Anulare act administrativ. Decizia nr. 523/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 523/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 1503/95/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 523/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 23 IANUARIE 2013
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE -A. C.
JUDECĂTOR- L. B.
JUDECĂTOR -L. C. M. Z.
GREFIER- T. A.
x.x.x
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE GORJ, împotriva sentinței nr.3907/26.09.2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă T. I., având ca obiect anulare act administrativ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este motivat și declarat în termenul legal; de asemenea arată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Codul de procedură civilă.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul de procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
După închiderea ședinței de judecată, prin serviciul arhivă se depune la dosar de către intimata reclamantă T. I., cerere de amânare pentru imposibilitate prezență.
CURTEA
Asupra recursului de față ;
Prin sentința nr. 3907/26.09.2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta T. I., cu domiciliul în comuna Turcinești, . în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Gorj, cu sediul în Tg-J., ., județul Gorj.
A anulat decizia nr. 8 din 6 ianuarie 2012 și în parte decizia de impunere nr. 1112 din 18 noiembrie 2011.
A anulat suma calculată de pârâtă cu titlu de penalități de întârziere pentru perioada anului 2006 până la data de 01 iulie 2010.
A menținut restul sumelor stabilite ca datorate din decizia de impunere.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că decizia de impunere a fost emisă reclamantei la 18 noiembrie 2011 pentru perioada 2006-2011 prevăzându-se că la cota de contribuție datorată se vor aplica majorări de întârziere și penalități în conformitate cu dispozițiile art. 215, 216, 256-258 și 288 alin. 5 din legea nr. 95/2006 dar și ale art. 35 din Ordinul nr. 616/2007.
Obligația plății contribuției de asigurări de sănătate în România rezidă din dispozițiile art. 211 din legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, toți cetățenii români fiind asigurați și în această calitate având obligația achitării contribuției la FNUASS.
Reclamanta a realizat venituri impozabile ca reprezentant al PFA T. I. având obligația declarării acestora la Administrația Finanțelor Publice a municipiului Tg-J. în vederea emiterii deciziei de impunere pentru plăți anticipate și la expirarea anului fiscal a deciziei de impunere anuală, ca și pe aceea de a depune o declarație în calitate de contribuabil la Casa de Asigurări de Sănătate a județului Gorj .
Conform art. 215 din legea nr. 95/2006 “Obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanelor juridice sau fizice care au calitatea de angajator, persoanelor juridice ori fizice asimilate angajatorului, precum și persoanelor fizice, după caz. (2) Persoanele juridice sau fizice care au calitatea de angajator, precum și persoanele asimilate angajatorilor au obligația să depună lunar declarația privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale și evidența nominală a persoanelor asigurate. (3) Persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, venituri din agricultură și silvicultură, venituri din cedarea folosinței bunurilor, din dividende și dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală sau alte venituri care se supun impozitului pe venit sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond.”
Pârâta avea într-adevăr obligația încheierii contractului de asigurări de sănătate reglementat de Ordinul 345/2006 doar cu persoanele aflate în evidența sa, culpa neperfectării contractului ca o consecință a nedepunerii declarației la CASJ Gorj aparținând în exclusivitate reclamantului.
Conform art. 83 alin . 4 din OG nr. 92/2003 nedepunerea declarației fiscale dă dreptul organului fiscal să stabilească din oficiu contribuțiile datorate, conform art. 7 și 8 din Ordinul nr. 221/2005 modificat prin Ordinul nr. 617/2007 „ Contribuabilii care realizează venituri din activități independente virează trimestrial contribuția calculată la venitul estimat, până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru. (2) Diferențele rămase de achitat, calculate în raport de decizia de impunere anuală, se plătesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere, perioadă pentru care nu se calculează și nu se datorează dobânzi. (5) La expirarea termenului prevăzut la alin. (2) și (4), pentru sumele datorate și rămase neachitate se vor percepe dobânzi și penalități de întârziere conform procedurii instituite prin Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.”
Prin urmare obligația emiterii deciziei de impunere anuală revenea pârâtei referitor la asigurații aflați în evidență însă stabilirea din oficiu a obligațiilor de plată s-a făcut utilizându-se baza de impunere comunicată de ANAF în baza Protocolului nr._ din 30.10.2007 încheiat cu C. Națională de A. de Sănătate.
Faptul că reclamanta nu a fost informată de către pârâtă asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală si a modalității de plata, precum si asupra drepturilor si obligațiilor sale nu i se poate imputa ultimei întrucât conform art. 222 din legea nr. 95/2006 casele județene de asigurări sociale au această obligație doar referitor la contribuabilii aflați în propria evidență.
Art. 257 din legea 95/2006 este cel care prevede că „Persoana asigurată are obligația plații unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).
(2) Contribuția lunara a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 5,5%*), care se aplica asupra: b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; daca acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mica decât cea calculata la un salariu de baza minim brut pe tara, lunar.”
Cu privire la debitul datorat de reclamantă se reține că acesta a fost în mod corect stabilit de pârâtă și de altfel cuantumul sumelor nu a fost contestat, reclamanta fiind de acord să achite suma de 1648 lei.
Însă în privința penalităților de întârziere și a majorărilor ce au fost calculate prin decizia de impunere din 18 noiembrie 2011 pentru întreaga perioadă 2006 – 2011 tribunalul a reținut că în conformitate cu art. 261 alin. 4 din legea nr. 95/2006 în vigoare în aprilie 2011 „In cazul neachitării in termen a contribuțiilor datorate fondului, aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor datorate si a majorărilor de întârziere se realizează potrivit procedurilor instituite de Legea nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, si Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicata, cu modificările si completările ulterioare, si normelor aprobate prin ordin al președintelui CNAS, cu avizul consiliului de administrație.”
Art. 119 al OG nr. 92/2003 a fost modificat prin OUG nr. 39/2010, începând cu 1.07.2010 iar noțiunile de „dobânzi și/sau penalități de întârziere” au fost înlocuite cu noțiunea de „dobânzi, majorări de întârziere sau penalități de întârziere” prin urmare în perioada 5.07.2005 – 1.07.2010 la debitele datorate cu titlu de contribuție la asigurările de sănătate putând fi calculate prin deciziile emise de pârâtă doar majorări de întârziere și nu penalități de întârziere, aceasta întrucât OUG nr. 39/2010 ce a creat această posibilitate nu poate fi aplicată retroactiv pentru perioada anterioară intrării în vigoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
In motivarea recursului s-a arătat ca pentru perioada 2006-2008, conform legislației in vigoare reclamanta datorează contribuția FNUASS, CAS M. nu a stabilit culpa reclamantei, ci a verificat in termenul de prescripție realitatea declarării si achitării acestei contribuții. Recurenta a arătat ca instanța de fond a enumerat texte legale privind stabilirea si realizarea inspecției fiscale fara a preciza care sunt normele legale incalcate de reclamanta. Recurenta a criticat reținerea in sarcina sa a obligației de informare si nu a reținut ca reclamanta era obligata sa depună declarații fiscale corecte si ca potrivit C.pr. fiscale dobânzile se datorează din ziua următoare termenului de scadenta si pana la plata in întregime a sumei datorate, iar reclamanta avea termene de plata trimestriale. Recurenta a mai arătat ca reclamanta este de drept pusa in întârziere si invoca considerentele altor decizii ale Curții de Apel C., fiind dreptul sau de a stabili contribuția FNUASS si obligația contribuabililor de a depune aceste declarații in vederea stabilirii acestor contribuții.
Intimata reclamanta nu a depus intampinare.
Cererea reclamantei intimate din 23.01.13 a fost depusa la dosar dupa incheierea sedintei si pronuntarea dosarului.
Partile nu au solicitat probatorii.
Analizând actele si lucrările dosarului asupra motivelor invocate, instanța apreciază ca recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului, astfel cum a reținut si instanța de fond, se observa ca reclamanta nu a depus declarațiile la CAS si ca ar fi plătit contribuția la FNUASS in perioada 2006-2011. Deși prin legea nr.95/2006 se prevedea obligația de plata si cuantumul acestor contribuții pentru venituri din activitățile independente, cum este si situația reclamantei, acesta nu a îndeplinit obligațiile legale. Deoarece reclamanta nu a depus declarațiile fiscale in termenele legale, parata in mod corect a procedat la stabilirea din oficiu a obligațiilor restante. Contribuția FNUASS este asimilata unei creanțe fiscale, iar obligația fiscala devine scadenta la data împlinirii termenului de plata, fiind purtătoare de dobânzi si majorări (penalități) de întârziere, conform art. 119 alin.1 din C.pr fisc.
Or, in cauza, prin stabilirea din oficiu a obligațiilor sale de contribuție la FNUASS, reclamanta devenit debitoare atât al unor obligației principale, pentru care au fost depășite termenele de plata in perioada 2006-2011, dar si al unor obligații accesorii, care in mod legal au fost stabilite, ca urmare a depășirii termenelor de plata. Reclamanta nu poate susține ca nu cunoaște ca debitele fiscale neachitate in termen sunt purtătoare de dobânzi si penalități de întârziere, conform art 119 C.pr fisc, deoarece nimeni nu poate invoca necunoașterea legii.
De asemenea, instanța de fond a reținut in mod greșit ca reclamanta avea dreptul la informare si parata era obligata sa aducă la cunoștința reclamantei mai intai debitele si apoi sa procedeze si la stabilirea accesoriilor. Un astfel de drept de informare, recunoscut de lege funcționează numai daca reclamanta ar fi depus in termenele legale declarațiile stabilite de lege si astfel era in evidenta paratei. Or, reclamanta nu a îndeplinit obligațiile sale legale, nu a fost in evidenta paratei pana la data la care s-au stabilit din oficiu contribuțiile FNUASS si in consecința nu poate sa beneficieze de acest drept de informare.
Nici susținerea unei aplicări retroactive a legii in materia accesoriilor nu poate fi reținuta. Indiferent de denumirea concreta a accesoriilor, art. 119 alin.1 din C.pr fisc instituie prevederea ca neachitarea la termen a obligațiilor principale duce de drept la plata de accesorii.
F. de aceste argumente de fapt si de drept, in baza art.304/1 si 312 C.p.civ, Curtea va admite recursul, va modifica in tot hotărârea atacata in sensul ca va respinge in intregime acțiunea reclamantei si va menține actele administrativ fiscale atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE GORJ, împotriva sentinței nr.3907/26.09.2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă T. I.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 23 Ianuarie 2013 .
Președinte, A. C. | Judecător, L. B. | Judecător, L. C. M. Z. |
Grefier, T. A. |
RED AC/2ex/31.01.13/T.A. 28 Ianuarie 2013/M D.
| ← Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti. Art.24... | Pretentii. Decizia nr. 8598/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
