conform art. 304ind 1 C pr. civila, Curtea constata urmatoarele
In fapt, prin Dispozitia Primarului Mun. C. nr._ din data de 25 04 2007 s-a reconstituit recurentei –reclamante, terenul in suprafata de 280mp situat in C. . ..
Recurenta - reclamanta a solicitat emiterea Certificatului de urbanism cu cererea nr._ din 09 06 2011 in scopul amenajarii unei parcari acoperite de 9 locuri si imprejmuire teren .
La data de 13 12 2012 s-a emis Certificatul de Urbanism nr. 2550, ca raspuns la o alta cerere nr._ din 19 10 2012, pe carereclamanta nu a depus -o la dosarul cauzei, prin care s-a precizat regimul tehnic, economic si juridic si s-au descris conditiile in care se poate imprejmui terenul .
Nu s-a facut nico referire la propunerea reclamantei - recurente, cuprinsa in cererea de eliberare Certificat de urbanism ,referitoare la amenajare parcare acoperita de 9 locuri . Pentru acesta propunere a fost emisa anterior adresa nr._ din 22 06 2011 .
Recurenta -reclamanta nu a contestat sub acest aspect, al omiterii solutionarii si propunerii de amenajare parcare, Certificatul de Urbanism, act premergator obligatoriu pentru a se trece in etapa autorizarii constructiei in conditiile expuse in Certificat . Recurenta are insa deschisa acesta cale sau de a solicita expres emiterea unui Certificat in acest sens, in situatia in care a formulat o noua cerere precizatoare de eliberare Certificat doar in scopul imprejmuirii terenului, nu si al amenajarii parcarii de 9 locuri .
In acest context nu este admisibil a se solicita direct autorizarea constructiei constand in parcare acoperita cu 9 locuri, fara ca in prealabil sa existe o solutie expresa referitoare la conditiile, regimul tehnic si documentatia aferenta necesara realizarii constructiei, solutie ce ar trebui cuprinsa in Certificatul de Urbanism .
Adresa preliminara emiterii Certificatului nu poate fi calificata drept un refuz concret, apt sa produca efecte juridice echivalente cu cele presupuse de un Certificat de Urbanism .In plus, nu exista pana la acest moment o cerere expresa de emitere autorizatie, cerere ce potrivit legii se formuleaza ulterior emiterii Certificatului de Urbanism .
In acest context, nu se mai impune analiza criticillor referitoare la incadrarea terenului in ,, spatiu verde ,, conform OUG nr. 114/2007, problema ce ar putea fi analizata doar ulterior exprimarii refuzului autoritatii prin intermediului Certificatului de urbansim, refuz suspus contestatiei in conditiile legii .
Pentru aceste motive, nefiind identificate cauze de recurs de ordine publica, in temeiul disp. art. 312 alin.1 C pr. civila, va fi respins recursul ca nefondat, cu motivarea expusa in considerente .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanții B. M.-S., B. C., împotriva sentinței nr. 2742din 21 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, ca nefondat.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Ianuarie 2013
Președinte, L. B. | Judecător, A. C. | Judecător, L. C. M. Z. |
Grefier, S. I. |
Red.jud.L.B./2ex.
Tehnored.S.I. 24 Ianuarie 2013
Jud fond M.D.I.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 5788/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 9804/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
