Anulare act administrativ. Decizia nr. 4415/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4415/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 5648/104/2012
Dosarul nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
decizia Nr. 4415/2013
Ședința publică de la 16 Aprilie 2013
PREȘEDINTE - A. R.
Judecător - R. M.
Judecător - C. P.
Grefier - M. D.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta D. OL ÎN NUMELE ȘI PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B. împotriva sentinței nr.2224/2012 din 24.10.2012, pronunțată de Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. M. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. M.L. care substituie pe av. D.S. pentru intimatul reclamant C. M., lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Av. răspuns av. M.L. care substituie pe av. D.S. pentru intimatul reclamant C. M. depune chitanța de onorariu, împuternicire avocațială și delegație de substituire.
Curtea constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul asupra recursului.
Av. răspuns av. M.L. care substituie pe av. D.S. pentru intimatul reclamant C. M. solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. .2224/2012 din 24.10.2012, pronunțată de Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ ,s-a admis acțiunea formulată de reclamantul C. M. în contradictoriu cu ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B. și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU și au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 1.231 lei și dobânda legală aferentă sumei la data efectuării plății.Totodată, au fost obligate pârâtele la plata sumei de 39 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
Împotriva sentinței a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice O., în numele și pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice B..
În motivarea recursului, recurenta pârâtăa susținut că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea legii, întrucât prin cererea introductivă reclamantul a contestat actele administrativ-fiscale emise de A.F.P. B., solicitând restituirea taxei de poluare plătită cu ocazia primei înmatriculări a autoturismului în România.
Recurenta a menționat că sentința a fost dată cu ignorarea deciziei nr. 1178/17.09.2009 a Curții Constituționale, prin care s-a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 50/2008. Potrivit deciziei, O.U.G. nr. 50/2008 nu prevede obligația plății taxei de poluare decât la primă înmatriculare a autovehiculului.
Recurenta a susținut faptul că taxa de poluare a fost introdusă prin O.U.G. 50/2008 și nu contravine normelor Comunității Europene, ci dimpotrivă asigură compatibilitatea legii interne cu dreptul comunitar, fiind adoptată cu respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C.J.C.E. Potrivit art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008, obligația de plată intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Reclamantul a achitat voluntar taxa pe poluare conformându-se dispozițiilor legale în materie, iar A.F.P. B., autoritate publică administrativă, obligată fiind să respecte la rândul său legislația internă, a încasat această taxă.
De asemenea, a considerat că este neîntemeiată aprecierea instanței de fond că taxa pe poluare a fost instituită cu ignorarea normelor comunitare în materie, întrucât dispozițiile interne ce reglementau această taxă, O.U.G. 50/2008, erau în vigoare la data plății, astfel că autoritățile publice implicate nu puteau să nu impună achitarea acesteia.
Referitor la aplicabilitatea prevederilor constituționale ale art. 148, a precizat că instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene față de dispozițiile contrare legilor interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Legile cadru fiind obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au prerogativa de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Incidența în cauză a prevederilor art. 110 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene, a apreciat recurenta pârâtă ca fiind inexistentă, întrucât taxa pe poluare se aplică la toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Astfel, atât Tratatul CE, cât și alte acte adoptate de instituții și organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva 77/388/CE, nu interzic perceperea unei taxe precum taxa pe poluare, ci doar nasc discuții cu privire la modul de calcul al acestei taxe.
De asemenea, a precizat că principiul ,,poluatorul plătește” pe care se bazează și instituirea taxei pe poluare este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene, astfel că 16 state membre ale U.E. practică o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor.
În ceea ce privește aprecierea primei instanțe că taxa de poluare introduce un regim fiscal discriminatoriu, a precizat că de esența taxelor cu efect echivalent taxelor vamale este discriminarea sau nu a unor mărfuri naționale sau străine pentru că acestea trec o frontieră, în cazul taxei de poluare presupusa discriminare nu este fundamentată pe nici un argument solid. Așadar, taxa se aplică tuturor autovehiculelor care nu au mai fost înmatriculate în România, fie românești, fie străine.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulată de reclamant.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 299 - 308 Cod procedură civilă.
Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Analizând criticile formulate, Curtea reține următoarele:
Cererea reclamantului este grefată pe incompatibilitatea dispozițiilor Legii nr. 9/2012 cu cele ale Tratatului CE, cu consecința nelegalității taxei, cerere care a fost analizată corect de către instanța de fond.
Conform art. 4 alin.1 lit. a din Legea nr. 9/2012, obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
Prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, a fost abrogată O.U.G. 50/2008 începând cu data de 13.01.2012, iar prin modificările aduse noului act normativ prin O.U.G. 1/2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 79/31.01.2012, s-a prevăzut că aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 ce instituie obligația de plată a taxei cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, se suspendă în perioada 31 ianuarie 2012 - 1 ianuarie 2013.
Ca urmare a suspendării obligației de plată a taxei pe poluare pentru anumite categorii de autovehicule, subzistă caracterul discriminatoriu al regimului fiscal aplicabil la înmatricularea în România a unui autoturism second hand achiziționat dintr-un stat membru al U.E., reglementat prin Legea nr. 9/2012, prin prisma dispozițiilor art. 110 TFUE.
Or, după aderarea României la Uniunea Europeană, orice prevedere din dreptul național trebuie să dea prioritate regulilor de drept european, iar autoritățile statale au obligația de a respecta dreptul european.
Compatibilitatea dispozițiilor interne cu prevederile comunitare incidente a fost analizată corect de instanța de fond, criticile recurentelor pe aceste aspecte fiind nefondate.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 110 (fost art. 90) din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 110 din Tratatul C.E se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în cauza I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Fondului pentru Mediu și Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009. Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare în care reclamantul a invocat că taxa în cauză este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a reamintit că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulație în România.
Astfel, Curtea a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Decizia instanței europene confirmă jurisprudența Curții creată prin pronunțarea hotărârii în cauza C-402/09, T., prin care aceasta a arătat că art. 110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
În contextul creat prin pronunțarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza T. din 7 aprilie 2011, cauza N. din 07 iulie 2011), care au stabilit că taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008 contravine prevederilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează.
După aderarea României la Uniunea Europeană, orice prevedere din dreptul național trebuie să dea prioritate regulilor de drept european, iar autoritățile statale au obligația a respecta dreptul european.
Instanța de recurs constată că instanța de fond a dat o justă aplicare prevederilor art. 148 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, dreptul comunitar.
Pentru aceste considerente, criticile formulate de recurentă sunt nefondate, astfel că în temeiul art. 312 alin. 1 și art. 3041 Cod procedură civilă, recursul formulat de D. O. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B. va fi respins ca nefondat.
În baza art. 274 alin. 1 cod procedură civilă, recurenta va fi obligată să plătească intimatului reclamant suma de 500 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta pârâtă D. OL ÎN NUMELE ȘI PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B. împotriva sentinței nr.2224/2012 din 24.10.2012, pronunțată de Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. M. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU.
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 aprilie 2013.
Președinte, A. R. | Judecător, R. M. | Judecător, C. P. |
Grefier, M. D. |
M.D. 17 Aprilie 2013
Red. Jud C.P.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3095/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 7273/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
