Anulare acte administrativ cu caracter normativ. Sentința nr. 167/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 167/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-04-2013 în dosarul nr. 2273/54/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. A. SI FISCAL
Sentința Nr. 167/2013
Ședința publică de la 12 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. G.
Grefier S. Giurgiteanu
S-a luat în examinare cererea formulată de reclamanta U. A. TERITORIALĂ -. cu pârâții G. R., M. FINANȚELOR PUBLICE și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ- DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., având ca obiect anulare acte administrativ cu caracter normativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic A. G. pentru pârâții M. FINANȚELOR PUBLICE și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ- DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., lipsind reclamanta U. A. TERITORIALĂ -. G. R..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, în raport de aplicabilitatea dispozițiilor art. 9 din Lege nr. 554/2004, acordă cuvântul pe fond.
Consilier juridic A. G., pentru pârâții M. FINANȚELOR PUBLICE, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
CURTEA
Asupra cauzei de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel C., la data de 27.11.2012, reclamanta U. A. TERITORIALĂ -. cu pârâții G. R., M. FINANȚELOR PUBLICE și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ- DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea adresei nr._/21.05.2012 emisă de ANAF-Direcția Generală a Finanțelor Publice, precum și toate actele subsecvente acesteia și obligarea pârâților G. R. și M. FINANȚELOR PUBLICE să deblocheze suma de_ lei, sumă blocată în baza OUG nr.15/2012 și alocată prin HG 255/2012.
În fapt, reclamanta arată că a fost vătămată prin emiterea art.V din OUG nr.15/2010 având în vedere că a pierdut sumele acordate prin HG nr.255/2012, sume necesare plății unor arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital, ajungându-se la o situație extremă care pune în pericol desfășurarea în condiții normale a activității instituției precum și derularea proiectelor cu finanțări nerambursabile.
Mai arată că OUG nr.15/2006 a fost emisă fără o justificare pertinentă, la nici 24 de ore de la învestirea Guvernului, fără o analiză în prealabil a situației de fapt din teritoriu, acest act normativ nerespectând prevederile Legii nr.52/2003 privind transparența decizională în administrația publică.
Precizează că, G. R. a adoptat o ordonanță de urgență care influențează esențial administrarea unităților administrative ce beneficiau de sumele dispuse prin HG nr.255/2012 și are efect asupra cetățeanului de rând, ce nu a avut posibilitatea, din lipsă de transparență, de a-și expune părerea asupra prevederilor unui act normativ care îl afectează.
De asemenea, OUG nr.15/2012 a fost aprobată fără respectarea termenelor și a procedurii prevăzute în „Secțiunea I Dispoziții privind participarea la procesul de elaborare a actelor normative” din același act normativ.
În conformitate cu art.6 alin.1 din Legea 52/2003 „în cadrul procedurilor de elaborare a proiectelor de acte normative autoritatea administrației publice are obligația să publice un anunț referitor la această acțiune în site-ul propriu, într-un spațiu accesibil publicului, și să-l transmită către mass-media centrală sau locală, după caz. Autoritatea administrației publice va transmite proiectele de acte normative tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea acestor informații”. Acest anunț trebuie publicat cu cel puțin 30 de zile înainte de supunerea spre analiză, avizare și adoptare de către autoritățile publice și trebuie să aibă atât o notă de fundamentare, o expunere de motive sau, după caz, un referat de aprobare privind necesitatea adoptării actului normativ propus.
Reclamanta arată că, în cazul de față, adoptarea ordonanței de urgență a fost privată de orice transparență, iar acest lucru se răsfrânge atât asupra unităților administrativ teritoriale care erau menționate în HG nr.255/2012. cât și asupra cetățenilor de rând.
Precizează că, pe lângă faptul că OUG nr.15/2012 nu a avut o notă de fundamentare pertinentă, aceasta nici nu a fost adusă la cunoștința publicului spre dezbatere, situație care evident s-a concretizat în emiterea unui act normativ fără un feedback din partea cetățenilor și a unităților administrativ teritoriale afectate cu privire la aplicabilitatea acesteia și a efectului pe care îl are ..
Având în vedere că HG nr.255/2012 s-a bazat pe o notă de fundamentare, pe o cercetare în prealabil și pe analize care să stabilească situația de fapt concretă din teritoriu, ordonanța de urgență aprobată imediat după investire, și mai ales fără justificare nu poate fi considerată legală.
În conformitate cu prevederile art.6 alin.8 din Legea nr.52/2003 „în toate cazurile în care se organizează dezbateri publice, acestea trebuie să se desfășoare în cel mult 10 zile de la publicarea datei și locului unde urmează să fie organizate”. Prin urmare, autoritățile emitente au obligați de a analiza recomandările referitoare la proiectul de act normativ și nu pot deroga de la asigurarea transparenței decizionale.
În același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr.558/2012 care a constatat că dispozițiile art.V alin.1 teza I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.15/2012 sunt constituționale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin Hotărârea Guvernului nr.255/2012 și neutilizate de către unitățile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.15/2012.
În drept, și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe prevederile Legii nr.52/2003, Legii nr.554/2004, HG nr.255/2012, codul de procedură civilă și orice ale acte normative incidente.
La data de 18.01.2013 pârâtul G. R. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pârâtul arată că, actele emise în vederea aplicării art.V din OUG nr.15/2012 nu reprezintă acte administrative astfel cum sunt acestea definite la art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor Legii nr.554/2004 cu cele ale actelor normative prin care este reglementată organizarea și funcționarea Guvernului R. reiese faptul că Executivul nu poate avea calitate procesuală pasivă în raport cu acest capăt de cerere, nefiind emitentul acestor acte subsecvente.
Pe fondul cauzei, precizează că O.U.G. nr.15/2012 a fost adoptată în conformitate cu dispozițiile art.115 alin.4 din Constituție, republicată. Din preambulul ordonanței în discuție, reiese că la adoptarea acesteia s-au avut în vedere următoarele:presiunile și riscurile determinate de evoluțiile economice interne și externe, necesitatea susținerii creșterii economice și a reducerii inflației, precum și cerința asigurării cu prioritate a sumelor destinate din fonduri eurpene și a contribuției R. la bugetul comunitar cât și necesitatea evitării acestor riscuri prin adoptarea unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare.
Referitor la pct.V din ordonanță s-a avut în vedere că prevederile Hotărârii Guvernului nr.255/2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unități administrativ-teritoriale, nu pot fi aplicate, deoarece unele unități administrativ-teritoriale externe nerambursabile care necesită cofinanțare, astfel încât s-a dispus ca sumele alocate și rămase neutilizate până la data intrării în vigoare a ordonanței să se restituie de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat.
În considerarea atribuțiilor sale de a exercita conducerea generală a administrației publice, potrivit art.102 alin.1 din Legea fundamentală, G. are dreptul constituțional, de a recurge, în situații extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, la procedura de legiferare prin ordonanța de urgență, prevăzută de art.115 alin.4, cu obligația de a motiva urgența în cuprinsul ordonanței.
Analizând acțiunea formulată prin prisma motivelor invocate Curtea reține următoarele:
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului R. în ceea ce privește cererea de anulare a actelor administrative emise în vederea aplicării art. V din OUG nr. 15/2012, Curtea constată întemeiată excepția invocată în raport de faptul că G. nu este emitentul actelor subsecvente emise de autoritățile fiscale în executarea aplicării art. V din O.U.G. nr. 15/2012.
Cât privește fondul cauzei, Curtea reține că reclamanta a formulat acțiunea în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 ce reglementează secțiunea acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului, conform respectivelor dispoziții persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe putând introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.
Reclamanta nu a îndeplinit exigențele procedurale stabilite de respectivele dispoziții în sensul că a formulat acțiunea fără ca aceasta să fie însoțită de excepția de neconstituționalitate, acțiunea din acest punct de vedere fiind inadmisibilă.
Mai mult criticile din cererea de chemare în judecată privesc aspecte de constituționalitate a actului normativ adoptat de Guvern iar pe de altă parte reclamanta nu a probat faptul prin cererea formulată că reclamanta s-ar încadra în excepția stabilită de Curtea Constituțională pentru care sumele de bani trebuie restituite, respectiv nu înregistrau arierate sau nu aveau în derulare proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile care să necesite cofinanțare
Legat de problema constituționalității dispozițiilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012 Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile art. V alin. (1) teza I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice, care au făcut obiectul excepției de neconstituționalitate ridicate direct de Avocatul Poporului, sunt constituționale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin Hotărârea Guvernului nr. 255/2012 și neutilizate de către unitățile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 15/2012.
În ceea ce privește invocarea principiului autonomiei locale, Curtea a constatat că prin Decizia nr. 573 din 4 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 410 din 21 iunie 2010, a statuat că aceasta constă în dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condițiile legii. Principiul autonomiei locale nu presupune totala independență și competența exclusivă a autorităților publice din unitățile administrativ-teritoriale, ci acestea sunt obligate să se supună reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul țării și dispozițiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor naționale.
Referitor la principiului autonomiei locale financiare, Curtea constată că acest principiu este dezvoltat de art. 16 din Legea nr. 273/2006. Astfel, unitățile administrativ-teritoriale sunt îndreptățite să își constituie și să utilizeze, în condițiile legii, resurse financiare suficiente în raport cu toate nevoile colectivităților locale; în scopul mai sus arătat, autoritățile administrației publice locale au competența stabilirii nivelurilor impozitelor și taxelor locale, în anumite limite stabilite de lege. Principiul autonomiei locale financiare presupune libertatea unităților administrativ-teritoriale de a-și efectua cheltuielile prevăzute în limita veniturilor aprobate prin bugetul local.
Eventualele situații urgente, apărute pe parcursul exercițiului bugetar, pot fi rezolvate, în concret, prin acordarea de către Guvern a unor sume suplimentare din Fondul de rezervă aflat la dispoziția sa (cum, de altfel, s-a și realizat în cazul Hotărârii Guvernului nr. 255/2012), însă alocarea și cheltuirea acestor sume trebuie să fie făcute numai dacă există o justificare obiectivă și reală care să stea la baza acestora.
În esență, Fondul de rezervă aflat la dispoziția Guvernului trebuie să constituie o rezervă reală, folosită exclusiv în cazul perioadelor dificile, doar în ultimă instanță și numai în condițiile în care au fost epuizate toate celelalte căi de finanțare ale unui/unei obiectiv/acțiuni.
Caracteristica urgenței însoțește alocarea acestor sume din momentul constatării stării de necesitate cu privire la unele cheltuieli apărute în timpul exercițiului bugetar până în momentul efectuării plăților pentru care acestea au fost solicitate. Astfel, inexistența unei situații care să se circumscrie stării de urgență care să fi stat la baza alocării sumelor din Fondul de rezervă la dispoziția Guvernului constituie premisa unei eventuale deturnării a scopului pentru care aceste sume au fost alocate, prin posibila direcționare a lor spre alte destinații.
Dacă prin Hotărârea Guvernului nr. 255/2012 au fost alocate astfel de sume fără a exista o justificare reală, G. este îndreptățit să dispună restituirea acestora fără a mai aștepta închiderea exercițiului bugetar, întrucât, pe de o parte, sursa din care au fost alocate aceste sume o reprezintă Fondul de rezervă la dispoziția Guvernului, ce reprezintă o finanțare extraordinară, iar, pe de altă parte, G. are obligația de a adopta măsuri care să prevină folosirea acestor sume în alte scopuri decât cele stabilite. Aceste două elemente justifică urgența adoptării măsurii restituirii prevăzute de dispozițiile actului normativ criticate.
Prin urmare, Curtea Constituțională constată nejustificată susținerea Avocatului Poporului, potrivit căreia dispozițiile art. V alin. (1) teza I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 15/2012 prin care se dispune restituirea sumelor acordate prin Hotărârea Guvernului nr. 255/2012 și necheltuite ar încălca prevederile art. 120 din Constituție în cazul restituirii sumelor neutilizate și care nici nu au o justificare reală.
De aceea, G. prin autoritatea specială în materie trebuie să analizeze în concret, pentru fiecare ordonator principal de credite al bugetelor locale care a beneficiat de alocarea acestor sume, dacă această alocare se justifică, și numai în măsura în care această justificare lipsește sau nu este reală, G. poate dispune restituirea acestor sume.
Astfel, Curtea a constatat că în măsura în care dispozițiile art. V alin. (1) teza I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice se aplică numai sumelor alocate prin Hotărârea Guvernului nr. 255/2012 și neutilizate de către unitățile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 15/2012, G. este îndreptățit să dispună restituirea acestora.
Curtea a constatat că, dacă restituirea sumelor în cauză s-ar aplica inclusiv unităților administrativ-teritoriale care nu au utilizat sumele până la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 15/2012, dar care la acel moment înregistrau arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și aveau în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă, s-ar ajunge la aplicarea unui tratament juridic diferit în situații similare, împrejurare ce ar genera o inegalitate între unitățile administrativ-teritoriale bazată pe un element aleatoriu, și anume momentul concret al folosirii resurselor alocate.
În raport de considerentele mai sus expuse, Curtea constată că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 9 privind acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului și va respinge acțiunea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta U. A. TERITORIALĂ -. în . în contradictoriu cu pârâții G. R., cu sediul în Piața Victoriei nr.1, sector 1, M. FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ- DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., cu sediul în C., ..2, jud.D..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Aprilie 2013.
Președinte, C. G. | ||
Grefier, S. Giurgiteanu |
Red.C.G./13.05.2013
S.G. 5 ex./15 Aprilie 2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 2993/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Obligaţia de a face. Decizia nr. 03/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
