Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 371/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 371/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-10-2013 în dosarul nr. 1279/54/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 371/2013
Ședința publică de la 18 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. A. G.
Grefier - S. G.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta D. A. în contradictoriu cu pârâții P. M. C. PRIN PRIMAR și S. R.-MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR- COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C. C., pentru reclamanta D. A., lipsind pârâții P. M. C. PRIN PRIMAR și S. R.-MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR- COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța pune în discuție competența materială a Curții de Apel C., în raport de dispozițiile art.10 din Legea nr.554/2004, modificată și trimiterea cauzei către Tribunalul D. spre competentă soluționare.
Avocat C. C., pentru reclamanta D. A., este de acord cu trimiterea cauzei către Tribunalul D. spre competentă soluționare.
CURTEA
Asupra cauzei de față,
Prin acțiunea înregistrată la data de 02.09.2013 pe rolul Curții de Apel C., reclamanta D. A. a chemat în judecată pe pârâții P. M. C. PRIN PRIMAR și S. R.-MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR- COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR să emită și să comunice Decizia privind Titlul de Despăgubire pentru imobilul notificat sub nr.89/N/2011, situat în C., .-190A, în termen de 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu plata de daune cominatorii de 1000 lei pentru fiecare zi de întârziere până la emiterea deciziei.
În fapt, reclamanta arată că prin Dispoziția nr._/2005 emisă de Primarul M. C. s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul-teren în suprafață de 2847 m.p., imposibil de restituit în natură, notificat sub nr.89/N/2001, situat în C., .-190A, județul D..
Mai arată că dosarul a fost înregistrat la Comisia Centrală sub nr._/CC, însă nu a fost soluționat până în prezent cu toate că, potrivit dispozițiilor cuprinse în Titlul VII din Legea nr.247/2005, Secretariatul Comisiei Centrale trebuia să analizeze dosarul sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și constatând că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul urma să fie transmis evaluatorului sau societății de evaluare desemnate. În vederea întocmirii Raportului de evaluare, în termen de 45 de zile prevăzute de lege, procedura urmând a fi finalizată prin emiterea de către Comisia Centrală a Deciziei reprezentând Titlul de Despăgubire.
Reclamanta precizează că nesoluționarea dosarului după trecerea unei perioade de 8 ani de la emiterea Dispoziției nr._/2005 este nejustificată, iar pârâta nu se poate preleva de faptul că soluționarea dosarului trenează întrucât nu ar cuprinde întreaga documentație, deoarece avea pârghii legale pentru urgentarea soluționării procedurii și nici nu a luat măsuri eficiente de soluționare a dosarului de despăgubiri într-un termen rezonabil, culpa acesteia neputând să conducă la împiedicarea realizării dreptului la despăgubiri, recunoscut prin dispoziția primarului.
În drept, reclamanta a invocat Titlul VII din Legea nr.247/2005, HG nr.1095/2005 pentru aplicarea Normelor Metodologice de Aplicare a Titlului VII din Legea nr.247/2005, modificate și completate prin HG nr.128/2008, Legea nr.10/2001 cu modificările și completările ulterioare și dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului.
La data de 27.09.2013, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La data de 11.10.2013, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare.
Analizând cererea formulată, Curtea reține că în temeiul art. 131 din NCPC privind verificarea competenței, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate.
Potrivit art. 132 NCPC Art. 132 când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent.
Prin dispozițiile art. X ale Legii nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, s-a stabilit că alineatul (1) al articolului 20 din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins:
"Art. 20 - (1) Competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul. Dacă reclamantul domiciliază în străinătate, cererea se adresează instanței reședinței sale din țară sau, după caz, instanței domiciliului reprezentantului acestuia din România, iar dacă nu are nici reședință în România și nici reprezentant cu domiciliul în România, cererea se adresează Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București."
Pe cale de consecință, Curtea, în raport de dispozițiile mai sus amintite, apreciază că instanța de judecată competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul D. – Secția de C. Administrativ și Fiscal, astfel că în temeiul art. 132 alin. 3 C.pr.civ. Curtea va dispun declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D. - Secția C. administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta D. A. în contradictoriu cu pârâții P. M. C. PRIN PRIMAR și S. R.-MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR- COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, în favoarea Tribunalului D. - Secția C. administrativ și fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Octombrie 2013
Președinte, C. A. G. | ||
Grefier, S. Giurgiteanu |
Red. C.A.G./29.10.2013
S.G. 4 ex./22 Octombrie 2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 8032/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
