Obligaţia de a face. Decizia nr. 1467/2013. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2013

Decizia nr. 1467/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 6561/101/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 1467/2013

Ședința publică de la 14 Februarie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: - L. C.

Judecător: - T. B.

Judecător: - C. N. G.

Grefier: - R. V.

x.x.x.

S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta U. S. HARET împotriva sentinței nr. 4469 din data de 5 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă A. ST. G. și intimatul chemat în garanție M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata reclamantă A. ST. G. reprezentată de avocat Bobașu C. lipsind recurenta pârâtă U. S. HARET și intimatul chemat în garanție M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței întâmpinarea formulată de intimatul chemat în garanție M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, după care;

Avocat Bobașu C. pentru intimata reclamantă A. ST. G. arată că partea ale cărei interese le reprezintă înțelege să achieseze la motivul nr. 2 din recursul formulat de pârâta U. S. HARET și pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra recursului de față;

Prin cererea formulată la data de 11.05.2012 și înregistrată pe rolul Curții de Apel C., Secția C. administrativ și Fiscal sub nr._, reclamanta A. St.G. a chemat în judecată pe pârâta U. „S. Haret” și, în garanție, pe M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei U. „S. Haret” București la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă în termen de 30 zile de la pronunțarea sentinței, obligarea M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii sub sancțiunea plății de 1500 lei penalități pe zi de întârziere și să recunoască diploma de licență.

Prin sentința nr.650/2012 pronunțată la 11 iunie 2012, Curtea de Apel C. a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului M..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului M. sub nr._ .

Prin sentința nr. 4469 din data de 5 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._ s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. St.G. în contradictoriu cu pârâta U. "S. Haret" și chematul în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului cu sediul în București.

A fost obligată pârâta U. "S. Haret" să elibereze reclamantului diploma de licență și suplimentul la diplomă.

S-a respins cererea de chemare în garanție.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:

Reclamanta este absolvent al Facultății de Psihologie, specializarea Psihologie din cadrul Universității S. Haret, promoția 2009 forma de învățământ ID (învățământ la distanță), a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea din iulie 2009 eliberându-i-se în acest sens adeverința nr.8114/23.07.2009, prin care se atestă că a ”susținut și promovat EXAMENUL DE LICENȚA”, obținând titlu de licențiat în psihologie, în finalul acesteia menționându-se că are „ termen de valabilitate până la eliberarea Diplomei de Licență” .

Întrucât reclamanta a absolvit U. „S. Haret”, Facultatea de Psihologie, specializarea Psihologie, promoția 2009 și a promovat examenul de licență, obținând titlu de licențiat în psihologie și i-a fost eliberată adeverința nr. 8114/23.07.2009 care nu a fost revocată sau anulată și se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate de care beneficiază orice act administrativ, U. „S. Haret” avea obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii, să elibereze și diploma de licență.

U. S. Haret, prin Legea nr.443/2002, a fost înființată ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, a fost acreditată să funcționeze pentru forma de învățământ de zi printre altele și Facultatea de D., specializarea drept, cu predare în limba română ; de asemenea, prin anexa HG 940/2004 este înscrisă autorizarea provizorie a formei de învățământ Frecvență Redusă, în cadrul Facultății de D. .

Ca parte a sistemului național de învățământ, U. S. Haret se bucură, conform dispozițiilor Legii nr. 84/1995, în vigoare în perioada în care reclamanta a urmat cursurile acestei instituții de învățământ superior, de autonomie universitară, care presupunea, printre altele, și dreptul comunității universitare respective de a-și conduce și de a-și exercita libertățile academice, și de a-și asuma un ansamblu de competențe și obligații, inclusiv dreptul de a înființa și de a asigura funcționarea facultăților, a colegiilor și a specializărilor universitare.

În aplicarea dispozițiilor Legii nr. 84/1995, Ministrul Educației a emis, la data de 7 martie 2006, Ordinul nr. 3404, în cuprinsul cărui se stabilește, la art. 2, că ”Admiterea în învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studiu de licență, pe baza metodologiilor stabilite de fiecare universitate”; la art. 8 prevăzându-se că ”Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate”.

În raport de acest cadru normativ, care permitea universității să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță, pentru domeniile pentru care era acreditată/autorizată că organizeze cursuri de zi, și având în vedere că Facultatea de D. figurează ca fiind abilitata să organizeze forma de învățământ de zi pe aceste domenii de studiu de licență, se constată că nici după încheierea perioadei de monitorizare, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002, nici după emiterea H.G. nr. 676/2007 și a H.G. nr. 635/2008, și nici după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, factorii cu atribuții de decizie în conducerea sistemului național de educație nu au sesizat nereguli semnificative în procesul de organizare și desfășurare a procesului educațional la nivelul universității

În aceste condiții de reglementare și în raport de conduita adoptată de organul de specialitate al administrației publice centrale, chemat să organizeze și să conducă sistemul național de educație, s-a apreciat că aprobarea de către U. S. Haret a admiterii la forma de învățământ la distanță, pentru specializarea reclamantei, ca si pentru celelalte specializări acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi, ține de exercițiul autonomiei universitare, garantate prin art. 32 alin. 6 din Constituția României și Legea nr. 84/1995 în vigoare la momentul înscrierii reclamantei la Facultate.

Recunoașterea, prin chiar art. 8 din Ordinul nr. 3404/2006, emis de către ministrul educației, a posibilității organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ la distanță, pentru domeniile în care acestea erau autorizate să organizeze cursuri de zi, conferă reclamantei dreptul de a cere să i se elibereze diploma de licență, însoțită de suplimentul la diplomă precum si certificatul de absolvire a Departamentului pentru pregătirea personalului didactic.

Acest drept nu poate fi afectat și cu atât mai puțin suprimat, în fapt sau în drept, de divergențele ce au apărut, în decursul timpului, între universitate și M. Educației, pe seama valabilității inițierii și desfășurării formei de învățământ la distanțată, pentru specializările la care se organizau și cursuri de zi acreditate/autorizate, atâta timp cât M. Educației sau Agenția Romană de Asigurarea Calității în Învățământul Superior (ARACIS), înființată în baza O.U.G. nr. 75/2005, nu au demarat și nu au finalizat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că menționata instituție de învățământ superior a acționat în afara cadrului legal, în condițiile în care, în principiu, Ministerului Educației i se recunoștea, prin art. 6 din Legea nr. 443/2002, dreptul de a ”propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a universității”.

În acest context, s-a apreciat că, atâta timp cât, nici la încheierea perioadei de monitorizare și nici ulterior acestui moment, M. Educației, în exercitarea atribuției sale de control și monitorizare a aplicării prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ de stat și particulare, nu a reclamat nereguli în procesul de organizare a admiterii, al funcționarii domeniilor de studiu pentru care s-a obținut acreditarea sau autorizația de funcționare provizorie, precum și în cel

al susținerii examenului de licență, organul de specialitate al administrației publice centrale, cu rol de organizator și conducător al sistemului național de educație, este obligat să recunoască valabilitatea examenului susținut de reclamant și să ia măsurile administrative corespunzătoare care să permită satisfacerea dreptului acestora de a li se elibera diploma de licență, în condițiile prevăzute de Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul nr. 2284 din 28 septembrie 2007; act administrativ cu caracter normativ care limitează valabilitatea adeverințelor eliberate de universitatea organizatoare a examenului de licență la maxim 12 luni.

Instanța a considerat că într-un stat de drept nu se poate accepta ca organul cu rol de conducător al sistemului național de educație să persiste în refuzul de a aproba eliberarea formularelor tipizate solicitate de U. S. Haret doar pentru că nu sunt ”prevăzute în nici o hotărâre de guvern din anul 2002 până în anul 2007 din moment ce art. 8 din Ordinul nr. 3404/2006 1eagă posibilitatea organizării acestei forme de învățământ doar de condiția acreditării cursurilor de zi, în domeniile respective, și de existența unor departamente specializate în cadrul universității organizatoare simplul refuz neputând înlocui lipsa de acțiune și nefinalizarea vreunui demers legal, menit a constata pretinsa încălcare de către instituția de învățământ superior, organizatoare a examenului de licență, a regulilor referitoare la organizarea și desfășurarea procesului educațional, pe parcursul perioadei ce a trecut de la momentul înființării ei prin lege.

În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care, în considerentele Deciziei nr. 2874 din 1 iunie 2010, reține că finalizarea cursurilor universitare organizate de U. ”S. Haret” București, în cadrul formei de învățământ la distanță, prin susținerea examenului de licență și obținerea, în urma acestuia, a unei diplome, ”presupune în fapt recunoașterea formei de învățământ urmată, de către M. Educației, Cercetării și Inovării”; menționatul refuz neputând acoperi lipsa de acțiune a instituțiilor publice cu atribuțiuni în domeniul asigurării calității educației, în condițiile în care OUG nr. 75/2005 obliga pe furnizorii de educație ca, după obținerea acreditării, să transmită anual A.R.A.C.I.S. rapoarte anuale de evaluare internă; iar pe instituția de interes public național menționată să avertizeze pe furnizorul de educație, atunci când ar fi constatat că nu sunt îndeplinite standardele de calitate, să procedeze la aducerea activității educaționale la nivelul standardelor naționale în vigoare, urmând ca, în cazul în care și al treilea raport de evaluare externă ar fi fost nefavorabil, M. Educației să elaboreze și să promoveze, după caz, prin ordin, hotărâre a Guvernului sau lege, decizia prin care încetează definitiv școlarizarea în cadrul respectivului program; demersuri pe care pârâtul nu dovedește că le-a inițiat și finalizat.

Obligația de eliberare a actului individual de studii din sistemul național de învățământ superior, care este definit de art. 2 alin. l din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 al M.E.C.T. ca fiind ”document oficial de stat, cu regim special, care confirmă studii de învățământ superior efectuate”, revine instituției de învățământ superior acreditate.

În privința cererii de chemare în garanție a MECTS și obligarea acestuia să aprobe tipărirea formularelor tipizate a diplomelor de licență, s-a reținut că raportul juridic dedus judecății s-a născut urmare a încheierii contractelor de studii între reclamant, pe de o parte, și pârâta U. S. Haret, pe de altă parte.

În temeiul acestor contracte și a legislației în vigoare la data respectivă, obligația eliberării diplomei de licență aparține pârâtei U. S. Haret, în calitate de parte în contractele încheiate de reclamanta, și care s-a obligat să asigure pregătirea profesională și evaluarea acestora, să organizeze, la finalizarea studiilor, examen de licență și să emită diplome care să ateste promovarea studiilor și a examenului de licență.

M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului are ca atribuție aprobarea eliberării tipizatelor și această atribuție reprezintă o condiție necesară a eliberării de către U. S. Haret a diplomelor de licență, însă acest fapt nu atribuie reclamantei prerogativa de a solicita obligare Ministerului Educației Cercetării Tineretului și Sportului a să aprobe tipărirea formularelor tipizate a diplomelor de licență, atâta timp cât procedura de eliberare a avizelor necesare pentru formularele tipizate este o procedură care implică numai instituțiile de învățământ superior și M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului, iar nicidecum absolvenții instituțiilor de învățământ superior. Așadar doar instituția de învățământ superior poate solicita aprobarea eliberării tipizatelor, aprobarea tipăririi formularelor tipizate fiind în competența exclusivă a MECTS conform Ordinului 2284/2007.

Pentru aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul la diplomă și a respins cererea de chemare în garanție formulată de reclamantă în contradictoriu cu MECTS.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta U. S. HARET, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, pârâta a arătat că i-a fost încălcat dreptul la apărare, garantat de dispozițiile art. 22 din Constituția României, precum si dreptul la un proces echitabil, in raport de art. 6 din CEDO.

Potrivit jurisprudenței CEDO, dreptul la un proces echitabil nu poare fi considerat efectiv decât daca cererile si observațiile părților sunt într-adevăr auzite, adică examinate conform normelor de procedura de către Tribunalul sesizat, art.6 „Impune tribunalului obligația de a proceda la examinarea efectiva a motivelor, argumentelor si a cererilor de probatoriu ale părților cu excepția pertinenței ".

S-a mai arătat că instanța de fond nu a ținut cont de aceste aspecte si i-a încălcat dreptul la un proces echitabil dar și a principiului egalității armelor,, rămânând in pronunțare la primul termen de judecata”.

Astfel, instanța de fond a pronunțat o hotărâre ce nu poate fi executata de către subscrisa, neexistând acordul MECTS, care REFUZA NEJUSTIFICAT eliberarea diplomei de licența destinata reclamantului, fapt reținut si în considerentele hotărârii.

În baza acestor considerente, potrivit art. 304 pct. 5 C. a solicitat casarea sentinței civile nr.4409/2012 pronunțata de Tribunalul M. și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

A mai arătat pârâta că al doilea motiv de recurs se întemeiază pe faptul că se află în imposibilitatea efectiva de a respecta hotărârea data de instanța si de a emite reclamantului diploma de licența atâta vreme cat M. Educației Cercetării. Tineretului si Sportului, refuza sa aprobe tipărirea formularelor pentru anul 2009.

Potrivit Art. 7 din "Regulamentul privind regimul actelor de studii in sistemul de Invatamant", (Ordinul nr.2284/2007)." Formularele actelor de studii sunt tipărite si difuzate, in condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnata de MECT, unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții si pentru asigurarea securității tipăririi si păstrării formularelor pana la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare."

Astfel, potrivit dispozițiilor prevăzute de art.7 din Ordinul nr.2284/2007, a arătat pârâta că se află în imposibilitatea de a executa hotărârea, câtă vreme dreptul absolventului nu poate fi realizat fără concursul efectiv al MECTS. care in calitate de autoritate publica gestionează materialele si tipizatele cu regim special necesare pentru a se elibera diploma sau alte acte de studii.

A precizat pârâta că din adresa nr._/25.06.2009. emisa de MECTS. rezultă fără echivoc ca tipărirea si eliberarea actelor de studii, ale reclamantei, nu se poate realiza decât cu aprobarea scrisa a MECTS., in calitate de autoritate competenta si chemat in garanție, iar aceasta autoritate publica centrala refuza sa aprobe tipizatul destinat diplomei de licența.

Mai mult, din considerentele hotărârii reiese ca instanța a constatat ca nu poate fi emisa diploma de licența reclamantului decât cu aprobarea Ministerului Educației si Cercetării, si totuși a respins cererea de chemare in garanție a MECTS.

Instanța a constat ca adeverința emisa de subscrisa este valabila, ca nici o autoritate administrativa sau instanța judecătoreasca nu s-a pronunțat in sensul revocării/constatării nulității sau anularii actului, dar nu a observat ca au fost emise sub egida Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului, fapt care impunea ca instanța din oficiu, în baza rolului activ, sa se folosească de dispozițiile art. 16¹ din Leg. Nr.554/2004, PENTRU A PRONUNȚA O HOTĂRÂRE CARE SA POATĂ FI D. LA ÎNDEPLINIRE.

Astfel, chemarea in proces a MECTS, este o necesitate obiectiva, deoarece diploma de licența se emite numai cu avizul MECTS, iar acesta refuza sa aprobe tipizarea, formularului pentru a fi emis reclamantului in vederea executării hotărârii de fond.

A învederat pârâta de asemenea faptul ca jurisprudența a statuat in cazul in care instanța analizează un document emis in numele a doua autorități administrative, una locala(UGI I) și una centrală{MECT£), pentru orice motiv, chemarea în proces a ambelor părți este o necesitate juridica obiectiva.

A precizat pârâta că, conform art. 105 C. proc. civ, i-a fost încălcat dreptul la apărare, care este garantat de art. 22 din Constituția României, precum si dreptul la un proces echitabil, in raport de art. 6 din CEDO.

Instanța de fond a pronunțat o hotărâre, ce nu poate fi executata de către subscrisa, neexistând acordul MECTS, care refuza nejustificat eliberarea diplomei de licența pentru reclamant.

Pârâta a solicitat casarea sentinței civile nr. 4469/2012 a Tribunalul M. si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, in vederea pronunțării unei hotărâri care poate fi pusa in executare.

La data de 8 februarie 2013 intimatul chemat în garanție M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a arătat următoarele:

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe art.304 teza I din Codul de procedură civila, pârâta a arătat că:

Organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior, precum și organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții EXCLUSIVE ale Ministerului Educației Naționale.

Având în vedere acest aspect a precizat că atribuțiile și competențele M.E.N. sunt reglementate în H.G. nr.536/2011 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, cu modificările și completările ulterioare, în art.216 alin.2 din Legea educației naționale nr.1/2011, cu modificările și completările ulterioare, precum și în alte acte normative cu incidență asupra sistemului național de învățământ superior.

Conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare - „ Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației si Cercetării. "

Potrivit prevederilor art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, - "(1) Instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, denumite in continuare instituții, pot gestiona, completa si elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.

Rectorul instituției de învățământ superior este responsabil pentru organizarea și desfășurarea activității de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii de către instituție.

Desemnarea compartimentelor și a personalului la nivel de instituție și de facultate/departament pentru a desfășura activități de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii se aprobă de senatul universitar și se numesc prin decizie a rectorului.

Persoanele numite sunt răspunzătoare, potrivit legii, pentru gestionarea, completarea și eliberarea actelor de studii.

Răspunderea pentru exactitatea datelor înscrise în actele de studii eliberate o poartă persoanele care le-au completai și persoanele care le-au semnat"

Din prevederile legale prezentate rezultă fără echivoc că responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior.

A precizat intimatul că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.

Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.

Potrivit legii, în speță Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de M. Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.

A arătat de asemenea intimatul că, în prezenta speță, instanța ar depăși atribuțiile puterii judecătorești, dacă ar înțelege a obliga MEN să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă spre a fi eliberate unor persoane care au urmat studii cu încălcarea prevederilor legale. Practic instanța s-ar substitui organismelor de certificare a calității studiilor universitare, s-ar substitui MEN daca ar decide să acorde diplome, fără ca aceste diplome să aibă la bază studii universitare cu un parcurs firesc, la specializări autorizate provizoriu sau acreditate conform legii, s-ar substitui MEN și ARACIS, evaluând calitatea unor programe de studii, acordând și diplome, deși instanțele nu au competența de a se pronunța cu privire la conținutul, calitatea sau îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare.

Cu privire la motivele de recurs întemeiate pe art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, intimatul a arătat următoarele:

Instanța în soluționarea cauzei trebuie sa aibă in vedere prevederile legale din domeniul învățământului superior și faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MEN, trebuind analizate hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective, interpretând în mod eronat prevederile legale aplicabile spetei.

Dacă organizarea fiecărui ciclu de studii se face cu aprobarea MEN, instanța trebuie să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de învățământ urmată de reclamant este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare.

Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin OUG nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.

În condițiile în care, în România, învățământul este prioritate națională (atât conform Legii nr.84/1995 R2, cât și conform Legii nr.1/2011), coordonarea (inclusiv evaluarea și supravegherea) sistemului național de învățământ superior și asigurarea implementării și respectării calității programelor de studii este de competența MEN și ARACIS, și nu a instanțelor de judecată.

Diplomele și suplimentele la diplomă se acordă în mod exclusiv pe baza parcurgerii unor programe de studii organizate legal, cu autorizarea sau acreditarea prevăzută de lege, și nu pe baza sentințelor judecătorești.

Este necesar să se analizeze prevederi legale care există și care au legătură cu pricina.

Astfel, H.G. 535/1999, prevede, la art.5, că „învățământul deschis la distanță, similar cu învățământul fără frecvență, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege.", din acest text rezultând clar obligația instituțiilor de învățământ superior de a parcurge procedura de autorizare prevăzută de lege pentru a putea organiza învățământ la distanță.

De asemenea, H.G. nr.1011/2001 prevede la capitolul IV, art. 17, faptul că „Procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr. 88/1993, republicată."

Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică în vederea autorizării/acreditării acestora; ori aceste etape obligatorii nu au fost respectate de către U. S. Haret.

Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt. aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.

Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.

Prin urmare o instituție nu are dreptul să înscrie „studenți" și să elibereze diplome la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță care nu au parcurs procedura obligatorie autorizării, aceasta nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii.

Legiuitorul, la art. 60 din Legea nr. 84/1995 a prevăzut într-adevăr o condiție, aceea ca aceste forme de învățământ se pot organiza doar de către acele facultăți care au prevăzută și forma de învățământ "zi", însă, nu trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanță (ID) în specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ ID. Dreptul de a putea organiza școlarizarea incumbă obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.

Potrivit art. 60 alin.l din Legea învățământului nr. 84/1995 „ activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi". Noima citată nu duce însă la concluzia potrivit căreia o instituție de învățământ superior este acreditată sau autorizată provizoriu pentru formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță ope legis, lîind astfel îndreptățită să înmatriculeze studenți și să elibereze diplome în aceste forme de învățământ dacă este acreditată/autorizată pentru forma de învățământ la zi. Această normă reglementează numai vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților aceste forme de învățământ numai dacă organizează cursuri la zi pentru specializarea respectivă. Calea de la vocație la drept este condiționată de parcurgerea, procedurii de acreditare conform prevederilor legale în vigoare.

Legiuitorul a statuat în sensul că formele PR si ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu se poate depune dosar de acreditare și nu pot fi organizate cursuri la ID si FR dacă universitatea respectivă nu are organizate și acreditate/autorizate și cursuri la ZI la disciplina respectivă.

Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune, în conformitate cu prevederile OUG 75/2005 și HG nr. 1418/2006 procedurii de evaluare în vederea autorizării/acreditării acestor forme de învățământ. Aceste acte normative erau in vigoare la data înmatriculării reclamantului – intimat. Ulterior procedurii descrise mai sus specializările care sunt autorizate/acreditate se supun aprobării prin hotărâre de guvern.

În această ordine de idei, a arătat intimatul că solicitarea reclamantului de a –i fi eliberată diploma care să ateste studii desfășurate în afara cadrului legal constituie o cerere vădit neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât, potrivit principiului „Quod nullum est, nullum producit efectum", studiile urinate în afara cadrului legal, fiind nule, nu pot avea ca rezultat obținerea unei diplome valabile.

Raportat la prevederile legale invocate mai sus, intimatul a solicitat respingerea recursului astfel cum a fost formulat și menținerea sentinței recurate.

Analizând dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:

În fapt, reclamanta este absolventă a Facultății de Psihologie București din cadrul Universității S. Haret, promoția 2009 și a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea din iulie 2009 eliberându-i-se in acest sens adeverință nr. 8114 din 23.07.2009 prin care se atestă că a ”susținut și promovat EXAMENUL DE LICENȚA”, obținând titlu de licențiată în psihologie, în finalul înscrisului făcându-se precizarea că adeverința are ”termen de valabilitate de maxim 12 luni până la eliberarea Diplomei de Licență”.

Întrucât reclamantei nu i s-a eliberat diploma de licență, aceasta, prin cererea adresată Universității a solicitat să i se elibereze actul administrativ care să ateste absolvirea formei de învățământ urmate, în perioada anilor 2006 - 2009.

Instanța de contencios administrativ constată că U. S. Haret a fost înființată ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, și că, a fost acreditată să funcționeze pentru forma de învățământ de zi printre altele si Facultatea de Management Financiar Contabil; de asemenea, prin anexa HG 940/2004 este înscrisă autorizarea provizorie a formei de învățământ Frecvență Redusă, în cadrul Facultății de Management Financiar Contabil.

Se mai reține că, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 84/1995, Ministrul Educației a emis, la data de 7 martie 2006, Ordinul nr. 3404, în cuprinsul cărui se stabilește, la art. 2, că ”Admiterea în învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studiu de licență, pe baza metodologiilor stabilite de fiecare universitate”; la art. 8 prevăzându-se că ”Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate”.

În raport de acest cadru normativ, care permitea universității să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță, pentru domeniile pentru care era acreditată/autorizată că organizeze cursuri de zi, și având în vedere că Facultatea de Psihologie figurează ca fiind abilitata să organizeze forma de învățământ de zi pe aceste domenii de studiu de licență, Curtea constată că nici după încheierea perioadei de monitorizare, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002, nici după emiterea H.G. nr. 676/2007 și a H.G. nr. 635/2008, și nici după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, factorii cu atribuții de decizie în conducerea sistemului național de educație nu au sesizat nereguli semnificative în procesul de organizare și desfășurare a procesului educațional la nivelul universității .

În aceste condiții de reglementare și în raport de conduita adoptată de organul de specialitate al administrației publice centrale, chemat să organizeze și să conducă sistemul național de educație, Curtea apreciază că aprobarea de către U. S. Haret a admiterii la forma de învățământ la distanță, pentru specializarea reclamantei, ca si pentru celelalte specializări acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi, ține de exercițiul autonomiei universitare, garantate prin art. 32 alin. 6 din Constituția României și Legea nr. 84/1995 în vigoare la momentul înscrierii reclamantului la Facultate.

Recunoașterea, prin chiar art. 8 din Ordinul nr. 3404/2006, emis de către ministrul educației, a posibilității organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ la distanță, pentru domeniile în care acestea erau autorizate să organizeze cursuri de zi, conferă reclamantei dreptul de a cere să i se elibereze Diploma de licență, însoțită de Suplimentul la Diplomă precum si certificatul de absolvire a Departamentului pentru pregatirea personalului didactic.

Acest drept nu poate fi afectat și cu atât mai puțin suprimat, în fapt sau în drept, de divergențele ce au apărut, în decursul timpului, între universitate și M. Educației, pe seama valabilității inițierii și desfășurării formei de învățământ la distanțată, pentru specializările la care se organizau și cursuri de zi acreditate/autorizate, atâta timp cât M. Educației sau Agenția Romană de Asigurarea Calității în Învățământul Superior (ARACIS), înființată în baza O.U.G. nr. 75/ 2005, nu au demarat și nu au finalizat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că menționata instituție de învățământ superior a acționat în afara cadrului legal, în condițiile în care, în principiu, Ministerului Educației i se recunoștea, prin art. 6 din Legea nr. 443/2002, dreptul de a ”propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a universității”.

În acest context, Curtea apreciază că, atâta timp cât, nici la încheierea perioadei de monitorizare și nici ulterior acestui moment, M. Educației, în exercitarea atribuției sale de control și monitorizare a aplicării prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ de stat și particulare, nu a reclamat nereguli în procesul de organizare a admiterii, al funcționarii domeniilor de studiu pentru care s-a obținut acreditarea sau autorizația de funcționare provizorie, precum și în cel al susținerii examenului de licență, organul de specialitate al administrației publice centrale, cu rol de organizator și conducător al sistemului național de educație, este obligat să recunoască valabilitatea examenului susținut de reclamantă și să ia măsurile administrative corespunzătoare care să permită satisfacerea dreptului acesteia de a i se elibera diploma de licență, în condițiile prevăzute de Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul nr. 2284 din 28 septembrie 2007; act administrativ cu caracter normativ care limitează valabilitatea adeverințelor eliberate de universitatea organizatoare a examenului de licență la maxim 12 luni.

Instanța de contencios administrativ apreciază că într-un stat de drept nu se poate accepta ca organul cu rol de conducător al sistemului național de educație să persiste în refuzul de a aproba eliberarea formularelor tipizate solicitate de U. S. Haret doar pentru că nu sunt ”prevăzute în nici o hotărâre de guvern din anul 2002 până în anul 2007 din moment ce art. 8 din Ordinul nr. 3404/2006 1eagă posibilitatea organizării acestei forme de învățământ doar de condiția acreditării cursurilor de zi, în domeniile respective, și de existența unor departamente specializate în cadrul universității organizatoare simplul refuz neputând înlocui lipsa de acțiune și nefinalizarea vreunui demers legal, menit a constata pretinsa încălcare de către instituția de învățământ superior, organizatoare a examenului de licență, a regulilor referitoare la organizarea și desfășurarea procesului educațional, pe parcursul perioadei ce a trecut de la momentul înființării ei prin lege.

Având însă în vedere că obligația de eliberare a actului individual de studii din sistemul național de învățământ superior, care este definit de art. 2 alin. l din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 al M.E.C.T. ca fiind ”document oficial de stat, cu regim special, care confirmă studii de învățământ superior efectuate”, revine instituției de învățământ superior acreditate, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința în sensul că va admite în parte a cererea de chemare în garanție și va fi obligat chematul în garanție MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență pentru reclamantă, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul formulat de pârâta U. S. HARET împotriva sentinței nr. 4469 din data de 5 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă A. ST. G. și intimatul chemat în garanție M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, având ca obiect obligația de a face.

Modifică în parte sentința în sensul că admite în parte cererea de chemare în garanție.

Obligă chematul în garanție MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență pentru reclamantă.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 14 Februarie 2013.

Președinte,

L. C.

Judecător,

T. B.

Judecător,

C. N. G.

Grefier,

R. V.

Red. LC 2ex/04.03.2013

← Pretentii. Sentința nr. 114/2013. Curtea de Apel CRAIOVA		Pretentii. Sentința nr. 2255/2013. Curtea de Apel CRAIOVA →

Obligaţia de a face. Decizia nr. 1467/2013. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţia de a face. Decizia nr. 1467/2013. Curtea de Apel CRAIOVA