Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA

Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 19001/63/2011

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr._/2013

Ședința publică de la 31 Octombrie 2013

PREȘEDINTE: - D. C.

Judecător: - L. C.

Judecător: - M. F.

Grefier: - R. Ștomlega

x.x.x

Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul A. I. împotriva sentinței nr.3212 din 15 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ - CENTRUL JUDEȚEAN D., având ca obiect „anulare act administrativ”.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, învederându-se că prin încheierea de ședință de la 20 septembrie 2012 cauza a fost suspendată, în temeiul art.242 C.p.civ. iar potrivit referatului întocmit de grefă la data de 24 septembrie 2013 cauza a fost repusă pe rol, pentru constatarea perimării.

Curtea, fata de dispozițiile art. 252 C.p.civ., invoca din oficiu excepția perimării si ramane in pronunțare asupra acesteia.

CURTEA

Asupra recursului de față.

Prin sentința nr. 3212 din 15 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A. I., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ - CENTRUL JUDEȚEAN D..

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:

În fapt, în baza O.U.G. nr. 125/2006, reclamantul a depus cererea de sprijin nr.730/04.03.2009 pentru accesarea plății directe și plăți naționale directe complementare pentru suprafața de 8,55 ha, suprafață al cărei amplasament a fost stabilit prin chiar cererea inițială (fila 55);

Pentru a beneficia de acordarea de plăți, solicitanții trebuie să îndeplinească o . condiții generale enumerate de art. 7 aliniat 1 din ordonanță. Îndeplinirea acestor condiții este esențială pentru statul roman în vederea folosirii fondurilor pentru plățile directe, acesta trebuind să instituie un sistem pentru a asigura administrarea și controlul riguros a cererilor de plată a fermierilor, procedând astfel la construirea infrastructurii logistice care include: înregistrarea fermelor, identificarea blocurilor fizice și preidentificarea parcelelor agricole.

Astfel, fermierilor înregistrați în registrul fermelor li s-au pus la dispoziție materiale grafice și au trebuit să localizeze pe aceste materiale suprafețele de teren declarate, conform dispozițiilor art. 12 aliniat 3 din Regulamentul C.E. nr. 796/2004. Respectând aceeași procedură, reclamantul a solicitat accesarea de fonduri comunitare și naționale pentru suprafața de 8,55 ha repartizate în 4 parcele existente pe raza comunei.

Odată cu depunerea cererii de solicitare a sprijinului, solicitantul are obligația de a face o schiță a parcelelor pe materialul grafic A.P.I.A., după care cererea este verificată formal - sens în care se completează un proces verbal pentru control vizual - etapă ce a fost parcursă și de către reclamant.

La încheierea perioadei de depunere a cererilor, după introducerea acestora în baza de date IACS, a avut loc un control administrativ, care se realizează automat în software.

Acest control administrativ presupune verificarea corectitudinii și completitudinii datelor din cereri și în principal o verificare încrucișată cu baza de date LPIS.

O altă etapă esențială în acordarea schemelor de sprijin a constituit-o controlul la fața locului sau controlul prin teledetecție, prevăzut de art. 23 din Regulamentul CE nr. 1782/2003 și art. 32 din Regulamentul CE nr. 796/2004.

Reclamantul a fost selectat în eșantionul de control realizat prin teledetecție, realizată de către . Timișoara, în vederea stabilirii realității datelor înscrise de către reclamant în cererea de acordare a sprijinului.

În luna noiembrie a anului 2009, au fost tipărite rezultatele acestui control, materializate m/ planșe ortofoto.

Astfel, în urma fotointerpretării imaginilor aeriene ale parcelelor agricole declarate de către reclamant în cererea de acordare a schemelor de sprijin pe suprafață, fotointerpretare concretizată în rapoartele de teledetecție „document rezultat în urma Controlului prin teledetecție 2009", a rezultat o neconcordanță în ceea ce privește parcelele declarate.

Reclamantului i s-a transmis astfel solicitarea de clarificare nr.1765/08.12.2009, emisă de către APIA - CJ D., Centrul Local O., solicitându-i-se să clarifice situația parcelelor declarate în cerere și identificate grafic pe hărțile anexate cererii de plată (fila 53).

În aceste condiții, la data de 06.01.2010, reclamantul a formulat o declarație pe propria răspundere prin care a arătat că a luat la cunoștință de faptul că parcelele din cerere fac obiectul controlului prin teledetecție; că a primit solicitarea de clarificări, dar nu au fost modificate parcelele agricole.

Ca tare, s-a întocmit decizia de plată nr._/26.06.2010 (fila 44) prin care reclamantului i s-a acordat sprijin financiar pentru anul 2009 în cuantum de 2474,87 lei, ce a fost revocata ulterior prin Decizia_/16.08.2010, prin aceasta fiind stabilita o diferența de plata de 3951,89 lei, din care pentru componenta SAPS (plata unică directă pe suprafață) 2385.32 lei, iar pentru componenta PNDC (plăți naționale directe complementare) 1566,57 lei.

Prin Raportul de soluționare a contestației nr. 5406/16.11.2010, la Decizia de plata nr._/16.08.2010 s-au evidențiat diferențele acordate nejustificat, pentru schema de plata SAPS 937,41 lei si schema de plata naționala directa complementara de 632,66 lei, in total 1570,07 lei. S-a avut in vedere suprafața determinata de 7,43 ha, fata de 8,55 ha pentru care s-a formulat cererea de acordare a ajutorului financiar.

S-a emis apoi Procesul-verbal de constatare nr._ in data de 23.02.2011, ce a avut la baza raportul de teledetecție, in funcție de care s-a reținut reimport de suprafața, si s-a stabilit suma datorata de 1570,0 lei.

Contestația formulata împotriva acestui proces verbal a fost respinsa prin Decizia_/09.03.2011, reținându-se ca diferența dintre suprafața declarata, de 8,55 ha, si cea confirmata, de 7,43 ha, este mai mare decât cea permisa de 3%, si mai mica de 20% (diferența fiind de 1,12 ha, deci 15,07%), sancțiunea aplicata fiind cea prevăzuta de art. 138 al. 2 din Regulamentul CE 1973/2004 („atunci când, în urma unui control administrativ sau a unui control la fața locului, s-a constatat că diferența stabilită între suprafața declarată și suprafața determinată în conformitate cu Art. 2 pct. 22 din Regulamentul (CE) nr. 796/2004 este mai mare de 3 %, dar mai mică sau egală cu 30 % din suprafața stabilită, din cuantumul care trebuie acordat pentru schema de plată unică pe suprafață se deduce, pentru anul în cauză, de două ori diferența constatată“).

Suprafata de teren a fost determinata potrivit Procesului verbal pentru cel de-al doilea control al solicitarii 2009 (fila 40), din cuprinsul caruia reiese ca terenul din ., din suprafata declarata de 1,12 ha (asa cum reiese si din cererea 730/2009 unde este notata cu 1a), in urma corectarii fiind tot 1,12 ha, s-a determinat cultura de 0,00 ha.

Potrivit art. 1 alin. 2 din HG nr. 1306/2007, prin cheltuială neeligibilă, în sensul OG nr. 2003, se înțelege orice sumă plătită din bugetul general al Comunităților Europene, bugetele administrate de acestea ori în numele lor sau din bugetele din care provine cofinanțarea aferentă, care a fost obținută sau utilizată cu nerespectarea prevederilor legale ori contractuale, indiferent de natura sau destinația acestora".

Instituțiile publice cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare și a cofinanțării aferente au obligația de a efectua verificări asupra modului de soluționare al cererilor de acordare a sprijinului pe suprafață în vederea stabilirii, individualizării obligațiilor de plată și, totodată, au competența emiterii titlului de creanță, toate acestea fiind indisolubil legate de obligația recuperării prejudiciilor cauzate fondurilor comunitare și fondurilor de cofinanțare aferente.

Concluziile procesului verbal au fost susținute de actele premergătoare acestuia, respectiv procesul verbal pentru cel de-al doilea control al solicitării din 8.02.2011, și raportul de soluționare a contestației, care atestă că suprafețele declarate nu i-au fost confirmate în întregime.

A mai arătat reclamantul că identificarea în blocuri fizice s-a făcut de către angajații pârâtei; însă, atât cererea nr.730/04.03.2009, semnată de reclamant, precum și declarația din 06.01.2010, și mai ales declarația de completare a formularului de cerere, depusă la aceeași dată, prin care reclamanta a arătat că "toate datele din cererea de plată pentru 2009 au fost completate cu acordul meu și în prezența mea de către funcționarul APIA; preiau întreaga responsabilitate referitoare la corectitudinea și veridicitatea informațiilor din cerere" (fila 56), angajează numai răspunderea reclamantei.

Aceasta fiind situația de fapt, instanța a constatat că dimensionarea blocurilor fizice revine în sarcina fermierului, că acesta nu poate invoca propria culpă - constând în faptul că s-a aflat în eroare privind individualizarea terenurilor - și că răspunderea sa este antrenată în baza celor declarate în cererea de plată întocmită pe propria răspundere.

Deși s-a apărat în sensul că terenurile din cererea de sprijin au îndeplinit condițiile de eligibilitate și au fost corect identificate, si că terenul a fost cultivat in totalitate, nu a propus și administrat probe în acest sens, cu toate că, potrivit art.1169 C.civil, sarcina probei în revenea.

Cererea de probatorii formulată prin cererea de chemare în judecată nu a fost avută în vedere, constatându-se că nu îndeplinește cerințele impuse de art.112 C.p.civ (Când dovada se face prin înscrisuri, se vor alătura la cerere atâtea copii câți pârâți sunt, mai mult câte o copie de pe fiecare înscris, pentru instanță; copiile vor fi certificate de reclamant că sunt la fel cu originalul; Când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele și locuința martorilor, dispozițiile art. 82 alin. (1) teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător) .

Astfel, întrucât reclamantul nu a administrat probe prin care să dovedească o altă situație decât cea reținută prin procesul verbal de constatare și actele premergătoare, si avand in vedere ca modalitatea de identificare a parcelelor a fost singura apărare a reclamantului, instanța a constatat aplicabile disp. Regulamentului C.E. nr. 796/2004, cu caracter obligatoriu, atât pentru statele membre cât si pentru persoanele individuale cărora li se adresează, având prioritate față de legislația națională, conform disp. art. 148 aliniat 2 din Constituția României.

Așa fiind, constatând că motivele invocate prin cererea de chemare in judecata nu au fost întemeiate, a fost respinsă acțiunea, astfel cum a fost formulată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin încheierea de ședință de la 20 septembrie 2012 cauza a fost suspendată, în temeiul art.242 C.p.civilă, pentru lipsa părților.

Din oficiu, la data de 24 septembrie 2012, cauza a fost repusă pe rol, pentru a se verifica dacă operează perimarea.

Din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 27.10.2011, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 C.p.civ..

În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. 1 C.p.civ. „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.”

Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este peremptorie întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților, dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speță, culpa părților se apreciază prin prisma faptului că în tot acest timp nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății, lăsând în nelucrare cererea de recurs.

Întrucât potrivit dispozițiilor art. 252 alin. 1 C.p.civ., perimarea se poate constata și din oficiu, cauza a fost repusă pe rol în vederea verificării perimării.

Constatând că de la data încheierii de suspendare prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, nemaiîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării recursului, Curtea, având în vedere dispozițiile art. 248 și art. 252 C.p.civ., coroborate cu art. 312 alin. 1 C.p.civ., urmează a constata perimat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. I. împotriva sentinței nr.3212 din 15 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ - CENTRUL JUDEȚEAN D..

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 31 Octombrie 2013.

Președinte,

D. C.

Judecător,

L. C.

Judecător,

M. F.

Grefier,

R. Ștomlega

Red.jud.D.C.

Jud.fond A.M.S.

Tehn.R.Ș./2 ex.

25 Noiembrie 2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA