Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9822/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9822/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-07-2013 în dosarul nr. 1045/101/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 9822/2013
Ședința publică de la 11 Iulie 2013
PREȘEDINTE: - D. C.
Judecător: - L. C.
Judecător: - M. F.
Grefier: - R. Ștomlega
x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta . împotriva sentinței nr.4818 din 16 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE M., având ca obiect „contestație act administrativ fiscal”.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat R. B., pentru recurenta reclamantă ., lipsind intimata pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, învederându-se că recursul este declarat și motivat în termenul legal însă recurenta reclamantă nu a depus dovada achitării taxei de timbru în sumă de 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar. A fost depusă întâmpinare de către intimata pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE M..
Avocat R. B., pentru recurenta reclamantă ., a depus chitanța nr._ din 11.07.2013 și timbru judiciar, reprezentând dovada achitării taxei de timbru aferentă cererii de recurs.
La solicitarea apărătorului recurentei reclamanta, Curtea a procedat la comunicarea unui exemplar al întâmpinării depuse la dosarul cauzei, acesta învederând însă că nu solicită amânarea în vederea observării.
Avocat R. B., pentru recurenta reclamantă, a depus o precizare a motivelor de recurs, solicitând a se dispune comunicarea acestora către intimata pârâtă.
La interpelarea instanței a arătat că precizarea depusă la acest termen de judecată reprezintă de fapt o dezvoltarea a motivelor de recurs depuse inițial, cu păstrarea temeiul legal, respectiv dispozițiile art.304 pct.6,7,8 și 9 C.pr.civilă.
Curtea, cu privire la cererea formulată de apărătorul recurentei reclamante, de comunicare a motivelor dezvoltate de recurs, o apreciază ca neîntemeiată și o respinge.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat R. B., pentru recurenta reclamantă, a susținut motivele de recurs, formulate în scris, arătând că instanța de fond, în mod greșit, a înlăturat rapoartele de expertiză și contraexpertiză formulate în cauză, fără însă a motiva această soluție.
La interpelarea instanței cu privire la obiectul contestației cu a cărei soluționare a fost investită instanța de fond, respectiv dacă aceasta vizează și decizia nr.9 din 21.02/2011, emisă de D.G.F.P. M., apărătorul recurentei reclamante a arătat că la data introducerii cererii de chemare în judecată aceasta a înțeles să atace decizia de impunere nr.158 din 30.11.2010 și raportul de inspecție fiscală nr.131 din 30.11.2010, emise de D.G.F.P. M..
A susținut că, în baza rolului activ, instanța ar fi trebuit să lămurească obiectul cauzei și să analizeze și decizia nr.9 din 21.02.2011, emisă de D.G.F.P. M., prin care s-a respins ca nemotivată contestația, formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr.158 din 30.11.2010 și a raportului de inspecție fiscală nr.131 din 30.11.2010.
A susținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.304 pct.6 C.pr.civilă și a solicitat admiterea recursului, casare sentinței și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța de fond.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr.4818 din 16 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de reclamanta . cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice M..
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Având în vedere raportul de inspecție fiscală nr. 131/30.11.2010 în sarcina reclamantei . a fost emisă decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. 158/30.11.2010 prin care s-a stabilit ca datorează suma de 204.565 lei reprezentând_ lei impozit pe profit stabilit suplimentar de plată ,_ lei majorări de întârziere aferente impozitului suplimentar de plată,_ lei TVA lunar stabilită suplimentar de plată ,_ lei majorări de întârziere aferente TVA, 1585 lei CAS angajator,1668 lei majorări de întârziere aferente CAS angajator ,721 lei CAS angajat, 761 lei majorări de întârziere aferente CAS angajat, 35 lei CAS accidente de muncă,39 lei majorări de întârziere aferente CAS accidente de muncă, 108 lei șomaj angajator ,122 lei majorări de întârziere aferente șomaj angajator ,67 lei șomaj angajați, 80 lei majorări de întârziere aferente șomaj angajați, 28 lei fond de garantare, 28 lei majorări de întârziere aferente fond de garantare ,435 lei CASS angajator ,459 lei majorări de întârziere aferente CASS angajator, 455 lei CASS angajați,476 lei majorări de întârziere aferente CASS angajați ,72 lei contribuții pentru concedii indemnizații,74 lei majorări de întârziere aferente contribuției pentru concedii indemnizații ,226 lei impozit pe veniturile din salarii și asimilate salariilor ,289 lei majorări de întârziere aferente impozit pe veniturile din salarii și asimilate salariilor.
Potrivit organelor fiscale, pentru perioada 01.01._09 reclamanta datorează un impozit pe profit suplimentar în sumă de 43.422 lei ,majorări de întârziere și penalități de întârziere în cuantum de_ lei(pentru perioada 26.10._10 ) ca urmare a înregistrării eronate ca și cheltuieli deductibile a amenzilor și dobânzilor de întârziere ,a înregistrărilor în evidenta contabilă a unor cheltuieli fără documente justificative ,a cheltuielilor cu combustibilii fără a realiza venituri corespunzătoare ,a unor servicii turistice ,a cheltuielilor cu serviciile de management și transport fără a se justifica prestarea efectivă a acestora(au fost nerespectate prevederile art. 21 alin. 1,4 lit. b,f,m din legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal), precum și a completării eronate a declarațiilor depuse (au fost încălcate prevederile art. 82 alin. 3 O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală ).
De asemenea, s-a stabilit că pentru perioada 01.01._10 reclamanta datorează o taxă pe valoare adăugată suplimentară de plată în sumă de_ lei la care se adaugă majorări de întârziere și penalități de întârziere în cuantum de_ lei ca o consecință a deducerii taxei pe valoarea adăugată aferentă unor cheltuieli cu combustibilii care nu au fost utilizați în scopul operațiunilor taxabile ,a nedovedirii prestării efective a serviciilor de transport în scopul activităților desfășurate și a serviciilor prestate în baza contractului nr. 73/15.01.2009 ,precum și ca urmare a declarării eronate a taxei pe valoarea adăugată (au fost nerespectate prevederile art. 145 alin. 2 lit. a din legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal ) .
Pentru perioada 01.01._10, inspecția fiscală a constatat că reclamanta a calculat și înregistrat în mod corect în evidența contabilă contribuțiile datorate dar a declarat la organul fiscal teritorial mai puțin ,fiind încălcate prevederile art. 82 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 iar pentru neachitarea la termenul legal a contribuțiilor de asigurări sociale datorate pe perioada 26.02._10 s-au calculat dobânzi și majorări de întârziere în sumă de 3996 lei .
Împotriva deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. 158/30.11.2010 reclamanta a formulat contestație în care au fost invocate aceleași motive din contestația ce face obiectul cauzei .
Prin decizia nr. 9/21.02.2011 emisă de D.G.F.P. M. s-a respins ca nemotivată contestația, în condițiile art. 206 alin. 1 lit. b, c, d din O.G. 92/2003, deoarece prin adresa nr. 689/18.01.2011 pârâta a solicitat reclamantei ca in termen de 5 zile să precizeze cuantumul sumei contestate și să aducă argumente în susținerea contestației formulate fără ca administratorul reclamantei să se conformeze .(f. 82-86)
Prin cererea de chemare în judecată s-au contestat decizia de impunere nr. F-MH-158/30.11.2010 și raportul fiscal din data de 30.11.2010 sunt nelegale, în urma unor verificări ale societății pentru perioada 2005-2010 fiind constatate abateri de la Codul de procedură fiscală astfel că ar trebui achitate către bugetul de stat o sumă mult mai mare, considerând că suma datorată este mult mai mică decât cea înscrisă în actele contestate. S-a mai invocat că pârâta a efectuat calcule eronate neluând în considerare actele contestatoarei .
Având în vedere aceste motive, instanța s-a raportat la probele administrate, respectiv înscrisuri, rapoartele de expertiză și contraexpertiză întocmite în cauză, lucrări realizate de experții A. A. și F. M. Benedicta .
Rapoartele de expertiză contabilă și contraexpertiză efectuate în cauză au fost înlăturate sub sancțiunea neluării în seamă și menținerea actelor administrativ fiscale contestate pentru următoarele considerente.
Astfel, potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit de A. A., contestatoarea . datorează suma de_ lei reprezentând impozite,dobânzi, penalități de întârziere din care impozit pe profit in cuantum total de_ lei ( 9107 lei diferență impozit + 4202 lei dobânzi de întârziere +1366 lei penalități de întârziere),_ lei dobânzi de întârziere aferente TVA, 3334 lei CAS angajator(1585 lei diferență de impozit +1511 lei dobânzi de întârziere aferente CAS angajator, 238 lei penalități de întârziere ), 1519 lei CAS angajat( 721 lei diferențe de impozit +690 lei dobânzi de întârziere aferente CAS angajat + 108 lei penalități de întârziere ), 75 lei CAS accidente de muncă( 35 lei diferențe impozit+35 lei dobânzi de întârziere aferente CAS accidente de muncă + 5 lei penalități de întârziere),235 lei șomaj angajator( 108 lei șomaj angajator+111 lei dobânzi de întârziere aferente șomaj angajator +16 lei penalități de întârziere ),150 lei șomaj angajați (67 lei diferențe impozit șomaj angajați + 73 lei dobânzi de întârziere aferente șomaj angajați + 10 lei penalități de întârziere ), 57 lei fond de garantare (28 lei diferențe de impozit fond de garantare + 25 lei dobânzi de întârziere aferente fond de garantare+4 lei penalități de întârziere ) ,916 lei angajator (435 lei CASS angajator + 416 lei dobânzi de întârziere aferente CASS angajator+65 lei penalități de întârziere ), 954 lei CASS angajați (455 lei CASS angajați + 431 lei dobânzi de întârziere aferente CASS angajați + 68 lei penalități de întârziere ), 149 lei contribuții pentru concedii indemnizații( 72 lei contribuții pentru concedii indemnizații + 66 lei dobânzi de întârziere aferente contribuției pentru concedii indemnizații +11 lei penalități de întârziere ), 527 lei impozit pe veniturile din salarii și asimilate salariilor( 226 lei impozit pe veniturile din salarii și asimilate salariilor + 267 lei dobânzi de întârziere aferente impozit pe veniturile din salarii și asimilate salariilor + 34 lei penalități de întârziere ).
Referitor la impozitul pe profit calculat pe anul 2005 în mod nejustificat expertul a considerat că suma de 1814 lei reprezentând cheltuieli cu amenzile și penalități de întârziere au fost încadrate în „alte cheltuieli de exploatare „ și „cheltuieli de protocol ” invocând art. 21 din Legea nr. 571/2003, în vigoare la momentul datorării, având în vedere că aceste categorii de cheltuieli nu sunt prevăzute în norma juridică invocată, legiuitorul prevăzând în mod limitativ care sunt cheltuielile nedeductibile, prin această operațiune fiind diminuat în mod nelegal impozitul pe profit cu suma de 2780 lei .
Totodată, s-a constatat că, în mod nejustificat, in ceea ce privește determinarea impozitului pe profit pentru anul 2006 expertul A. A. a luat in considerare numai cheltuielile de exploatare in suma de 1600 aferenta chitanței nr._/01.08.2006 emisa de . nu a analizat evidenta contabila a contestatoarei din care rezulta ca a fost înscrisa suma de_ lei cu titlu de impozit ,suma care nu a fost preluata in declarațiile fiscale, rezultatul fiind diminuarea profitului impozabil .
Mai mult, pentru anul 2007 ,același expert nu a făcut nicio referire la impozitul pe profit in condițiile in care pentru stabilirea acestuia organele fiscale au ținut cont de pierderea fiscala de_ lei din anii precedenți, de cheltuieli nedeductibile înregistrate de contestatoare in suma de 3328 lei, au stabilit cheltuieli nedeductibile in suma de_ lei pentru care nu s-a putut justifica efectuarea lor in scopul obținerii veniturilor ,in final stabilindu-se un profit impozabil de 1928 lei .
Pentru anul 2008, in mod netemeinic, expertul A. A. a înlăturat din baza de calcul numai suma de 9453,79 lei reprezentând cheltuieli cu materiale nestocate si pentru care nu exista documente legale in condițiile in care la contul 604 contestatoarea a înregistrat suma de_ lei pentru care nu s-a putut justifica efectuarea acestora in scopul realizării de venituri .Astfel, prin luarea in considerare a pierderii contabile de_ lei si a cheltuielilor nedeductibile ce au fost înregistrate in contabilitate in suma de_ lei a rezultat un profit impozabil de_ lei ,fiind calculat un impozit pe profit de 6587 lei iar impozitul pe profit suplimentar de 2556 lei .
Pentru anul 2009, același expert a exclus din baza de calcul a impozitului pe profit numai sumele de 7783 lei reprezentând contravaloarea serviciilor turistice din Turcia si de_,62 lei contravaloarea prestărilor de servicii efectuate in baza contractului nr. 73/2009 având ca obiect „livrarea unui soft pentru a fi folosit ca magazin virtual ” ,sume considerate cheltuieli nedeductibile fiscal in condițiile art. 21 din legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, in condițiile in care in evidenta contabila a contestatoarei a mai fost înscrisa si suma de_ lei reprezentând cheltuieli cu servicii de transport pe ruta Dr. Tr. S. - Cluj N., servicii prestate de . in condițiile in care din verificarea evidentei contabile primara in anul 2009,contestatoarea a avut un singur furnizor de mărfuri, respectiv . .Procedând in acest fel, in mod netemeinic, expertul a diminuat baza de calcul a impozitului pe profit cu consecința stabilirii unui impozit pe profit suplimentar greșit .
Totodată, expertul nu a ținut cont de pierderea fiscala înregistrata de contestatoare in suma de_ lei ,in acest fel stabilindu-se un cuantum eronat al impozitului pe profit pentru anul 2009 ,in realitate impozitul pe profit datorat fiind de_ lei prin înlăturarea tuturor cheltuielilor nedeductibile .
Referitor la stabilirea TVA-ului, s-a reținut ca expertul a luat in considerare aceleași cheltuieli nedeductibile, datele din evidenta contabila fiind preluate preferențial, mod de calcul care a avut repercusiuni negative si asupra stabilirii cuantumului real al taxei pe valoarea adăugata .Se constata ca expertul A. A. a luat in considerare numai înscrisurile prezentate de contestatoare fără a fi verificate deconturile de TVA depuse de aceasta la organele fiscale si fără consultarea fisei de plătitor al contestatoarei iar atâta vreme cat expertul nu a luat in considerare toate cheltuielile nedeductibile fiscal, in consecința a fost stabilit in mod greșit si TVA-ul .
Va fi înlăturat raportul de expertiza întocmit de expertul A. A. deoarece la stabilirea impozitelor si taxelor datorate bugetului consolidat de stat expertul a luat in considerare cheltuieli care chiar daca sunt evidențiate in înregistrările contabile si îndeplinesc condițiile prevăzute de lege ,sunt cheltuieli nedeductibile, fără a fi indicat vreun temei de drept care sa stea la baza raționamentului ca acestea ar fi deductibile.
Pe de alta parte, s-a constatat ca expertul a stabilit in mod eronat accesoriile, respectiv dobânzile de întârziere si penalitățile de întârziere aferente obligațiilor fiscale deoarece a luat in considerare plata sumei de_ lei dovedita cu chitanța . nr._/04.02.2011 eliberata de Trezoreria mun. Dr. Tr. S. in condițiile in care plata a fost o împrejurare ulterioara momentului in care organele fiscale au stabilit obligațiile fiscale datorate pentru perioada 2005-2010 ,neexistând niciun temei juridic pentru a se proceda in acest fel .
De asemenea, instanța nu-si va însuși raportul de expertiza contabila întocmit de consultantul fiscal F. M. Benedicta având in vedere ca nu au fost luate in considerare toate înscrierile din evidentele contabile ale contestatoarei iar unele cheltuieli au fost considerate deductibile cu consecința stabilirii eronate a obligațiilor fiscale.
Astfel, consultantul fiscal F. M. Benedicta a reținut ca societatea contestatoare a achiziționat in perioada iulie 2007-decembrie 2008 mărfuri (in special piese auto) in valoare de_ lei de la diverși furnizori din tara dar pentru stabilirea cheltuielilor cu combustibilii nu s-au prezentat documente specifice (foi de parcurs, facturi,avize de însoțire a mărfii )astfel ca nu s-a putut stabili consumul efectuat pentru aprovizionarea cu marfa si cel efectuat pentru activitatea de taxi si chiar in aceste condiții s-a luat in considerare suma de_ lei reprezentând cheltuieli cu combustibilii ce au fost încadrate in categoria celor deductibile, cu mențiunea ca in perioada respectiva in patrimoniul societății au existat 3 mijloace de transport .
S-a apreciat ca la stabilirea sumei de_ lei nu s-a avut in vedere împrejurarea ca in facturile de aprovizionare mărfuri sunt înscrise ca mijloace de transport a mărfurilor mașinile furnizorilor si delegații acestora ,concluzia fiind aceea ca mărfurile achiziționate au fost transportate de furnizori si nu cu mijloacele de transport ale contestatoarei, astfel ca nu se justifica utilizarea combustibilului pentru aprovizionare, in condițiile in care chiar consultantul fiscal a reținut împrejurarea ca nu exista documente justificative .Se constata ca nu s-a indicat motivul pentru care suma de_ lei a fost considerata cheltuiala deductibila si de ce nu a luat in considerare suma de 8073 lei reprezentând cheltuieli cu combustibilii pentru nevoile firmei pe perioada susmenționata stabilita de organele fiscale pe baza mediei lunare a cheltuielilor cu combustibilul realizate in perioada ianuarie-iunie 2007 ,in final acestea calculând suma de_ lei reprezentând cheltuieli nedeductibile prin luarea in considerare a sumei de_ lei cu titlu de cheltuieli cu combustibilii pentru veniturile din activitatea de taxi .
Pe de altă parte, în același raport de expertiză s-a reținut constatarea organelor de inspecție fiscală privind nedeductibilitatea cheltuielilor înregistrate în baza facturilor emise de . reprezentând cheltuieli de transport pe perioada martie 2009-februarie 2010 iar expertul a stabilit că societatea contestatoare nu a înregistrat in această perioadă cheltuieli cu combustibili, iar în patrimoniu a mai deținut o autoutilitară cu valoare de inventar în cuantum de 1933 lei ,restul autoturismelor fiind înstrăinate .A mai reținut expertul că societatea a achiziționat mărfuri în valoare de 1.142.117 lei din care de la . CLUJ în sumă de 165.293 lei, constatându-se că sunt justificate cheltuielile cu serviciile de transport facturate de . și sunt deductibile la determinarea profitului impozabil, fiind aferente realizării de venituri .
În mod neîntemeiat, expertul a reținut ca fiind justificate și deductibile cheltuielile cu serviciile de transport facturate de . pentru perioada 01.01._10 în condițiile în care din evidenta primară și contabilă a contestatoarei a rezultat că în acest interval de timp societatea a avut doar un singur partener de afaceri ,respectiv . CLUJ pe ale cărei facturi de livrare a mărfurilor către contestatoare sunt înscrise mijloacele de transport aparținând acestei societăți, concluzia fiind aceea că marfa achiziționată de contestatoare a fost transportată de furnizor și nu cu mijloacele de transport ale contestatoarei .
Având în vedere că, în mod greșit, consultantul fiscal a considerat ca fiind deductibile cheltuielile cu combustibilii și cheltuielile cu serviciile de transport prestate de către . și modul de determinare a taxei pe valoarea adăugată a fost eronat ,din considerentele expuse rezultând evident caracterul nedeductibil al acestor cheltuieli, astfel că instanța a luat în considerare TVA-ul stabilit de organele fiscale, respectiv sumele de_ lei aferentă cheltuielilor de transport și 24.466 lei corespunzătoare cheltuielilor cu serviciile de transport prestate de către . .
De asemenea, in mod nejustificat, expertul a stabilit TVA declarat în plus în sumă de 7044 lei in condițiile în care s-a stabilit de organele fiscale suma de 3219 lei cu același caracter însă consultantul fiscal nu a luat în considerare soldul inițial de TVA de la 01.01.2005, aspect recunoscut și de consultantul fiscal în răspunsul la obiecțiuni .
In raport de cele expuse dar și de motivele contestației, s-a apreciat că actele administrativ fiscale contestate au fost emise cu respectarea prevederilor legale, neexistând nici un motiv întemeiat pentru anularea lor, astfel că se va respinge contestația .
Împotriva sentinței nr. 4818 din 16 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, a declarat recurs reclamanta . împotriva sentinței nr.4818 din 16 noiembrie 2012, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In fapt, recurenta a arătat ca in baza raportului de inspecție fiscala nr. 131/30.11.2010, a fost emisa decizia de impunere nr. 158 din 30.11.2010, prin care au fost stabilite obligații suplimentare in cuantum de 204.565 lei.
Aceasta decizie a fost contestata in procedura prealabila, contestația fiind insa respinsa ca nemotivata, prin decizia nr. 9 din 21.02.2011, in condițiile art. 206 alin.1 lit. b, c si d din OG nr. 92/2003.
Prin cererea de chemare in judecata a contestat decizia de impunere nr. F-MH 158/30.11.2010 si raportul fiscal din data de 30.11.2010, instanța de fond respingând acțiunea afara a indica in concret argumentele soluției, preluând motivarea parții adverse din cuprinsul intampinarii.
A mai arătat recurenta ca instanța a înlăturat cele doua rapoarte de expertiza, fara insa sa motiveze aceasta hotărâre.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței in sensul admiterii contestației, așa cum a fost formulata.
In drept, cererea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 si 9 C.p.civ.
Prin întâmpinarea formulata la data de 17.06.2013, intimata parata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacata prin prisma criticilor formulate si a probatoriului administrat in cauza, luând in considerare caracterul devolutiv al caii de atac declarate împotriva unei hotărâri nesusceptibile de apel, in condițiile art.304/1,Curtea urmează sa retina următoarele:
In materie de drept procesual civil este de principiu ca partea are dreptul sa hotărască ea singura cu privire la exercitarea acțiunii, a cărei pornire se concretizează prin cererea de chemare in judecata. In acest scop, ea este obligata sa determine obiectul acțiunii, urmând ca litigiul sa fie soluționat numai in acest cadru si fara ca instanța sa poată depăși limitele fixate, ca o garanție pentru aplicarea corecta a principiului disponibilității, recunoscut parții prin art. 129 alin. 6 C.p.civ.
Daca insa formulările reclamantului sunt neclare si confuze, fiind de natura sa nu permită determinarea clara a obiectului si temeiului juridic al cererii deduse judecații, instanța are îndatorirea de a cere lămuriri si precizări, respectând regula dezbaterilor contradictorii, pentru a stabili obiectul cererii si temeiul juridic al acesteia.
În speță, analizându-se actele și lucrările dosarului se reține că reclamanta, prin cererea adresată tribunalului la data de 08.02.2011, a solicitat anularea deciziei de impunere din data de 30.11.2010 si a raportului de inspecție fiscala de la aceeași data, cerere formulata in contradictoriu cu parata Direcția Generala a Finanțelor Publice M..
Curtea constata, de asemenea, ca, la data sesizării instanței, procedura prealabila speciala a contestației fusese urmata, la fila nr. 17 din dosarul de fond fiind dovada ca reclamanta a formulat la data de 17.01.2011 contestație împotriva deciziei de impunere si a raportului de inspecție fiscala, contestație care a fost soluționata prin Decizia nr. 9 din 21.02.2012 (filele 82-86 din dosarul de fond).
Aceasta fiind starea de fapt din speța dedusa judecații, Curtea constata incidenta prevederilor Titlului IX Capitolul IV din Codul de procedura fiscala, din care rezulta ca numai deciziile emise in soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța de contencios administrativ competenta.
Instanța de contencios administrativ soluționează, in temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004 si a art. 218 alin.2 C.p.fiscala, doar contestațiile formulate împotriva deciziilor emise de organele fiscale in soluționarea contestațiilor cu privire la actele administrative de impunere fiscala, fiind inadmisibila o actiune formulata la instanța de contencios administrativ împotriva actelor administrative de impunere fiscala.
In aceste condiții, instanța avea îndatorirea de a cere lămuriri si precizări pentru a stabili obiectul cererii si temeiul juridic al acesteia.
Pentru considerentele expuse, Curtea va retine incidenta prevederilor art. 312 pct. 5 C.p.civ., constatând ca tribunalul a soluționat procesul fara a lamuri obiectul si temeiul juridic al acțiunii, astfel ca va fi casata sentința atacata si se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare tribunalului care, in condițiile art. 129 alin. 4 C.p.civ., va solicita reclamantei precizări sub aspectul anularii deciziei nr. 9/21.02.2011 emisa de parata DGFP M.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta . împotriva sentinței nr.4818 din 16 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE M..
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Iulie 2013.
Președinte, D. C. | Judecător, L. C. | Judecător, M. F. |
Grefier, R. Ștomlega |
Red.jud.D.C.
Jud.fond M.L.B.
Tehn.R.Ș./2 ex.
11 Iulie 2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 7325/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 7812/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
