Obligaţia de a face. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 1706/104/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 28 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. D.
Judecător C. I. – Vicepreședinte curte
Judecător S. P.
Grefier D. S. O.
x.x.x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta F. M., împotriva sentinței nr. 2283 din 25.06.2013, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă INSTITUȚIA P. O.-SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR O., având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurenta reclamantă, avocat G. E., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că recursul a fost declarat și motivat în termenul procedural, intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de recurenta pârâtă și constatând că nu mai sunt alte cereri din partea părților, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente asupra recursului.
Avocat G. E., pentru recurenta reclamantă, susține oral motivele invocate în cererea de recurs, în raport de care, solicită admiterea acesteia, casarea sentinței și pe fond, admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la înmatricularea autoturismului fără plata taxei de emisii poluante.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 2283 din 25.06.2013, pronunțată de Tribunalul O., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, s-a respins cererea formulată de pe reclamanta F. M., în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. JUDEȚUL O. –SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR O., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta F. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta reclamantă a susținut că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală și apreciază că discriminarea subzistă și în actuala legislație, întrucât, având în vedere că taxa a mai fost achitată în statul comunitar din care a fost achiziționat autoturismul iar în România obligația de plată intervine încă odată, fiind în situația unei duble impuneri, unei duble taxări, aspect incriminat de legislația comunitară.
Pentru situația în care un autoturism a fost înmatriculat în România înainte de 01.01.2007 și nu s-a plătit taxă iar proprietarul nu este schimbat, taxa nu se va plăti niciodată, deși poluează. Deci, consideră recurenta, se află în prezenta unei taxe de înmatriculare, nu pentru poluarea mediului.
Taxa pe emisii poluante provenite de la autovehicule, nu este percepută pentru cele deja înmatriculate și care nu-și schimbă proprietarul în România stat comunitar de la 01.01.2007, fiind percepută exclusiv pentru autovehiculele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară, ceea ce demonstrează că această taxă de aplică numai ca urmare a achizițiilor intracomunitare și este o taxă cu echivalentul taxelor vamale la import, deci discriminarea persistă și în legislația română actuală.
Cu alte cuvinte, Legea nr. 9/2012 este contrară art. 110 TFUE, fiind destinată să diminueze introducerea în țară a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Cum dispozițiile din legea internă în vigoare (Legea nr. 9/2012) sunt contrare dispozițiilor din legislația comunitară, apreciază că prezenta acțiune este întemeiată și solicită casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii, cu obligarea pârâtei la înmatricularea autovehiculului, fără plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule instituita de Legea nr. 9/2012.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 și urm. până la art. 483 NCPC.
Recurenta a solicitat judecarea în lipsă.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, prin prisma motivelor de recurs formulate și în raport de dispozițiile legale incidente, Curtea reține următoarele:
Conform art. 8 din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ cel ce se consideră vătămat într-un drept sau interes al său legitim prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.
Pentru a se putea vorbi despre refuzul nejustificat de soluționarea a cererii de înmatriculare a unui autovehicul fără plata taxei pentru emisii poluante, având în vedere caracterul special al procedurii contenciosului administrativ și sfera limitativă a prevederilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, era obligatoriu ca acest refuz să rezulte din răspunsul la cererea adresată în prealabil de către reclamantă organului competent.
Conform art. 4 alin.1 lit. a din Legea nr. 9/2012, obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, a fost abrogată O.U.G. 50/2008 începând cu data de 13.01.2012, iar prin modificările aduse noului act normativ prin O.U.G. 1/2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 79/31.01.2012, s-a prevăzut că aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 ce instituie obligația de plată a taxei cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, se suspendă în perioada 31 ianuarie 2012 - 1 ianuarie 2013.
Ca urmare a suspendării obligației de plată a taxei pentru anumite categorii de autovehicule, a subzistat caracterul discriminatoriu al regimului fiscal aplicabil la înmatricularea în România a unui autoturism second-hand achiziționat dintr-un stat membru al U.E., reglementat prin Legea nr. 9/2012, prin prisma dispozițiilor art. 110 TFUE.
După aderarea României la Uniunea Europeană, orice prevedere din dreptul național trebuie să dea prioritate regulilor de drept european, iar autoritățile statale au obligația de a respecta dreptul european.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 110 (fost art. 90) din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii. Textul art. 110 din Tratatul C.E se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
În ceea ce privește criticile privind aplicarea Legii nr. 9/2012, Curtea consideră că, într-adevăr, ca urmare a împlinirii perioadei în care aplicarea dispozițiilor art. 4 alin.2 din Legea 9/2012 a fost suspendată, începând cu 01.01.2013, taxa pentru emisii poluante a devenit o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor second-hand înmatriculate în statul român, indiferent dacă anterior respectivele vehicule fuseseră înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau în statul român.
Prin urmare, instituirea unei asemenea taxe nu contravine dispozițiilor art. 110 TFUE (ex. art. 90 TCE), nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produsele importate.
Cum demersul administrativ de formulare a unei cereri de înmatriculare a autovehiculului second-hand achiziționat de către recurentă fără plata taxei pentru emisii poluante, demers ce trebuia să constea într-o cerere adresată organului competent în a dispune înmatricularea, a fost realizat ulterior datei de 01.01.2013, respectiv la data de 21.02.2013 (fila 4 dosar fond), recurenta nu mai poate susține, în justificarea temeiniciei unei asemenea cereri, producerea unei discriminări între persoanele care înmatriculează pentru prima dată un autovehicul în România și cele care dobândesc dreptul de proprietate asupra unui autoturism deja înmatriculat.
Curtea constată că sunt nefondate criticile privind greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor Legii nr. 9/2012 de către prima instanță, acțiunile având ca obiect înmatricularea unui autoturism proprietate personală fără plata taxei pentru emisii poluante fiind admisibile în ipoteza în care partea interesată a formulat o astfel de cerere către pârâtă până în data de 31.12.2012 inclusiv, moment până la care, în raport de forma pe care o avea Legea nr. 9/2012, aceasta păstra incompatibilitățile cu legislația europeană menționată, aceste incompatibilități fiind însă înlăturate începând cu 01.01.2013, dată de la care dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 au început să producă efecte.
Pentru aceste motive, constatând că prin sentința recurată prima instanță a realizat o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, în temeiul art. 496 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta F. M., împotriva sentinței nr. 2283 din 25.06.2013, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă INSTITUȚIA P. O.-SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR O., având ca obiect „obligația de a face”.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Octombrie 2013.
Președinte, L. M. D. | Judecător, C. I. | Judecător, S. P. |
Grefier, D. S. O. |
Red.Jud. C.I.
Thn.Red. DO/4ex./13.11.2013
Jud.fond –M.G.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
