Anulare act administrativ. Sentința nr. 348/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 348/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 2397/54/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 348/2013
Ședința publică de la 08 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. N. G.
Grefier M. I.
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. ( fosta D. D. ), având ca obiect anulare act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat C. P. pentru reclamanta . și consilier juridic U. N. pentru pârâta DGRFP C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii:
Avocat C. P. pentru reclamanta . solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, fara cheltuieli de judecata.
Consilier juridic U. N. pentru pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., solicită respingerea acțiunii, depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra acțiunii de față,
Prin actiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel C. la data de 08 decembrie 2011, sub nr._, reclamanta . a chemat în judecată pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. ( fosta D. D. ), pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei de Impunere înregistrata la D. D. sub nr. F-DJ 240/28.02.2011 și a Deciziei nr.155/04.07.2011 emisă de către D. D. în soluționarea contestației formulate în procedura prealabilă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, urmare a întocmirii Deciziei de Impunere nr. F- DJ 240/28.02.2011 de către organele de inspecție fiscală clin cadrul D. D., au fost stabilite în sarcina sa obligații bugetare de piață în cuantum de 1.887.826 lei, reprezentând:
- Impozit pe profit suplimentar 118.895 lei - baza impozabilă aferentă 743.094 lei
- Majorări impozit profit 131.582 lei - baza impozabilă aferentă 118.895 lei
- TVA de plată suplimentar 605.922 - baza impozabilă aferentă 3.189.063 lei
- Majorări TVA559.402 lei - baza impozabilă aferentă 605.922 lei
-Impozit pe veniturile obținute în România de nerezidenți 264.663 lei -baza impozabilă aferentă 1.654.144 lei.
-Majorări impozit pe veniturile obținute în România de nerezidenți 207.362 lei - baza impozabilă aferentă 264.663 lei
Prin contestația formulată în procedura prealabilă, a contestat întreaga sumă stabilită suplimentar de plată, invocând netemeinicia și nelegalitatea constatărilor organelor de control, și prezentând totodată o . înscrisuri în susținerea afirmațiilor noastre.
Prin decizia nr.155 din 04.07.2011, fără a lua în considerare înscrisurile prezentate în susținerea cererii, D. D. a respins contestația, menținând în totalitate actele administrative.
Cu privire la toate constatările cuprinse în raportul de inspecție fiscală, care a stat la baza emiterii deciziei de impunere a cărei anulare o cere, invedereaza instanței faptul că acestea au fost făcute cu încălcarea regulilor referitoare la desfășurarea inspecției fiscale, în condițiile în care fie nu au fost solicitate înscrisuri (dovada rezidenței în stat membru), fie nu au fost analizate toate documentele relevante pentru stabilirea obligațiilor fiscale despre existența cărora organul fiscal fusese informat (spre exemplu, CMR-urile aferente anului 2007).
Totodată, arata ca a fost încălcat în speță principiul rolului activ al organului fiscal, care ar trebui să aibă calitatea de organ de îndrumare și care nu a făcut nici un demers pentru a lămuri starea de fapt și nici pentru a lua cunoștință de conținutul actelor despre.existența cărora fusese informat și aceasta în condiții în care data începerii inspecției, conform avizului, a fost 16.02.2011, iar data discuției finale a fost 21.02.2011, în acest interval fiind cuprinse și două zile nelucrătoare. Mai mult, in cuprinsul actelor administrative se invocă drept temei al stabilirii debitelor suplimentare și existența unor înscrisuri în alte limbi decât limba română, fără însă a se face dovada că a fost solicitată traducerea lor, deși reprezentantul societății a fost asistat în timpul controlului de către un traducător autorizat.
Din aceste considerente, pe fondul prezentei cereri, înțelege să se prevaleze de o . înscrisuri existente la data controlului, dar neanalizate de acesta, prezentate în procedura prealabilă, documente pe care le anexeaza în copie, prezentarea documentelor chiar în fața instanței și nu în timpul controlului neputând înlătura caracterul deductibil al unei cheltuieli, așa cum rezultă și din decizia nr.1050/11.09.2006 a Curții c!e Apel București, decizie publicata in Pandectele romane nr. 1/2007.
Pe fond, invoca următoarele motive de netemeinicie și nelegalitate ale deciziei de impunere:
Cu privire la impozitul obținut în România de nerezidenți – persoane juridice nerezidente:
1). În primul rând, cu privire la desfășurarea inspecției fiscale, învedereaza instanței faptul că aceasta s-a desfășurat în perioada 14.02._11 în temeiul Avizului de Inspecție Fiscală nr.8/14.01.2011, act comunicat societatii și în care se precizează expres faptul că inspecția va avea un număr de 14 obiective, printre care nu se regăsește verificarea impozitului obținut în România de nerezidenți - persoane juridice nerezidente.
Precizeaza faptul că ulterior desfășurării inspecției fiscale, în data de 28.02.2011, organul de control a comunicat un Aviz de inspecție modificat, înregistrat sub același număr, aviz care conține de această dată 15 obiective, printre acestea, la poziția 2, aflându-se verificarea impozitului obținut în România de nerezidenți în perioada 01.01.2007 – 31.12.2010.
Față de această situație, raportat la dispozițiile art.101 din Codul de procedură fiscală, respectiv:
„(1) înaintea desfășurării inspecției fiscale, organul fiscal are obligația să înștiințeze contribuabilul în legătură cu acțiunea care urmează să se desfășoare, prin transmiterea unui aviz de inspecție fiscală.
(2) Avizul de inspecție fiscală va cuprinde:
a) temeiul juridic al inspecției fiscale;
b) data de începere a inspecției fiscale;
c) obligațiile fiscale si perioadele ce urmează a fi supuse inspecției fiscale"
a înțeles să invoce în procedura prealabilă nulitatea parțială a actelor administrative, respectiv nulitatea capitolului din decizia de impunere în care sunt stabilite în sarcina socfietatii obligații bugetare care nu sunt cuprinse în avizul de inspecție fiscală.
D. D. a susținut prin decizia emisă în soluționarea contestației faptul că nu ar fi obligatorie menționarea în aviz a tuturor obligațiilor ce urmează a fi verificate, din punctul de vedere al acestei instituții dispozițiile art.7 din OG nr.92/2003 care se referă la rolul activ al organului fiscal permițând ca inspecția să se extindă la orice obligație fiscală, fără a fi necesară menționarea ei în aviz.
În fapt, prin această susținere organul fiscal lipsește de orice obiect obligația legală de emitere a avizului de inspecție anterior controlului, deși prevederea legală citată este extrem de clară, privește strict verificarea obligațiilor din aviz și nu conține nici o dispoziție care să permită extinderea controlului fără a fi emis un nou aviz de inspecție ( subliniem faptul că organul fiscal a înțeles să emită în speță un nou aviz de inspecție, dar l-a comunicat numai după analizarea controlului).
În analizarea excepției invocate, invoca atât dispozițiile legale imperative la care a făcut trimitere, cât și doctrina (R. B. -Drepturile contribuabilului în cadrul procedurii de control fiscal, Revista de D. Comercial nr.12/2001, p.173, D.D., A. - .Explicații teoretice și practice ale Codului de procedură fiscală, Ed.Roser București, 2005, p.277, H. S. - Codul de procedură fiscală, comentarii și explicații, Ed.C.H.B., p.283), potrivit tuturor opiniilor reglementarea continuului avizului de inspecție obligând organul de control la respectarea strictă a acestuia și limitând drepturile acestui organ la cele descrise în aviz.
Subliniaza faptul că în susținerea excepției se face referire strict la avizul de inspecție fiscală comunicat societatii înainte de începerea inspecției fiscale(cu respectarea dispozițiilor art.101 din OG nr.92/2003), în condițiile în care cel de al doilea aviz de inspecție, la care se face referire în raportul de inspecție fiscală, a fost emis fără temei legal și a fost comunicat după finalizarea inspecției, deși nu se regaseste nici una din situațiile de excepție prevăzute expres și limitative de legea specială.
Concluzionând, cu privire la stabilirea de către organul fiscal, prin decizie de impunere, a unor obligații bugetare (impozitul obținut în România de nerezidenți - persoane juridice nerezidente, în cuantum de 264.663 lei, si majorări ale acestui impozit, în cuantum de 207.362 lei) pentru care anterior controlului nu a fost întocmit aviz de inspecție, arata că se impune constatarea nulității parțiale a actelor administrative si exonerarea societatii de la plata sumei de 472.025 lei.
Mai mult, cu privire la această obligație bugetară, susține faptul că, și în măsura în care ar fi făcut dovada existentei dreptului organului fiscal de a o stabili pe calea controlului, ea este nedatorată în condițiile în care situației persoanei juridice nerezidente îi sunt aplicabile dispozițiile art.118 din Codul Fiscal, societatea B-T. BVBA fiind rezident al statului Belgian, cu care România are încheiată o convenție de evitare a dublei impuneri, plătind în statul de rezidentă impozit pe venitul obținut din desfășurarea activității sale economice.
Această situație rezultă din certificatul pe care l-a anexat contestației formulate în procedura prealabilă, document pe care nu l-a prezentat organului de control deoarece nu a fost solicitat, în condițiile în care, așa cum a arătat, societatea nu a fost informata despre faptul că va fi verificat și impozitul pe veniturile obținute în România de nerezidenți.
D. fiind faptul că organul de control a încălcat regulile de desfășurare a inspecției fiscale, nesolicitând documente în vederea stabilirii corecte a bazei de impozitare, având în vedere și faptul legea permite depunerea de înscrisuri în soluționarea contestației inclusiv în faza de judecată, raportat existența certificatului din care rezultă ca B-T. BVBA a fost și este rezident al unui stat cu care România are încheiată o convenție de evitare a dublei impuneri, în care plătește impozitele pentru veniturile realizate, solicită să se constatate că stabilirea acestui tip de impozit în speță este netemeinică și nelegală, în chiar decizia de impunere fiind arătât că nu se datorează obligația suplimentară dacă pot fi aplicate dispozițiile art. 118 din Codul Fiscal.
În susținerea punctului de vedere, potrivit căruia nu trebuia să rețina impozit pe veniturile realizate în România de nerezidenți (și nici inspecția fiscală nu îl putea stabili suplimentar), deoarece societatea B-T. BVBA nu datorează impozit în România în condițiile în care este impusă în Belgia, înțelege să invoce ca practică judiciară, deciziile nr.2040/2001 si 1948/2011 pronunțate de către Curtea Supremă de Justiție - Secția de C. Administrativ Fiscal în spețe similare, potrivit instanței supreme existând un drept exclusiv de impozitare în favoarea statului de rezidență al beneficiarului venitului în condițiile în care este încheiată o convenție de evitare a dublei impuneri.
Referitor la impozitul pe profit
1.Cu privire la înlăturarea din categoria cheltuielilor deductibile a cheltuielilor cu combustibilul aprovizionat în baza facturilor emise de către firma FONTEYNE, cheltuieli în cuantum de 368.024 lei, învedereaza faptul că anexat cererii formulate în procedura prealabilă a depus toate CMR - urile aferente anului 2007 din care rezultă faptul că a desfășurat activitate de transport și în această perioadă, precum și o situație a consumului de combustibil elaborată pe baza distantelor parcurse de mijloacele auto cu care si-am desfășurat activitatea (realitatea distanțelor parcurse putând fi verificată raportat la datele înregistrate de aparatura tehnică) și a consumului mediu de combustibil.
Totodată, subliniaza faptul că în chiar raportul de inspecție fiscală (punctul 1.7.2) este reținut faptul că a realizat venituri în sumă de 728.717 lei din prestarea serviciilor de transport auto în perioada ianuarie 2007-decembrie 2007, cheltuielile cu combustibilul, facturate de către societatea Fonteyne, fiind obligatorii pentru desfășurarea activității și obținerea de venituri.
In aceste conditii, respectiv:
-indicarea ca unic temei al constatării nedeductibilității cheltuielii cu combustibilul în sumă de 368.024 lei a dispozițiilor art.21 alin. 1 din Codul Fiscal (potrivit cărora cheltuielile deductibile sunt numai cele realizate în scopul obținerii de venituri impozabile);
- recunoașterea de către organul fiscal a desfășurării de către societate a prestarii serviciilor de transport către clienții Cobelfert Containers și B-trans BVBA în perioada ianuarie 2007- decembrie 2007, pe lângă contractul încheiat între reclamanta și B-T. BVBA existând si un acord de subcontractare între aceste societăți;
-constatarea, de către același organ fiscal, a realizării de venituri de către . C. din prestarea serviciilor către cei doi parteneri externi;
-existenta facturilor de aprovizionare de la firma Fontayne, despre care organul fiscal nu a susținut că nu ar fi corect întocmite;
-existenta CMR-urilor pentru toate transporturile făcute în anul 2007 si a situației acestor transporturi, cu indicarea . ca transportator secundar și cu precizarea distantelor parcurse și a combustibilului utilizat.
apare ca vădit netemeinică si nelegală înlăturarea caracterului deductibil al cheltuielii prin actele administrative, iar afirmațiile din decizia de soluționare exced cadrului procesual,, acest organ din cadrul D. D. neavând nici o atribuție în a se pronunța pe valabilitatea unor acte fără ca acestea să fie anterior analizate de către organul de inspecție.
2. În ceea ce privește cheltuiala cu închirierea mijloacelor auto, în sumă de 362.555 lei, apreciaza că este netemeinică susținerea organului fiscal, cu aceeași precizare, că textul de lege reținut ca temei legal nu condiționeză deductibilitatea decât de obținerea de venituri impozabile (fapt dovedit pentru a face transport, în situația în care nu are mijloace auto putând folosi mijloace auto împrumutate).
Mai mult, așa cum a dovedit în timpul inspecției fiscale, și așa cum dovedeste prin înscrisurile anexate prezentei acțiuni (CMR - urile a căror inexistență a fost greșit constatată de către organul de control, contractele încheiate între . și B - T. BVBA pentru fiecare mijloc auto și pentru fiecare perioadă în parte), societatea reclamanta este transportator succesiv, având încheiat în acest sens contractul de subcontractare nr.020/21.05.2007 cu transportatorul B -T. BVBA, societate care a primit comenzile pentru serviciile de transport.
Astfel,
- societarea reclamanta are contract cu cel care i-a facturat, care a primit comenzile de la casele de expediție,
- organul fiscal nu retine nici o neregularitate a facturilor emise de către B-T. BVBA (în RIF nefiind indicată nici o factură incorect completată și nici o încălcare a vreunei norme de drept la întocmirea facturilor),
-există CMR-uri pentru toate serviciile prestate de noi cu indicarea transportatorului succesiv .,
- au fost înregistrate venituri din prestarea serviciilor,
In aceste condiții, cheltuiala este deductibilă la calculul impozitului pe profit.
3.Cu privire la constatarea organelor de inspecție fiscala referitoare la încadrarea ca o cheltuiala nedeductibila fiscal a sumei de 12.509 lei, reprezentând cheltuieli cu serviciile telefonice,) arăta faptul că aceste cheltuieli au fost justificate cu contractul încheiat între B-T. BVBA și . în data -de-01.01.2007, necesitatea efectuării lor fiind evidentă raportat la obiectul de activitate al societății, de transport auto, activitate din care a obținut venituri, respectând astfel dispozițiile art.21 alin. 1 din Codul Fiscal.
În ceea ce privește T.V.A. stabilită suplimentar
1. Cu privire la taxa în. cuantum de 25.130 lei aferentă livrării autovehiculului marca DAF către partenerul intracomunitar Degroote, care deține codul valid de TVA nr._, conform facturii . VFQ nr.07/00A din 05.01.2007, livrare pentru care reclamanta a aplicat scutirea prevăzută de art. 143 alin.2 lit. a din Codul Fiscal, subliniaza faptul că singura problemă ridicată de controlul fiscal a fost aceea a lipsei unuj document (CMR) din care să rezulte că bunul a fost transportat din România într-un alt stat membru.
Ori, așa cum rezulta din înscrisurile anexate, autovehiculul livrat cu factura fiscală nr.07/001 din 05.01.2007 (cu număr de înmatriculare_ si număr de identificare XLRTE47XS0E613681 conform certificatului de înmatriculare și a cărții de identitate a vehiculului) se afla în Belgia pentru a efectua un transport (potrivit CMR-ului nr._) în luna decembrie 2006, acesta fiind motivul pentru care nu a fost întocmit un document distinct care să ateste că bunul a fost transportat din România.
În condițiile în care chiar organul fiscal reține că restul cerințelor legale enumerate în cuprinsul art.10 din OMFF nr.2222/2006, dat în aplicarea art.143 alin.2 lit.a din Codul Fiscal, sunt îndeplinite, iar cu actele depuse face dovada transportului bunului din România în comunitate, apreciaza că a dovedit netemeinicia și nelegalitatea constatării din actul de impunere.
2. Cu privire la diferența de taxă colectată în sumă de 138.456 lei, aferentă veniturilor în cuantum de 728.717 lei obținute si înregistrate în contabilitate în anul 2007, revine și arătă faptul că înscrisurile la care se face referire în cuprinsul OMFP nr.2222/2006 existau la data controlului, însă organul fiscal nu a înțeles să acorde posibilitatea de a le prezenta, prin aceasta încălcând regulile de desfășurare a inspecției fiscale, sumele stabilite suplimentar neavând un fundament legal.
Arata ca pentru toate prestările de servicii de transport din cursul anului 2007 au fost întocmite facturi fiscale de către prestator, facturi însușite de către partenerii externi, precum și documente de transport internațional (CMR-uri) în care reclamanta figureaza ca și transportator succesiv, înscrisuri pe care le anexeaza acțiunii.
Ori, în situația în care documentele prevăzute în cuprinsul art.4 din OMFP nr.2222/2006 există, justificând scutirea de taxă prevăzută de art.143 alin. 1 lit.c din Codul Fiscal, este nelegală soluția organului de inspecție fiscală, de stabilire a unei diferențe de TVA colectată.
3. In ceea ce privește diferența de taxă colectată în sumă de 442.336 lei, aferentă veniturilor în cuantum de 2.328.082 lei obținute și înregistrate în contabilitate în anii 2008-2009, solicită să se constate că, deși constată existenta CMR-urilbr completate pentru toate transporturile intracomunitare .efectuate,în fapt organul fiscal stabilește că societatea nu poate aplica, scutirea de TVA deoarece nu deține documentele justificative prevăzute de art.4 din OMFP nrj2222/2006, acesta fiind în fapt singura motivare a stabilirii TVA de colectat.
Dată fiind contradicția evidentă dintre constatările fiscale (completarea incorectă a unora dintre CMR-uri) și motivarea deciziei de impunere, se impune anularea ca netemeinice a actelor administrative fiscale.
Mai mult, arata ca actele in litigiu sunt netemeinice și raportat la faptul că, deși se retine faptul că au fost prezentate controlului fiscal documente justificative ( în total 1885 CMR-uri, 955 în 2008 si 930 în 2009) pentru toate operațiunile de transport, în fapt organul fiscal arată că a procedat la o verificare prin sondai a acestora și și-a format convingerile, în mod evident, fără a analiza fiecare document în parte.
Nicăieri în decizia de impunere nu este indicat un număr de CMR incorect completat, nu există o anexă a înscrisurilor verificate prin sondai, cu atât mai puțin nu este precizată eroarea de completare pentru fiecare document de transport în parte, deși soluția de a înlătura calitatea de document justificativ pentru toate CMR - urile ar fi trebuit fi fundamentată de la caz la caz.
Cu privire Ia afirmația potrivit căreia nu există contracte sau comenzi încheiate cu exportatorul sau cu casa de expediție, învedereaza faptul că societatea este subcontractor al serviciilor de transport rutier, în temeiul contractului nr.020/21.05.2007 încheiat cu B-T. BVBA, înscris la care se face referire în chiar cuprinsul raportului de inspecție fiscală si care permite reclamantei să desfășoare activitatea pentru care a obținut venituri și să factureza în regim de scutire de TVA pentru transporturile intracomunitare, societatea belgiană fiind cea care are încheiate contracte cu casele de expediție.
Concluzionând, solicită instanței admiterea acțiunii, anularea ca netemeinica si nelegala a deciziei de impunere nr. F-DJ 240/28,02.2011, emisă de către D. D. în baza raportului de inspecție fiscală nr. F-DJ 138/28.02.2011, act administrativ prin care au fost stabilite în sarcina sa obligații bugetare în cuantum de 1.887.826 lei, precum si anularea în totalitate a deciziei nr.155/04.07.2011 emisă de către D. D. în soluționarea contestației formulate în procedura prealabilă.
In drept, isi întemeiaza acțiunea pe dispozițiile art.8 și urm. din Legea nr.554/2004 și ale art.218 din OG nr.92/2003.
Parata nu a formulat intampinare.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri, fiind depuse actele fiscale in litigiu si documententatia ce a stat la baza emiterii acestora, contractul de subantrepriza incheiat la data de 15.03.2003 intre firma Cobelfret Containers NV si firma B T. BVBA din Belgia, acordul de subcontractare nr. 20/21.05.2007 incheiat intre reclamanta si firma B T. BVBA din Belgia, documente de transport, respectiv CMR-uri continute in volumele anexa ale dosarului, etc.
De asemenea, a fost administrata proba cu expertiza fiscala, raportul de expertiza fiind efectuat de catre consultantul fiscal P. M. L..
La acest raport, partile formuland obiectiuni, instanta respingand obiectiunile formulate de parata intrucat au vizat aspecte ce tin de aprecierea probelor si admitand obiectiunile formulate de reclamanta si dispunand refacerea raportului initial, fiind efectuat suplimentul la raport.
Analizand actele si lucrarile cauzei, Curtea retine urmatoarele:
Prin actiunea ce face obiectul prezentei cauze, reclamanta . a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. ( fosta D. D. ) anularea in totalitate a Deciziei nr.155/04.07.2011 emisă în soluționarea contestației si a Deciziei de Impunere nr. F-DJ 240/28.02.2011, acte emise de către parata.
Prin Decizia de Impunere nr. F-DJ 240/28.02.2011 s-au stabilit in sarcina reclamantei obligatii fiscale suplimentare de plata in cuantum total de 1.887.826 lei, din care: TVA in cuantum de_ lei si majorari aferente in cuantum de_ lei, impozit pe profit in cuantum de_ lei si majorari aferente in cuantum de_ lei, precum si impozit persoane juridice nerezidente in cuantum de_ lei si majorari aferente in cuantum de_ lei.
Impotriva deciziei de impunere reclamanta a formulat contestatie la organul fiscal, contestatie respinsa ca neintemeiata prin Decizia nr.155/04.07.2011.
Instanta constata ca obligatiile fiscale suplimentare stabilite prin actele fiscale in litigiu privesc trei aspecte, respectiv TVA, impozit pe profit si impozit persoane juridice nerezidente.
In ceea ce priveste TVA, Curtea retine urmatoarele:
1. Organul fiscal a constatat ca in luna ianuarie 2007, reclamanta a efectuat livrarea unui mijloc fix, respectiv autovehicul (folosit) marca DAF tip FTXF 95, către partenerul intracomunitar DEGROOTE din Belgia care deține codul valid de TVA nr._ conform facturii . VFQ nr.07/001 emisa in data de 05.01.2007 in valoare de 39.000 Euro, contravaloare a 132.265 lei si a aplicat scutirea prevăzuta de art. 143 alin.(2) lit. a din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.
Organul fiscal a retinut ca pentru aceasta livrare societatea nu deține documente CMR au alte documente care sa ateste ca bunul respectiv a fost transportat din România în alt stat membru, încălcând astfel prevederile art. 10 alin.(l) din OMFP nr. 2222/2006 privind aprobarea Instrucțiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operațiunile prevăzute la art. 143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Din inscrisurile cauzei si din concluziile raportului de expertiza si ale suplimentului la raport, instanta retine ca autovehiculul in litigiu, in baza CMR-ului nr._/21.12.2006, a plecat, in data de 21.12.2006, din Romania . transport in Belgia.
Coroborand factura DJ VFQ nr.07/001/ 05.01.2007 emisa in termenul legal de 15 zile calculat de la data de 21.12.2006, cand autovehicolul a parasit Romania, cu CMR-ul nr._/21.12.2006, instanta retine ca reclamanta a facut dovada ca acest bun a fost transportat din Romania in alt stat membru UE, indeplinind ambele conditii cumulative impuse de disp. art. 10 alin.(l) din OMFP nr. 2222/2006 pentru a aplica scutirea de TVA prevăzuta de art. 143 alin.(2) lit. a din Legea 571/2003 privind Codul fiscal.
In consecinta, in mod nelegal organul fiscal a stabilit in sarcina reclamantei obligatia platii TVA aferenta livrarii acestui bun si a majorarilor aferente, astfel incat actele fiscale in litigiu urmeaza a fi anulate pentru suma de_ lei debit principal( TVA) si pentru majorarile aferente.
2. Organul fiscal a constatat ca in perioada ianuarie-decembrie 2007 societatea a înregistrat venituri in suma de 718,717 lei, iar in perioada ianuarie 2008-decembrie 2009 societatea a înregistrat venituri in suma de 2.328.082 lei, reprezentând servicii de transport auto facturate către clienți din Belgia, pentru care a aplicat scutirea de TVA prevăzuta de art.143 alin.(l) lit. c) din Legea nr.571/2003, neprezentând organului de control niciunul din documentele prevăzute la art. 4 din OMFP nr. 2222/2006 privind aprobarea Instrucțiunilor de aplicare a scutirii de TVA pentru operațiunile prevăzute la art.143 alin. l lit. a-i, art.143 alin.2 si art.l44 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
Din inscrisurile cauzei si din concluziile raportului de expertiza si ale suplimentului la raport, instanta retine ca serviciile de transport auto efectuate in anul 2007 au fost facturate in luna ianuarie 2007 catre beneficiarul Cobelfret Containers NV, iar in perioada februarie-decembrie 2007 catre beneficiarul B T. BVBA din Belgia, intre firma Cobelfret Containers NV si firma B T. BVBA din Belgia existand contractul de subantrepriza incheiat la data de 15.03.2003, iar intre reclamanta si firma B T. BVBA din Belgia existand acordul de subcontractare nr. 20/21.05.2007, reclamanta avand calitatea de transportator succesiv.
De asemenea, pentru anii 2008 si 2009, instanta retine ca reclamanta a efectuat servicii de transport auto in baza acordului de subcontractare nr. 20/21.05.2007 incheiat cu beneficiarul B T. BVBA din Belgia.
Pentru transporturile efectuate in perioada 2007-2009, reclamanta detine documente de transport, respectiv CMR-uri, asa cum rezulta din multitudinea inscrisurilor depuse in cauza si din raportul de expertiza fiscala, insa nu toate intrunesc conditia legala de a fi document justificativ.
Astfel, CMR-urile in care reclamanta nu apare ca transportator efectiv sau succesiv nu indeplinesc aceasta conditie( anexa nr.1 la suplimentul la raportul de expertiza fiscala), iar serviciile de transport efectuate in baza acestora, in perioada 2007-2009, nu intrunesc conditiile legale prevazute de art. 4 din OMFP nr. 2222/2006 pentru a se aplica scutirea de plata TVA. Din suplimentul la raportul de expertiza fiscala, rezulta ca TVA pentru care reclamanta nu justifica scutirea este in cuantum de_,73 lei, iar majorarile si penalitatile aferente sunt in cuantum de_ lei, pentru aceste sume actele fiscale in litigiu fiind legal emise.
Pentru diferenta dintre TVA retinuta de organul fiscal, respectiv suma de_ lei( calculata ca diferenta intre total TVA in cuantum de_ lei si suma de_ lei reprezentand TVA calculata nelegal pentru livrarea auto DAF) si TVA constatat ca legal datorat de catre instanta, respectiv suma de_,73 lei, reclamanta nu datoreaza TVA suplimentar. Prin calcul matematic, rezulta ca aceasta TVA suplimentara stabilita nelegal in actele fiscale in litigiu este in suma de_,27 lei, pentru aceasta suma si pentru cea reprezentand majorari aferente instanta urmand a dispune anularea actelor fiscale.
In concluzie, in ceea ce priveste TVA, actele fiscale in litigiu urmeaza a fi anulate pentru suma de_,27 lei –debit principal si pentru suma de_ lei –majorari si penalitati aferente acestui debit.
In ceea ce priveste impozitul pe profit, Curtea retine urmatoarele:
1. Organul fiscal a constatat ca in perioada ianuarie - decembrie 2007, reclamanta a înregistrat in evidenta contabila cheltuieli cu combustibilul in suma de 368.024 lei in baza unor facturi emise de firma FONTEYNE din Belgia, cheltuieli pentru care petenta nu justifica cu documente necesitatea si realitatea efectuării lor, considerând că au fost încălcate prevederile art. 21 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
S-a retinut ca reclamanta a înregistrat in evidenta contabila cheltuieli cu combustibilul fara a justifica cu documente legal întocmite consumurile de carburanți in funcție de kilometrii efectiv parcurși cu autovehiculele proprii sau închiriate, ca nu deține documente din care să reiese ca întreaga cantitate de combustibil aprovizionata in baza facturilor emise de firma FONTEYNE din Belgia a fost consumata in scopul realizării activității desfășurate, respectiv documente din care sa rezulte ca partea de combustibil neutilizat se afla in stoc.
Din inscrisurile cauzei si din concluziile raportului de expertiza si ale suplimentului la raport, instanta retine ca in anul 2007 reclamanta a achizitionat combustibil in valoare de 368.024 lei de la firma FONTEYNE din Belgia, suma ce a fost refelectata in contabilitate in contul de stocuri de combustibil.
Transportul a fost efectuat de reclamanta pana in luna februarie 2007, atat cu mijloace de transport proprii cat si inchiriate de la firma B T. BVBA din Belgia, iar dupa aceasta perioada, ca urmare a vanzarii mijloacelor proprii, reclamanta a efectuat transportul numai cu mijloace de transport inchiriate de la firma belgiana sus aratata.
Reclamanta a justificat efectuarea acestor cheltuieli prin intocmirea de note de intrare –receptie, prin emiterea, la finele fiecarei luni, a bonurilor de consum cantitatea de combustibil achizitionata in cursul lunii si care a fost utilizata de mijloacele de transport proprii sau inchiriate, si prin intocmirea foilor de parcurs.
Rezulta ca reclamanta a facut dovada ca efectuarea cheltuielilor cu combustibilul s-a facut în scopul realizării de venituri din transport, respectiv venituri impozabile, astfel incat, potrivit art. 21 alin. l din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, aceste cheltuieli in cuantum de_ lei sunt deductibile la calculul venitului impozabil aferent anului 2007.
In consecinta, impozitul pe profit suplimentar stabilit de organul fiscal prin actele in litigiu este nelegal.
2. Organul fiscal a reținut faptul ca, in perioada ianuarie - decembrie 2007 reclamanta a înregistrat in evidenta contabila cheltuieli cu închirierea de mijloace auto de transport in suma de 362.555 lei in baza unor facturi emise de societatea afiliata B T. BVBA din Belgia, care sunt completate in limba engleza care conțin o enumerare a mai multor mijloace de transport. Societatea nu deținea contracte sau comenzi in baza cărora a efectuat transportul, parcurs din care sa reiese autovehiculul utilizat, iar in perioada 01.05._07, societatea avea încheiat cu contract de munca un singur salariat încadrat ca șofer, fapt pentru care petenta nu a făcut dovada ca aceste cheltuieli in suma de 362. 555 lei sunt aferente veniturilor impozabile.
Din inscrisurile cauzei si din concluziile raportului de expertiza si ale suplimentului la raport, instanta retine ca pana in luna februarie anul 2007 reclamanta a detinut mijloace de transport proprii, pe care insa le-a instrainat, ulterior acestei luni efectuand transportul cu autovehicule inchiriate de la firma B T. BVBA din Belgia, fiind incheiate contracte de inchiriere in care se mentioneaza numarul de inmatriculare al mijlocului de transport, pretul, perioada de inchiriere, kilometraje de plecare si sosire si fiind emise facturi, iar pentru transporturile efectuate fiind intocmite documente de transport, respectiv CMR-uri.
Rezulta ca reclamanta a facut dovada ca efectuarea cheltuielilor cu inchirierea mijloacelor de transport s-a facut în scopul realizării de venituri din transport, respectiv venituri impozabile, astfel incat, potrivit art. 21 alin. l din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, aceste cheltuieli in cuantum de 362.555 lei sunt deductibile la calculul venitului impozabil aferent anului 2007.
In consecinta, impozitul pe profit suplimentar stabilit de organul fiscal prin actele in litigiu este nelegal.
3. Organul fiscal a reținut faptul ca, in perioada ianuarie -decembrie 2007, reclamanta a înregistrat in evidenta contabila cheltuieli cu serviciile telefonice în suma de 12.509 lei in baza facturilor emise de societatea afiliata B Tans BVBA din Belgia, care sunt completate in limba engleza si care conțin o enumerare a mai multor numere de telefon, pentru care societatea nu poate justifica cu documente (contract de servicii telefonice) necesitatea si nici realitatea efectuării acestor servicii, petenta neputând sa facă dovada ca aceste cheltuieli sunt aferente niturilor impozabile, încălcând prevederile art.21 alin. l din Legea 571/2003 ivind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.
Din inscrisurile cauzei si din concluziile raportului de expertiza si ale suplimentului la raport, instanta retine ca aceste cheltuieli au reprezentat refacturari de costuri ale firmei B Tans BVBA din Belgia efectuate in favoarea reclamantei, in baza acordului de subcontractare nr. 20/21.05.2007, si au reprezentat contravaloarea unor servicii software si de navigatie aferente a opt numere de telefonie, utilizate in scopul actualizarii hartilor de navigatie a mijloacelor de transport.
Rezulta ca reclamanta a facut dovada ca efectuarea cheltuielilor cu serviciile telefonice s-a facut în scopul realizării de venituri din transport, respectiv venituri impozabile, astfel incat, potrivit art. 21 alin. l din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, aceste cheltuieli in cuantum de 12.509 lei sunt deductibile la calculul venitului impozabil aferent anului 2007.
In consecinta, impozitul pe profit suplimentar stabilit de organul fiscal prin actele in litigiu este nelegal.
Conchizand, in ceea ce priveste impozitul pe profit, actele fiscale in litigiu urmeaza a fi anulate pentru suma de_ lei –debit principal si pentru suma de131582 lei –majorari si penalitati aferente acestui debit.
In ceea ce priveste impozitul pe veniturile obținute din România de nerezidenti - persoane juridice nerezidente, Curtea retine urmatoarele:
Organul fiscal a constatat ca in perioada ianuarie 2007 - decembrie 2010 societatea a închiriat contracost mijloace de transport auto de la societatea B-T. BVBA din Belgia, pentru care avea obligația sa declare si să vireze impozit pe veniturile obținute din România de nerezidenti - persoane iridice nerezidente. Pentru necalcularea acestui impozit, organul de control a stabilit suplimentar un impozit pe veniturile obținute din România de nerezidenti -persoane juridice nerezidente in suma de 264.663 lei, apreciind că reclamanta a încălcat revederile art 115 alin.l iit.d) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal.
In drept, art. 115 alin. l lit. d) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, precizează ca veniturile impozabile obținute din România, indiferent dacă veniturile sunt primite în România sau în străinătate, sunt, intre altele, redevențe de la un rezident.
Cu privire la acest tip de impozit, prin prezenta actiune reclamanta a adus doua critici .
Astfel, reclamanta a invocat nulitatea partiala a actelor fiscale prin raportare la disp. art.101 alin.2 din OG nr.92/2003 ce reglementeaza continutul avizului de inspectie fiscala, in speta avizul initial de inspectie avand 14 obiective printre care nu se regaseste si cel privind verificarea impozitului obtinut din Romania de nerezidenti.
De asemenea, reclamanta a aratat ca persoanei juridice nerezidente B-T. BVBA ii sunt aplicabile disp. art.118 din Codul Fiscal, societatea fiind resident al statului Belgian cu care Romania are incheiata o conventie de evitare a dublei impuneri, platind in statul de rezidenta impozit pe venitul obtinut din desfasurarea activitatii sale economice, situatie dovedita cu certificatul anexat contestatiei administrative.
Prima critica formulata de reclamanta este nefondata, instanta retinand ca potrivit art.96 alin.2 din OG nr.92/2003, inspecția fiscală se poate extinde asupra tuturor raporturilor relevante pentru impozitare, dacă acestea prezintă interes pentru aplicarea legii fiscale, situatie regasita in speta, organul fiscal extinzand cele 14 obiective initiale mentionate in avizul initial prin includerea in obiectul inspectiei fiscale si a verificarii impozitului pe veniturile nerezidentilor.
Nici cea de a doua critica nu este fondata, instanta retinand ca, potrivit art.118 alin.2 din Lg nr.571/2003, pentru aplicarea prevederilor convenției de evitare a dublei impuneri, nerezidentul are obligația de a prezenta plătitorului de venit, în momentul realizării venitului, certificatul de rezidență fiscală eliberat de către autoritatea competentă din statul său de rezidență.
In speta, persoana juridica nerezidenta in Romania, respectiv B-T. BVBA a obtinut din Romania, in perioada ianuarie 2007 - decembrie 2010, venituri din in inchirierea catre reclamanta a mijloacelor de transport. Societatea B-T. BVBA este rezident al Regatului Belgiei, intre aceasta tara si Romania existand conventia de evitare a dublei impuneri incheiata in anul 1996. Pentru a se aplica aceasta conventie, societatea nerezidenta B-T. BVBA avea obligatia de a prezenta platitorului de venit, respectiv reclamantei, in momentul realizarii venitului, certificatul de rezidență fiscală eliberat de către autoritatea competentă din statul Belgian, ceea ce in speta nu s-a intamplat, astfel incat reclamanta, in calitate de platitor al veniturilor, avea obligatia, potrivit art.116 din Lg nr.571/2003, sa calculeze, sa rețina și sa plăteasca la bugetul de stat impozitul datorat de societatea nerezidenta pentru veniturile impozabile obținute din România.
Rezulta astfel ca organul fiscal a stabilit in mod legal obligatia reclamantei de a plati impozit pe veniturile obținute din România de nerezidenti - persoane juridice nerezidente in suma de 264.663 lei.
In consecinta, actele fiscale in litigiu sunt legale pentru pentru suma de 264.663 lei reprezentând impozit pe veniturile obținute din România de nerezidenți și suma de 207.362 lei reprezentând majorări aferente.
F. de toate considerentele mai sus relevate, instanta constata ca actiunea formulata de reclamanta este fondata in parte, urmand a fi admisa in aceeasi masura si a se dispune anularea in parte a în parte a Deciziei nr. 155/04.07.2011 și a Deciziei de impunere nr. F-DJ 240/28.02.2011 emise de parata în ceea ce privește suma de_ lei reprezentând impozit pe profit și suma de_ lei reprezentând majorări aferente, precum și în ceea ce privește suma de 386.138,27 lei, reprezentând TVA și suma de 377.384 lei reprezentând majorări și penalități aferente.
De asemenea, urmeaza a se menține actele fiscale sus menționate pentru suma de 219.783,73 lei reprezentând TVA și suma de 182.018 lei reprezentând majorări și penalități aferente, precum și pentru suma de 264.663 lei reprezentând impozit pe veniturile obținute din România de nerezidenți și suma de 207.362 lei reprezentând majorări aferente.
In baza principiului disponibilitatii, urmeaza a se lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta ., cu sediul in C., ..74, biroul 2, jud. D., si cu sediul procesual ales la SPARL Sauleanu si Asociatii, cu sediul in C., .. 47, jud. D., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. ( fosta D. D. ), cu sediul in C., ..2, jud. D., având ca obiect anulare act administrativ fiscal.
Anulează în parte Decizia nr. 155/04.07.2011 și Decizia de impunere nr. F-DJ 240/28.02.2011 în ceea ce privește suma de_ lei reprezentând impozit pe profit și suma de_ lei reprezentând majorări aferente, precum și în ceea ce privește suma de 386.138,27 lei, reprezentând TVA și suma de 377.384 lei reprezentând majorări și penalități aferente.
Menține actele fiscale sus menționate pentru suma de 219.783,73 lei reprezentând TVA și suma de 182.018 lei reprezentând majorări și penalități aferente, precum și pentru suma de 264.663 lei reprezentând impozit pe veniturile obținute din România de nerezidenți și suma de 207.362 lei reprezentând majorări aferente.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2013.
Președinte, C. N. G. | ||
Grefier, M. I. |
Red. CNG/07.11.2013/Tehn. M.I./4ex
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 9713/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
