Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr. 145/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 145/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-03-2013 în dosarul nr. 960/54/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚĂ Nr. 145/2013
Ședința publică de la 22 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. D.
Grefier M. P.
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 08 martie 2013, privind acțiunea formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice D. - Activitatea de Inspecție Fiscală, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea din ședință de la termenul din data de 08 martie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință și când instanța, la cererea reprezentanților părților pentru a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 15 martie 2013, când, în conformitate cu art. 260 alin. 1 C.proc.civ., a amânat pronunțarea pentru azi, 22 martie 2013.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel C., Secția C. Administrativ și Fiscal, sub nr._ la data de 05.05.2011, reclamanta ., în contradictoriu cu Direcția G. a Finanțelor Publice D. - Activitatea de Inspecție Fiscală, a formulat contestație împotriva Deciziei de Impunere nr. F-DJ 97 din 31.01.2011 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, solicitând anularea deciziei.
În motivarea cererii, a susținut că prin decizia menționată s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare de plată reprezentând impozit pe profit pentru perioada 01.01._09, în cuantum de 237.845 lei și majorări de întârziere pentru perioada 01.01._11, în cuantum de 197.083 lei. Prin aceeași Decizie s-a mai stabilit că ar datora pentru perioada 01.01._10 TVA în cuantum de 202.811 lei la care se adaugă majorări de întârziere pentru perioada 01.01._11 în cuantum de 55.073 lei.
Reclamanta a susținut că nu datorează sumele înscrise în această Decizie, motiv pentru care a solicitat anularea Deciziei de Impunere nr. F-DJ 97 din 31.01.2011 emisă de pârâtă.
Astfel, s-a reținut faptul că în anii 2007-2009 a aprovizionat diverse mărfuri (sămânță de grâu, grâu și îngrășăminte) de la mai multe societăți comerciale: . A., . B., . Rovinari, . Tg.-J., . C., . SNC C., care nu ar fi desfășurat activitate comercială în perioada respectivă și care ar fi fost neplătitoare de TVA.
În acest sens, organele de control au apreciat că au fost încălcate prevederile art. 11 din Lg. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare și H.G. 44/2004, care stipulează faptul că nu sunt luate în considerare de autoritățile fiscale tranzacțiile efectuate de un contribuabil declarat inactiv prin Ordin al Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală și prevederile art. 19 alin. 1 și art. 21 alin. 4 lit. f din Lg. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să facă dovada efectuării operațiunii sunt cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil.
A susținut că aceste rețineri sunt total nejustificate, în condițiile în care din facturile emise între reclamantă și societățile menționate rezultă în mod evident că a derulat efectiv relații comerciale în perioada 2007-2009, tranzacțiile efectuate fiind reale și corecte, conform documentelor contabile. De asemenea, faptul că societățile menționate de organele de control au desfășurat activitate poate fi dovedit pe de-o parte, pentru bunurile aprovizionate și folosite în consum cu notele de recepție a bunurilor aprovizionate, bonurile de consum ale bunurilor aprovizionate, consumul efectiv, care se poate justifica prin analizarea suprafeței cultivate, suprafeței pentru care au fost obținute subvenții, normele de consum medii pe hectarul de cultură înființată și recoltată, producția realizată, iar pe de altă parte pentru bunurile revândute de reclamantă cu actele contabile aferente (facturi, dovada plății facturilor respective, extrase cont, etc.).
Astfel, pentru anul 2007 s-a reținut faptul că a efectuat tranzacții cu S.C. Sergio G. S.R.L., S.C. C. D. S.R.L., .., societăți care nu au desfășurat activitate în perioada respectivă. Ori, faptul că aceste societăți nu au declarat tranzacțiile respective, nu înseamnă că acestea nu există, atâta timp cât fac dovada în acest sens cu facturile aferente, dovada recepționării mărfii respective și a plății acestei mărfi. Operațiunile comerciale efectuate cu societățile comerciale mai sus menționate sunt reale, înregistrate în contabilitatea reclamantei în baza documentelor justificative ce dovedesc, în conformitate cu art. 21 lit. f din Codul fiscal, efectuarea acestor operațiuni.
În ceea ce privește operațiunile comerciale efectuate cu S.C. Getademi Comat Inflorex S.R.L. s-a reținut că această societate nu era plătitoare de TVA, ori facturile emise de aceasta conțin TVA precum și datele de individualizare a acestei societăți ca fiind plătitoare de TVA.
Tot în perioada anului 2007 s-a reținut faptul că a desfășurat operațiuni comerciale cu S.C. Gysmer Impex S.R.L. societate declarată inactivă de către D.G.F.P. Gorj în iunie 2007. Toate operațiunile comerciale efectuate sunt reale, existând documente justificative la bază, fiind aplicabile dispozițiile art. 21 lit. f Codul fiscal.
Dispozițiile legale în materie, dau posibilitatea organului fiscal să aleagă, respectiv în art. 11 alin. l din Lg. 571/2003 se menționează faptul că: La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înțelesul prezentului cod, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției.
De asemenea, art. 1 alin. 11 din Lg. 571/2003 prevede faptul că Autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție efectuată de un contribuabil declarat inactiv prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Ori, la emiterea Deciziei contestate, organele de control nu au avut în vedere aceste dispoziții legale, în pofida faptului că a făcut dovada relațiilor comerciale efective.
În condițiile în care tranzacțiile sunt reale devin aplicabile dispozițiile art. 21 lit. f din Lg. 571/2003, în care se arată că nu sunt cheltuieli deductibile „cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune”.
În legătură cu relațiile desfășurate cu . SNC C., a menționat faptul că în mod eronat organele fiscale au stabilit faptul că societatea nu este plătitoare de TVA, în condițiile în care aceasta, la data derulării relațiilor comerciale era plătitoare de TVA, o dovadă în acest sens fiind și facturile emise către reclamantă, în care sunt menționate datele de identificare ale societății (RO3067390) ca și plătitoare de TVA precum și valoarea TVA-ului.
Această societate inițial a avut denumirea de S.C. Beletei Al Faris S.C., societate ce începând cu data de 01.09.1995 a fost declarată ca plătitoare de TVA. Din momentul in care a fost declarată ca plătitoare de TVA si până în prezent nu s-a revenit asupra acestui aspect, astfel încât schimbarea denumirii nu conduce la pierderea atributului de plătitor de TVA.
Prin urmare, în mod eronat i s-au impus la plată sumele menționate în decizia contestată, S.C. Beletei Utilaje Auto SNC, fiind plătitoare de TVA, iar operațiunile efectuate cu aceasta au la bază documente justificative care atestă realitatea operațiunilor comerciale.
Din documentele contabile ce privesc S.C. Beletei Utilaje Auto SNC, rezultă faptul ca societatea respectivă a fost permanent plătitoare de TVA. Astfel din ordinul de plată nr. 1 din data de 28.05.2009 emis de S.C. Beletei Utilaje Auto S.N.C. se achită dobânzi și penalități TVA în cuantum de 59 lei. De asemenea, cu titlu exemplificativ, a arătat faptul că din extrasul de cont se observă că la data de 24.09.2009 se achită dobânzi și penalități TVA. Totodată în balanța de verificare aferentă lunii decembrie 2008 a S.C. Beletei Utilaje Auto S.N.C, înregistrată la A.F.P. C., se regăsește TVA de recuperat, TVA deductibil, TVA colectat. De asemenea aceleași aspecte se regăsesc și în balanțele de verificare aferente lunilor ianuarie-decembrie 2009, a acestei societăți. Mai mult, în cursul anului 2009 se întocmește de către S.C. Beletei Utilaje Auto S.N.C. și se depune la pârâtă, pentru fiecare lună în parte, „Jurnalul pentru vânzări taxabile bunuri și servicii în țară” în care se precizează denumirea societății către care a fost livrată marfa al cărei preț era purtător de TVA. În acest jurnal sunt menționate societățile plătitoare de TVA, ce pot solicita la rândul lor deducerea TVA-ului.
Față de cele menționate este evident că S.C. Beletei Utilaje Auto S.N.C. în perioada în care reclamanta a efectuat tranzacțiile comerciale avute în vedere de reprezentanții pârâtei, era plătitoare de TVA.
În ceea ce privește realitatea tranzacțiilor, a menționat că depune cu titlu exemplificativ, facturi emise de .. ce atestă achiziționarea de către S.C. Beletei Utilaje Auto S.N.C. a bunurilor ce ulterior au fost în mare parte, vândute către reclamantă.
Pe de altă parte, în mod eronat nu a fost acceptată la deducere suma de 53.199,63 lei ce reprezintă TVA deductibil înscris în facturile emise anterior declarării stării de inactivitate a societății Beletei Utilaje Auto SNC. De asemenea, baza aferentă bunurilor aprovizionate înainte de declararea stării de inactivitate a societății a fost greșit stabilită, fapt ce a dus la stabilirea unui volum de cheltuieli nedeductibile mai mare, la care apoi au fost calculat un impozit suplimentar de 3999,98 lei. Astfel, doar prin aceste operațiuni, în mod eronat organele de control au impus suplimentar suma de 57.199,61, bază la care se adaugă accesoriile fiscale aferente.
În dovedirea cererii, a solicitat proba cu acte și expertiza contabilă și a anexat înscrisuri.
A menționat că a parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 205 și urm. din O.G. 92/2003, precum și de art. 7 din Legea 554/2004, conform actelor anexate.
În drept, a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 205 si urm. din O.G. 92/2003 și Legea nr. 554/2004.
La data de 06.06.2011 reclamanta . a depus o precizare la acțiune (fila 31), prin care a solicitat anularea Deciziei de Impunere nr. F-DJ 97 din 31.01.2011 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală și anularea Deciziei nr. 88/27.04.2011, decizie prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere.
Reclamanta a menționat că decizia nr. 88/27.04.2011 emisa de pârâtă i-a fost comunicată ulterior formulării contestației introductive.
La data de 06.06.2011 instanța a dispus efectuarea unei adrese către pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice D. - Activitatea de Inspecție fiscală pentru a depune la dosar întreaga documentație care a stat la baza emiterii actelor administrativ fiscale contestate, în situația în care există acte suplimentare față de cele depuse de reclamantă și comunicate pârâtei cu adresa emisă la data de 04.05.2011.
La data de 04.07.2011 reclamanta a solicitat în dovedirea contestației proba cu înscrisuri și proba cu expertiză contabilă, probe care au fost încuviințate de instanță, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată.
La data de 09.02.2012 a fost depus la dosar raportul de expertiză tehnică întocmit de expert B. A. D. și G. D., expert asistent recomandat de reclamantă.
La raportul de expertiză a formulat obiecțiuni pârâta D.G.F.P. D. (fila 132), care, după ce au fost puse în discuția părților în ședința publică de la 09.03.2012, au fost încuviințate de instanță, răspunsul la obiecțiuni fiind depus la dosar la data de 04.05.2012.
La data de 08 iunie 2012, s-a depus la dosar o completare la răspunsul la Obiecțiunile formulate de către pârâtă la raportul de expertiză contrabilă.
La data de 21 septembrie 2012 a fost încuviințată cererea de completare a raportului de expertiză, formulată de apărătorul reclamantei, pentru motivele și cu obiectivele consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, iar la data de 08 februarie 2013 a fost depusă la dosar completarea la raportul de expertiză.
Reclamanta și pârâta au depus la dosar concluzii scrise.
Analizând acțiunea formulată de reclamantă, în raport de probele administrate în cauză, cu înscrisuri și cu expertiză tehnică de specialitate, Curtea reține următoarea stare de fapt și de drept:
Prin raportul de inspecție fiscală F-DJ 67/31.01.2011 au fost stabilite o . obligații suplimentare pentru reclamantă, aferente perioadei verificate (filele 9-16).
În urma raportului de inspecție fiscală, D.G.F.P. D. a emis Decizia de impunere nr. F-DJ 97/31.01.2011 privind obligații fiscale suplimentare de plată (filele 6-8) prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare reprezentând impozit pe profit pentru perioada 01.01._09, în cuantum de 237.845 lei și majorări de întârziere pentru perioada 01.01._11, în cuantum de 197.083 lei. Prin aceeași Decizie s-a mai stabilit că ar datora pentru perioada 01.01._10 TVA în cuantum de 202.811 lei la care se adaugă majorări de întârziere pentru perioada 01.01._11 în cuantum de 55.073 lei.
S.C. T. C. S.R.L. a formulat contestație împotriva deciziei de impunere, iar prin Decizia de soluționare a contestației nr. 88/28.04.2011 (filele 24-30), s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată împotriva deciziei de impunere nr. F-DJ 97/31.01.2011 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală în baza Raportului de inspecție fiscală F-DJ 67/31.01.2011, în sumă de 692.812 lei.
Față de modul de soluționare a contestației, reclamanta a formulat prezenta cerere de chemare în judecată, prin care a invocat aceleași motive ca și în procedura administrativă.
Analizând criticile formulate de reclamantă, instanța reține că, în ceea ce privește tranzacțiile desfășurate de reclamantă cu . A., . B., . Rovinari, . Tg.-J., . C., organele de inspecție fiscală în mod justificat nu au luat în considerare tranzacțiile efectuate și au reținut faptul că reclamanta nu are drept de deducere pentru sumele rezultate din aceste tranzacții.
Pentru a verifica realitatea și legalitatea relațiilor comerciale derulate de reclamantă cu acești furnizori, pârâta D.G.P.F. D. - Activitatea de inspecție fiscală a solicitat Gărzii Financiare efectuarea de controale, rezultatul verificărilor fiind comunicat pârâtei.
Astfel, cu adresa nr._/AR/15.07.2010, Garda Financiară A. a comunicat faptul că . A. nu a desfășurat activitate în anii 2007, 2008, 2009, iar potrivit notei explicative dată de administrator, acesta a declarat că nu are cunoștință de reclamantă și că nu a desfășurat nici un fel de activitate în 2007. Societatea este radiată de la Registrul Comerțului A. conform Certificat radiere din 19.11.2010. Reclamanta avea însă înregistrate aprovizionări cu sămânță de grâu și orz în perioada septembrie 2007-noiembrie 2008, în valoare de 728.940 lei.
Cu adresa nr._/27.10.2010 Garda Financiară B. a comunicat faptul că în anul 2006 singura activitate a . B. a fost închirierea unui spațiu comercial situat în municipiul S., jud. B.. Administratorul firmei și împuternicitul au declarat că nu au comercializat nici un fel de marfă către nici o societate și au depus plângere penală în acest sens. Reclamanta avea însă înregistrate aprovizionări cu sămânță de grâu în 15 și 16 noiembrie 2007 în valoare de 104.125 lei.
Cu adresa nr._/GJ/11.12.2008 Garda Financiară Gorj a comunicat că . Rovinari este firmă de tip fantomă, care nu funcționează la sediul social declarat, că în anul 2007 au fost înaintate organelor abilitate patru acte de sesizare penală, iar D.G.F.P. D. a declarat firma inactivă fiscal în M.Of. nr. 576/03.2007. Reclamanta are însă înregistrate cincisprezece facturi de aprovizionare cu semințe și îngrășăminte în perioada iunie 2007-august 2007 în valoare de 70.181 lei.
Referitor la relația comercială cu . Tg.-J., Garda Financiară Gorj a comunicat cu adresa nr._/13.02.2009 că această societate a desfășurat numai activitate de schimb valutar în perioada 2002-2004, nu a utilizat facturi fiscale, iar din 2004 și până la zi nu a desfășurat nici un fel de activitate. Reclamanta are însă înregistrate aprovizionări cu grâu în perioada august 2007, în valoare totală de 72.439 lei.
Referitor la relația comercială cu . SRL, Garda Financiară D. a comunicat că această societate nu apare în baza de date cu privire la D394, totuși Garda Financiară a solicitat date de la Registrul comerțului, iar prin adresa nr._/12.11.2010 acesta a precizat că nu a fost depus bilanțul anual în 2006, 2007 și 2008, iar firma a fost radiată la 07.06.2010. Reclamanta are însă înregistrate aprovizionări cu azotat de amoniu în perioada 01.10._07 în valoare de 74.872 lei.
Astfel, în anul 2007 reclamanta a exercitat dreptul de deducere a TVA de pe facturi ce figurează a fi emise de societăți ce nu au desfășurat activitate, nu au utilizat facturi fiscale, erau neplătitoare de TVA sau declarată inactivă fiscal în Monitorul Oficial.
A fost exercitat dreptul de deducere a TVA de pe facturi în care au fost înregistrate livrări de mărfuri ce nu se pot dovedi din punct de vedere legal ca fiind efectuate. Facturile nu au calitatea de documente justificative, în consecință, conform art. 19 alin. 1, art. 21 alin. 4 lit. f Cod fiscal, respectivele cheltuieli sunt nedeductibile din punct de vedere fiscal.
În mod corect s-a stabilit că reclamanta a exercitat în mod nejustificat dreptul de deducere a TVA fiind încălcate dispozițiile art. 145 alin. 2 lit. a Cod fiscal și în mod legal nu a fost acordat dreptul de deducere a TVA.
În acest sens este și raportul de expertiză care, în ceea ce privește influențele fiscale ale tranzacțiilor efectuate de către reclamantă cu societățile comerciale reținute în adresa Gărzii Financiare D. nr._/ 24.12.2010, respectiv ., ., ., . și ., a concluzionat că reclamanta . nu avea drept de deducere pentru suma de 162.048,67 lei TVA și pentru suma de 29.041,56 lei cheltuieli, căreia îi corespunde impozit pe profit datorat în sumă de 4.646,65 lei.
Din raportul de expertiză și din completarea la raport (filele 307-312), instanța reține că, din datele obținute de la compartimentele de specialitate ale D.G.F.P. D., precum și din Raportul de inspecție fiscală nr. F-DJ 371/30.05.2011 încheiat de D.G.F.P. - Activitatea de inspecție fiscală, rezultă că . SNC, este înregistrată ca plătitor de TVA începând cu data de 01.01.2007, a pierdut calitatea de plătitor de TVA la data de 11.06.2009 în urma faptului că a fost declarată inactivă fiscal prin OPANAF nr. 1167/29.05.2009 și a fost reînregistrată în scopuri de TVA începând cu data de 01.02.2011.
Din total TVA dedusă aferentă facturilor prin care s-au efectuat cumpărături de marfă de la . SNC, în sumă de 166.814 lei, o parte este eferentă perioadei în care . SNC a fost declarată inactivă, respectiv suma de 123.114 lei, iar suma de 43.700 lei reprezintă TVA deductibilă din facturile corespunzătoare perioadei de până la data de 11.06.2009, data declarării inactivității fiscale.
Totuși, din examinarea documentelor puse la dispoziția expertizei, a rezultat că . SNC a fost declarată inactivă datorită nedepunerii declarațiilor fiscale, în fapt, această societate a desfășurat activitate pe toată perioada 01.01._10, fapt constatat prin Raportul de inspecție fiscală nr. 371/30.05.2011.
În cadrul acestui raport de inspecție fiscală, inspectorii fiscali de specialitate au constatat faptul că . SNC a desfășurat activitate pe perioada 01.01._10 și au calculat obligațiile fiscale aferente perioadei verificate.
În aceste condiții, atâta timp cât taxa pe valoarea adăugată aferentă vânzărilor către . este colectată și luată în considerare de către organul fiscal, este legal ca în contrapartidă, taxa pe valoarea adăugată aferentă achizițiilor .. de la S.C. Beletei Utilaje Auto SNC să poată fi deductibilă. Altminteri, bugetul statului încasează de două ori taxa pe valoarea adăugată: o dată prin colectarea acesteia de către S.C Beletei la vânzare și a doua oară de la S.C T. prin nedeductibilitatea taxei la achiziție. În această situație, s-ar produce dubla impozitare, ceea ce contravine principiului evitării dublei impuneri.
De asemenea, OPANAF nr. 1167/29.05.2009 nu a fost publicat în Monitorul Oficial, iar acest lucru, împreună cu faptul că . SNC nu și-a întrerupt efectiv activitatea, au determinat pe reclamanta . să aibă raporturi comerciale cu bună credință cu . SNC.
În consecință, în ceea ce privește relațiile cu . SNC, ca urmare a faptului că organul fiscal a constatat efectiv că această societate a desfășurat activitate, a colectat TVA și datorează obligații fiscale pentru toată perioada în care a avut raporturi comerciale cu reclamanta, reclamanta are drept de deducere pentru suma de 166.814 lei rezultată din facturile fiscale de aprovizionare de la . SNC.
Ca atare, Curtea reține că toate sumele cuprinse în facturile cu această societate, verificate de către organele fiscale cu ocazia controlului efectuat și consemnate în raportul de inspecție fiscală, au caracter de cheltuieli deductibile, așa cum rezultă din documentele contabile ale reclamantei, ele îndeplinesc condițiile prevăzute de legislația fiscală în vigoare, respectiv art. 145 alin. 2 lit. a din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal coroborat cu pct. 45 alin. 4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, art. 146 alin. l lit. a și art. 155 alin. 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Potrivit acestor prevederi legale, orice persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată are dreptul să deducă TVA datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate în beneficiul său, dacă bunurile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile.
Pentru a beneficia de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată societatea trebuie să dovedească, în primul rând, că a avut loc o achiziție de bunuri în sensul art. 125 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în forma aplicabilă pe perioada supusă verificării, deci societatea trebuie să facă dovada că bunul care a făcut obiectul achiziției este un bun determinabil în gestiunea societății, atât la momentul exercitării dreptului de deducere cât și la momentul utilizării acestuia în scopul operațiunilor taxabile ale societății.
Din documentele contabile ale reclamantei, reiese că această societate s-a comportat ca un comerciant de bună credință atât în relația cu . SNC cât și față de pârâtă, a înregistrat în contabilitate și în deconturile de TVA facturile în cauză și a depus pentru perioadele respective declarațiile solicitate de legislația în vigoare, iar facturile emise de societatea în cauză au fost achitate și prin ordine de plată bancare, fapt ce dovedește că societatea desfășura activitate la data efectuării tranzacțiilor.
Mai mult, în cadrul raportului de inspecție fiscală nr. 371/30.05.2011, inspectorii fiscali de specialitate au constatat faptul că . SNC a desfășurat activitate pe perioada 01.01._10 și au calculat obligațiile fiscale aferente perioadei verificate.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că cererea de chemare în judecată este întemeiată în parte, astfel că va admite în parte acțiunea precizată și va anula în parte Decizia de impunere nr. F-DJ 97/31.01.2011 și în parte Decizia nr. 88/28.04.2011, în ceea ce privește tranzacțiile desfășurate de reclamantă cu . SNC, în sensul diminuării obligațiilor fiscale suplimentare de plată privind TVA cu suma de 166.814 lei și majorările de întârziere aferente acesteia, precum și cu impozitul pe profit corespunzător sumei reținută anterior.
În baza principiului disponibilității, instanța va lua act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta ., cu sediul în C., Calea Severinului, nr. 44 Bis, jud. D., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice D. - Activitatea de Inspecție Fiscală, cu sediul în C., .. 2, jud. D..
Anulează în parte Decizia de impunere nr. F-DJ 97/31.01.2011 și în parte Decizia nr. 88/28.04.2011, în ceea ce privește tranzacțiile desfășurate de reclamantă cu . SNC și diminuează obligațiile fiscale suplimentare de plată privind TVA cu suma de 166.814 lei și majorările de întârziere aferente acesteia, precum și cu impozitul pe profit corespunzător sumei reținută anterior.
Ia act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Martie 2013.
Președinte, L. M. D. | ||
Grefier, M. P. |
Red./Tehnored.jud.L.M.D.
4 ex./M.P./25.03.2013
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 348/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
