Anulare act administrativ. Hotărâre din 13-02-2013, Curtea de Apel CRAIOVA

Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 11989/63/2011*

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 1452/2013

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 13 FEBRUARIE 2013

COMPLETUL COMPUS DIN:

PREȘEDINTE- A. C.

JUDECĂTOR- L. B.

JUDECĂTOR- L. C. M. Z.

GREFIER -T. A.

x.x.x

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta ., împotriva sentinței nr. 4483 din data de 17 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâta A. R. Română.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic G. M. pentru recurenta reclamantă . și consilier juridic B. D. pentru intimata pârâtă A. R. Română.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care ;

Recurenta reclamantă ., depune înscrisurile încuviințate la termenul anterior .

Consilier juridic B. D. pentru intimata pârâtă A. R. Română, nu solicită termen pentru observarea înscrisurilor depuse .Depune concluzii scrise .

Reprezentanții părților prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat și probe de administrat, împrejurare față de care instanța declară închisă faza probatorie, apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul de procedură civilă, reține cauza spre soluționare și acordă cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față ;

Consilier juridic G. M. pentru recurenta reclamantă ., solicită în principal admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată., anularea procesului verbal . nr._ din data de 10.02.2011 prin care agentul pârâtei a dispus măsura complementară de suspendare a utilizării vehiculului, având în vedere anularea sancțiunii principale. În subsidiar solicită admiterea recursului cu trimiterea cauzei pentru rejudecare. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxele judiciare. Obligarea pârâtei ARR la plata sumei de 40.401,47 lei, reprezentând despăgubiri .

Consilier juridic B. D. pentru intimata pârâtă A. R. Română, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică., conform concluziilor scrise depuse la dosar. Cu cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra recursului de față ;

Prin sentința nr. 4483 din data de 17 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul D. a respins cererea formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta A. R. ROMÂNĂ, privind anularea procesului verbal . nr._/10.02.2011, ca rămasă fără obiect.

A respins cererea în pretenții formulată de reclamanta ., cu sediul în C., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâta A. R. ROMÂNĂ, cu sediul în București, sector 1, .. 38, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 10.02.2011 de către A.R.R. București s-a dispus suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului cu nr. de înmatriculare_, procedându-se la reținerea certificatului de înmatriculare B_ 310 al vehiculului marca ISUZU, utilizator fiind .., precum și a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare, deoarece nu s-a făcut dovada deținerii copiei conforme a licenței de transport, fapt constatat și sancționat prin procesul-verbal de contravenție . nr._/10.02.2011.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, s-a reținut că măsura suspendării dreptului de utilizare a autovehiculului_ a produs efecte în perioada 10.02._11, astfel cum reiese din procesul verbal . nr._ încheiat la data de 10.02.2011 conform căruia suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului încetează la cerere dacă se face dovada achitării amenzii sau la 6 luni de la data procesului verbal de reținere, precum și din adresa nr._/28.09.2011 emisa de Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, conform căreia certificatul de înmatriculare și plăcuțele de înmatriculare ale vehiculului cu nr._, reținute la data de 10.02.2011, au fost restituite reclamantei la data de 16.08.2011.

Cum, în speță, măsura suspendării dreptului de utilizare a autovehiculului dispusă prin procesul verbal contestat și-a produs efectele, instanța a constatat că cererea privind anularea actului prin care a fost dispusă măsura ce și-a produs efectele a rămas fără obiect, astfel că cererea privind anularea procesului verbal a fost respinsă ca rămasă fără obiect.

In ceea ce privește cererea formulată de reclamantă constând în repararea prejudiciului de la data dispunerii măsurii până la . numerelor de înmatriculare, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată, deoarece, i speță, cererea de plata unor despăgubiri formulata de reclamanta in temeiul dispozițiilor art.19 din lege, trebuia analizata sub aspectul îndeplinirii condițiilor necesare pentru angajarea răspunderii administrativ-patrimoniale a autoritatilor parate, astfel cum s-a statuat atât in literatura de specialitate cat si in jurisprudența actuala a instantelor de contencios administrativ si fiscal, respectiv existenta unui act administrativ ilegal, anulat de instanta, un prejudiciu suferit de reclamant care trebuie dovedit si legătura de cauzalitate intre actul ilegal si prejudiciul suferit de reclamant.

Din aceasta perspectiva, instanța de fond a apreciat ca acțiunea formulata de reclamanta nu îndeplinește cumulativ condițiile pentru angajarea răspunderii administrativ patrimoniale a autoritatilor parate, întrucât, in speta, pe de o parte, actul nu a fost anulat de catre instanță iar, pe de alta parte din probatoriul administrat in cauza nu rezulta ca pretinsul prejudiciu a fost cauzat prin emiterea actului administrativ, respectiv nu este dovedita legătura de cauzalitate dintre acestea.

Astfel, instanța de fond a reținut ca reclamanta invoca in dovedirea prejudiciului contractul de locațiune încheiat cu . SRL pentru închirierea unui autoturism spre a-i servi la transport autoturisme. Pe de o parte, contractul invocat de reclamantă a fost apreciat ca fiind intocmit pro cauza întrucât a fost încheiat . SRL prin același reprezentant cu cel al reclamantei (numitul M. S. semnând cererea de chemare în judecată în calitate de reprezentant al reclamantei dar și contractul de locațiune în calitate de reprezentant al . SRL).

Pe de alta parte, instanța de fond a reținut ca reclamanta nu a dovedit ca in perioada in care a fost dispusa măsura suspendării dreptului de utilizare a autovehiculului cu nr._, a fost prestată activitate de către . SRL în baza contractului de locațiune și că s-a achitat c/valoarea chiriei în baza unei facturi.

De asemenea, s-a reținut ca reclamanta nu a dovedit numărul curselor efectuate cu vehiculul pentru care a fost încheiat contractul de închiriere, mai ales ca reclamanta a invocat, în susținerea acțiunii, că activitatea pentru care a fost sancționată că nu deținea licență, era prestata ocazional .

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

In motivarea recursului s-a arătat ca intre timp, procesul verbal a cărui nulitate s-a solicitat si-a produs efectele, in sensul ca a suspendat utilizarea autovehiculului in perioada 10.02.11-10.08.11, fara ca instanța de fond sa fi ținut cont de indicațiile din decizia de casare si de certificatul de grefa de la Judecătoria Cornetu.

Recurenta a arătat ca, deși actul administrativ principal a fost anulat, instanța de fond a menținut valabilitatea actului administrativ accesoriu, atacat, incalcand astfel regula accesorium sequitur principale.

Recurenta a mai arătat ca, instanța de fond fara o analiza efectiva a reținut greșit ca prejudiciul nu a fost cauzat de măsura suspendării utilizării autovehiculului. Recurenta a aratat ca măsura nu trebuia dispusa deoarece nu se aplica transporturilor rutiere efectuate cu vehicule rutiere care transporta vehicule avariate sau defecte, iar copia conforma a licenței de transport este eliberata pentru autovehiculele utilizate altele cat cele mai sus arătate. Recurenta a arătat ca măsura dispusa de parata a fost abuziva, nu a inteles sa o revoce si a obligat reclamanta ca pentru asigurarea serviciului non stop de intervenție in trafic, obligație contractuala sa închirieze un alt autovehicul utilitar.

Recurenta a aratat ca in mod greșit prima instanta a retinut contractul de inchiere încheiat pro cauza, fara a tine seama ca reclamanta si-a asumat prin contracte obligația de asistenta rutiera, iar valoarea chiriei este redusa fata de prețul pieței. Recurent a mai arătat ca serviciile de asistenta rutiera se efectuează in general gratuit, in cadul obligației de garanție, iar facturile de plata a chiriei exista si fac o dovada in plus a executării contractului.

Recurenta a depus anunț de asistenta rutiera.

La termenul din 20.01.13 s-a încuviințat pentru recurenta proba cu înscrisuri.

Parata intimata nu a solicitat contraprobe.

Parata intimata a depus note de sedinta, jurisprudența si adresa de restituire a placutelor de înmatriculare.

Recurenta a depus copie contract de închiriere si facturi.

Analizând actele si lucrările dosarului asupra motivelor de recurs, instanța apreciază ca recursul este fondat, pentru următoarele argumente:

Critica recurentei referitoare la greșita aplicare de catre instanța de fond a dezlegarilor instanței de casare si a principiului accesorium sequitur principale este întemeiata. Astfel, instanța de casare a stabilit ca solutia ce urmează a fi pronuntata in litigiul avand ca obiect anularea procesului verbal de contravenție are o înrâurire hotărâtoare asupra cererii de anulare a procesului verbal de reținere a placutelor de înmatriculare. In acest sens nu se poate retine opinia diferita exprimata de o instanța inferioara (dosar_ ), ca intre aceste acte administrative nu este legătura de cauzalitate.

Instanța de fond nu a dat relevanta indicațiilor instanței superioare si prin soluționarea capătului principal pe excepția lipsei obiectului a eludat indicațiile instanței de casare si a făcut ca măsura suspendării cauzei sa fie nejustificata.

Din conținutul PV .. RPCR nr._ din 10.02.2011 rezulta ca măsura de ridicare a placutelor cu numărul de înmatriculare si a certificatului s-a dispus deoarece nu s-a făcut dovada deținerii copiei conforme a licențelor de transport, fapt constatat si sancționat prin PV . nr._.10.02.2011. Prin urmare se menține raționamentul primei instanțe de casare privind interdependenta juridica dintre cele doua procese verbale.

Cum din certificatul de grefa (fila 33) rezulta ca procesul verbal de contravenție . nr._.10.02.2011 a fost anulat irevocabil, instanța de fond trebuia sa dispună asupra legalității măsurii subsecvente, de ridicare a placutelor si actelor mașinii.

In mod greșit instanța de fond s-a pronunțat asupra excepției rămânerii fara obiect a cererii in anulare a PV ..RPCR nr._ din 10.02.2011, deoarece a fost executat in perioada februarie –august 2011. Pentru ordinea de drept nu se poate menține ca legal, fara nici o analiza, un act posibil nelegal, doar cu argumentul ca acesta si-a produs efectele, adică s-a epuizat material.

Așadar, Curtea apreciază ca, in condițiile in care contravenția care a justificat ridicarea placutelor si a actelor autovehiculului a fost invalidata de instanța, in consecința toate masurile subsecvente, având ca temei aceasta contravenție nu mai pot fi considerate legale.

F. de aceste argumente de fapt si de drept, instanța apreciază ca PV ..RPCR nr._ din 10.02.2011 este nelegal.

Cu privire la capătul de cerere in despăgubiri, instanța apreciază ca potrivit art.8 din legea nr.554/2004, in cazul contenciosului subiectiv, pe langa solicitarea de anulare a unui act administrativ, persoana vătămata are dreptul sa solicite si despăgubiri.

In speta, prin PV ..RPCR nr._ din 10.02.2011 care formează obiectul litigiului s-a dispus ridicarea placutelor si certificatului de înmatriculare a autovehiculului de intervenție pentru asigurarea asistentei rutiere. Consecința a fost suspendarea circulației pe drumurile publice a acestui autovehicul si neutilizarea acestui autovehicul in perioada februarie 2011-august 2011 de către recurenta proprietara. Conform adresei nr._/12.101.2012, parata intimata atesta ca placutele si actele reținute la data de 10.02.11 au fost restituite reclamantei la data de 16.08.2011.

Referitor la dovedire prejudiciului si a valorii acestuia, Curtea apreciază ca susținerile recurentei sunt intemeiate.

Deținerea unui autovehicul de intervenție pentru asistenta rutiera de către o societate comerciala si prestarea acestui serviciu conform obiectului de activitate si obligațiilor contractuale asumate ca dealer Dacia duc la prezumția simpla ca acest autovehicul este producător de venituri pentru societatea respectiva, iar neutilizarea sa privează societatea respectiva de obținerea unor venituri. Aceasta prezumție simpla este coroborata cu înscrisurile depuse de recurenta reclamanta, din care rezulta obligația de asigurare a asistentei rutiere si ca pentru executarea obligațiilor comerciale societatea a închiriat un autovehicul cu aceeași destinație.

Pe de alta parte, instanța are in vedere si atitudinea procesuala a paratei intimate, care, deși a avut posibilitatea legala, nu a solicitat administrarea de contraprobe cu privire la realitatea prejudiciului, rezumându-se la susțineri de întocmire a actelor pro cauza.

Aceasta reținere pe care si instanța de fond a acceptat-o, este neîntemeiata, deoarece nu se poate înlătura proba cu înscrisuri numai prin prezumții simple legate de identitatea dintre reprezentanții societatilor. Parata intimata nici nu a susținut ca reclamanta nu are activitate de asigurare a asistentei rutiere.

Societățile comerciale au o existenta juridica diferita indiferent de reprezentanții săi, in cauza nu s-a probat o legătura ilicita intre cele doua societati, chiria a fost facturata, conform documentelor justificative depuse la dosar care îndeplinesc formal conditiile art 155 C.fisc. Momentul facturării nu duce la nerealitatea operațiunii respective, atât timp cat nu s-a susținut si nici nu s-a dovedit ca in evidentele contabile ale societatilor aceste facturi nu ar fi fost înregistrate.

Prin urmare, reținându-se ca măsura ridicării placutelor si a certificatului de înmatriculare pentru autovehiculul reclamantei a fost nelegala, reclamanta a dovedit perioada in care a fost lipsita de utilizarea acestui autovehicul din vina paratei intimate. De asemenea, reclamanta a dovedit ca in perioada respectiva a fost obligata pentru continuarea activității comerciale sa închirieze un alt autovehicul cu aceeași destinație si a făcut dovada valorii acestui prejudiciului conform facturilor de plata a chiriei in lunile in care placutele au fost ridicate. F. de aceste argumente, Curtea apreciază ca parata intimata poate fi obligata sa acopere prejudiciul suferit de reclamanta recurenta.

Cu privire la moneda in care va fi exprimata valoarea prejudiciului, instanța are in vedere ca potrivit legii contabilității, aceasta se tine in moneda naționala, facturile au fost exprimate in lei si va stabili concret valoarea prin însumarea valorii facturilor exprimate in lei, depuse la dosar.

F. de argumentele de fapt si de drept invocate, instanța va admite recursul reclamantei, va modifica sentința atacata in sensul admiterii acțiunii.

Referitor la cheltuielile de judecata, in baza documentelor aflate la dosarul cauzei, conform art.274 si urm C.p.civ, va fi obligata intimata parata la plata taxelor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul formulat de reclamanta ., împotriva sentinței nr. 4483 din data de 17 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâta A. R. Română.

Modifică în tot sentința în sensul că admite acțiunea.

Anulează procesul verbal RPCR nr._ din data de 10.02.2011, emis de A.R.R.

Obligă pârâta intimata A. R. Română la plata către recurenta reclamantă a sumei de 40.401,47 lei reprezentând despăgubiri.

Obligă pârâta intimata la plata către recurenta reclamantă a sumei de 2,15 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 13 Februarie 2013. .

Președinte,

A. C.

Judecător,

L. B.

Judecător,

L. C. M. Z.

Grefier,

T. A.

Red.Jud.A.C./2ex/11.03.13

T.A. 15 Februarie 2013

Jud fond E S.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Hotărâre din 13-02-2013, Curtea de Apel CRAIOVA