Pretentii. Decizia nr. 244/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 244/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 2503/104/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 244/2013
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2013
PREȘEDINTE: - T. B.
Judecător: - L. C.
Judecător: - M. F.
Grefier: - R. Ștomlega
x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta A.N.R.P.- S. PENTRU APLICAREA LEGII 290/2003 împotriva sentinței nr.1763 din 25 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanții M. G., M. T., M. M., V. S. și N. M., având ca obiect „pretentii – rejudecare”.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, învederându-se că recursul este declarat și motivat în termenul legal iar recurenta pârâtă, prin motivele de recurs, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art.242 C.pr.civilă; a fost depusă întâmpinare, de către intimații reclamanți, prin care au solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art.242 C.pr.civilă.
Curtea, luând act că părțile au solicitat judecarea în lipsă, în temeiul art.242 C.pr.civilă, a apreciat cauza în stare de judecată și a trecut la soluționarea recursului de față.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului O. – Secția Comercială și de C. Administrativ, reclamanții M. G., M. T., M. M., V. S., N. M. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților - S. Pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 să se dispună obligarea pârâtei să le remită suma de 279.245,2l lei cu titlu de compensații stabilite pe baza referatelor privind calcul compensațiilor și a Raportului Comisiei Tehnice de Evaluare și consemnată în procesul verbal al ședinței din data de 8.02.2008 a Comisiei M. București pentru aplicarea Legii 290/2003, astfel cum a fost stabilită prin Hotărârea nr. 44/8.02.2008, sumă ce urmează a fi actualizată în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S. față de luna decembrie a anului anterior, respectiv 2009, obligarea pârâtei la plata sumei de l00 lei pe zi daune interese de la data introducerii acțiunii și până la rămânerea definitivă a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.
În drept au invocat dispoz. art. 18 din HG 1120/2006, art.l0 din Legea 290/2003, art.1073 și urm. cod civil.
Prin sentința numărul 466 din 17 mai 2011, pronunțată de Tribunalul O., s-a respins acțiunea formulată de reclamanții M. G., M. T., M. M., V. S., N. M., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților - S. Pentru Aplicarea Legii Nr.290/2003, ca prematur formulată.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții M. G., M. T., M. M., V. S. și N. M., care au criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia nr. 3376/08.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel C. s-a admis recursul formulat de reclamanții M. G., M. T., M. M., V. S. și N. M., s-a casat sentința recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului O. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 14.02.2012 sub nr._ .
Prin sentința nr.1763 din 25 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, a fost respinsă excepția de nelegalitate a Hotărârii nr.44/08.02.2008 a Comisiei M. București pentru aplicarea Legii nr.290/2003, invocată de intimata Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
A fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanții M. G., M. T., M. M., V. S. și N. M. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
A fost obligată pârâta să achite reclamanților suma de 279.245,21 lei reprezentând compensații bănești stabilite conform Hotărârii nr.44/08.02.2008 a Comisiei M. București pentru aplicarea Legii nr.290/2003, actualizată la data plății efective.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere, ca neîntemeiat.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 44/2008 emisă de C. M. București pentru Aplicarea legii 290/2003, invocată de pârâtă a cărei motivare vizează faptul că hotărârea a fost adoptată cu încălcarea prevederilor legii 290/2003, respectiv art. 2 alin l și alin 4 teza I din HG 1120/2006 în ceea ce privește dovada proprietății bunurilor pentru care se solicită despăgubiri și dovada refugiului autorilor solicitanților, instanța a respins-o întrucât astfel cum rezultă din notele de ședință depuse la l7.09.2012 pârâta Autoritatea A. a învederat că motivele de nelegalitate invocate nu mai subzistă.
Astfel, în ședința din 26.0l.2012 C. Mun. București pentru Aplicarea Legii 290/2003 a menținut hotărârea 44/8.02.2008, in urma completării de către reclamanți a dosarului pentru acoperirea motivelor ce au condus la solicitarea A. de reanalizare a dosarului, respectiv pentru dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor – negație eliberată de Primăria .. l006/29.12.2010; AR privind înaintarea scrisorii către Primăria . Tighina; negație eliberată de Primăria orașului Cimișlia cu nr. l46/2.03.2011, iar pentru dovada refugiului autorilor – adeverințe eliberate de Primăria Mitrofani jud. V.; negație eliberată de S. Arhive Naționale Istorice Centrale; răspuns eliberat de S. Județean V. a Arhivelor Naționale.
Pe fond, instanța a reținut că prin Hotărârea nr.44/08.02.2008 emisă de C. M. București pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 și a Legii nr.290/2003 a fost aprobată cererea nr.1304/2104/26.01.2004 și s-a propus acordarea de compensații bănești reclamanților, în calitate de moștenitori ai autorului M. G., în cuantum de 279.245,21 lei.
Ulterior, prin Decizia nr.44/01.02.2010 emisă de Vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, s-a dispus reanalizarea în vederea revocării Hotărârii nr.44/2008 de către C. M. București pentru aplicarea legii nr.290/2003, întrucât s-a constat că reclamanții nu au făcut dovada proprietății bunurilor pentru care au solicitat despăgubiri și a refugiului autorilor.
În urma reanalizării, ca urmare a completării de către reclamanți a dosarului în sensul celor menționate de pârâtă în Decizia prin care s-a dispus reanalizarea hotărârii în vederea revocării, C. M. București în ședința din 26.0l.2012 a menținut Hotărârea nr.44/08.02.2008, iar cu adresa nr. MC/3260/P/20.02.2012 a comunicat soluția adoptată și pârâtei.
Potrivit art. 18 alin.5 din HG 1120/2006 compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:
a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei;
c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
În speță, raportat la dispozițiile legale sus-menționate și având în vedere considerentele deciziei de casare, s-a constată că este întemeiată cererea privind obligarea pârâtei să achite reclamanților suma de 279.245,2l lei cu titlu de compensații stabilite prin Hotărârea nr. 44/8.02.2008, sumă ce urmează a fi actualizată în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S. față de luna decembrie a anului anterior, conform art.18 alin.6 din HG 1120/2006.
Referitor la obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei pe zi de întârziere de la data introducerii acțiunii și până la data rămânerii definitive a hotărârii, instanța a reținut că daunele cominatorii reprezintă un mijloc de constrângere prin amenințarea pe care o prezintă pentru debitor pentru a-l determina să-și execute obligația asumată, neavând astfel un caracter reparator, ci caracterul unei pedepse civile.
Raportat la obiectul cauzei, obligarea pârâtei la plata unei sume de bani, având în vedere că în caz de întârziere la executare sumele de bani produc dobânzi, instanța a reținut că nu pot fi acordate daunele cominatorii, considerent pentru care a fost respins acest capăt de cerere.
În baza art.274 Cod prod.civ. în temeiul culpei procesuale, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamante, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A.N.R.P.- S. PENTRU APLICAREA LEGII 290/2003, considerand ca este netemeinica si nelegala.
A sustinut ca prin Hotararea nr.44/2008 emisa de C. pentru aplicarea Legii nr.290/2003 din cadrul Institutiei Prefectului M. Bucuresti, s-a stabilit in beneficiul reclamantilor cu titlu de despagubire suma de 279.245 lei compensatii banesti pentru bunurile detinute de autorii M. G. si X., abandonate si sechestrate in localitatea Bogdaneasa V., jud. Tighina, ca urmare a refugiului.
Conform art.17, lit.h din HG nr.57/2008 privind modificarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.290/2003, A.-S. pentru aplicarea acestei legi este organul de specialitate al administratiei publice centrale, ierarhic superior comisiilor judetene, care are obligatia de a verifica legalitatea fiecarei hotarari emise de aceste comisii, exercitand astfel controlul administrativ ierarhic.
Mai mult, din acest text de lege rezulta ca, hotararile emise de comisiile judetene pentru aplicarea Legii nr.290/2003 nu reprezinta acte insusite si opozabile A. S. pentru aplicarea acestei legi, dimpotriva autoritatea centrala are atributii de verificare si control cu privire la aceste hotarari.
A mai aratat, ca Hotararea nr.44/2008 a fost emisa fara respectarea prevederilor HG nr.1120/2006, intrucat reclamantii nu au facut dovada refugiului pe teritoriul Romaniei in anul 1944 a autorilor si nici dovada proprietatii bunurilor ce au apartinut acestora, pentru care solicita acordarea de masuri reparatorii, conform art .2, alin. 1, 4 si 5 din acest act normativ.
Referitor la plata despagubirilor banesti stabilite in beneficiul reclamantilor prin Hotararea nr.44/2008, recurenta a precizat ca aceasta obligatie este imposibil de realizat, raportat la absenta disponibilitatilor banesti ale statului si dificultatile prin care trece economia tarii si care, este de natura sa afecteze si principiul egalitatii de tratament, recunoscut atat in plan intern cat si in plan european. In acest sens, a invocat dovada sumelor alocate ca despagubri prin Legea bugetului de stat pe perioada 2007-2012.
In ceea ce priveste plata cheltuielilor de judecata in suma de 400 lei, recurenta a sustinut ca art.274 alin.3 din Codul de procedura civila reglementeaza posibilitatea diminuarii acestor cheltuieli, ori de cate ori judecatorul constata motivat ca sunt nepotrivit de mari fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat, situatie care se regaseste in cauza.
Recursul a fost intemeiat pe dispozitiile art.299 Cod procedura civila, Legea nr.290/2003, cu modificarile si completarile ulterioare si HG nr.1120/2006. In temeiul art.242 pct.2 Cod procedura civila, recurenta a cerut judecarea cauzei in lipsa.
La 11.01.2013, intimatii reclamanti au depus intampinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea ca Hotararea nr.44/2008 emisa de C. M. Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.290/2003 este legala, ca insasi recurenta prin Notele de sedinta depuse la data de 17.09.2012 a cerut respingerea exceptiei de nelegalitate a acestei hotarari, iar recursul pe care l-a declarat impotiva sentintei de solutionare a acestei exceptii este tardiv, nefiind declarat in termenul de 5 zile prevazut de lege. Au solicitat, de asemenea, judecarea cauzei in lipsa.
Analizand cu prioritate exceptia tardivitatii recursului invocata de reclamanti ,se constata ca este neintemeiata in raport de dispozitiile art 4 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ si dovezile existente la dosar cu privire la data comunicarii sentintei si data depunerii recursului la instanta a carei hotarare se ataca.
Astfel, potrivit art.4 alin3 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, „solutia instantei de contencios administrativ este supusa recursului, care se declara in termen de 5 zile de la comunicare si se judeca de urgenta si cu precadere „ .
In speta, sentinta nr.1763 din 25 septembrie 2012 a instantei de fond ,prin care a fost solutionata pe cale de exceptie legalitatea Hotararii nr.44/2008, a fost comunicata recurentei parate la data de 29 octombrie 2012, potrivit dovezii depuse la fila 77 din dosarul de fond, iar recursul impotriva acestei sentinte a fost comunicat prin posta si inregistrat la instanta a carei hotarare se ataca la data de 05.11.2011, conform rezolutiei judecatorului.
Cum termenul de 5 zile se implineste la data de 3 noiembrie 2012, care este o zi nelucratoare ( sambata ), rezulta ca implinirea acestuia se proroga pana in prima zi lucratoare, respectiv pana luni 5 noiembrie, data la care, conform celor mai sus aratate, recursul a fost depus la instanta care a pronuntat hotararea atacata.
Examinand sentinta sub aspectul criticilor invocate cat si in raport de art.304 ind.1 Con procedura civila, Curtea constata ca recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arata:
Actiunea introductiva, vizeaza refuzul paratei Autoritatea N. pentru Restituirea Proprietatilor- S. pentru aplicarea Legii nr.290/2003 de a remite reclamantilor suma de 279.245,21 lei cu titlu de compensatii, stabilite prin Hotararea nr.44/2008 a Comisiei M. Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.290/2003.
Prin intampinarea depusa in cel de-al doilea ciclu procesual, parata A.- S. pentru aplicarea Legii nr.290/2003 a invocat exceptia de nelegalitate a Hotararii nr.44/2008 emisa de C. M. Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.290/2003 din cadrul Institutiei Prefectului M. Bucuresti, sustinand ca a fost data cu nerespectarea prevederilor art.2, alin.1 si 4 din HG nr.1120/2006 privind dovada proprietatii si dovada refugiului.
Se mai retine ca, in cursul solutionarii actiunii reclamantilor si a exceptiei de nelegalitate invocata de parata, nici instanta de fond, nici reclamantii si nici parata nu au pus in discutie largirea cadrului procesual, in sensul cerut de parata.
Dispozițiile art. 129 C.pr.civ., reglementând rolul activ al judecătorului, impun instanței de judecată obligația de a solicita părților explicații oral sau scris precum și de a pune în discuția acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
În speță, în vederea asigurării respectării principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare, în aplicarea dispozițiilor art. 129 C.pr.civ., instanța de fond avea obligația nu numai de a pune în discuție necesitatea completarii, sub aspect subiectiv, a cadrului procesual prin introducerea în cauză a emitentului Hotararii nr.44/2004 a carei nelegalitate este invocata pe cale de exceptie de catre parata, ci si obligatia de a motiva necesitatea luarii acestei masuri, respectiv eventualele consecinte care s-ar produce in cazul in care s-ar opune acestei solicitari.
Aceasta obligație nu constituie o încălcare a principiului disponibilității părților în proces, deoarece instanța nu introduce din oficiu alte persoane în proces, lărgind astfel cadrul procesual, ci reprezinta doar o formă de îndeplinire a principiului rolului activ al judecătorului.
Mai mult, prin exercitarea rolului activ, respectiv prin atenționarea părții cu privire la lărgirea cadrului procesual, se dă posibilitatea concretă de exercitare a dreptului de dispoziție a partilor, însă cunoscând și consecințele procesuale ale unei conduite procesuale contrare .
Procedand în acest mod, instanța de fond a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate potrivit art. 105 alin. 2 C.pr, civ., ce atrage incidența motivului de casare prev. de art. 304 pct.5 C.pr.civ.
Față de aceste considerente, Curtea constatând întemeiat recursul declarat de reclamanta, iar în temeiul art. 312 alin. 5 C.pr.civ., urmează a casa sentința și retine cauza spre rejudecare de catre instanta de recurs, avand in vedere dispozitiile art.312 alin.6 ind.1 Cod procedura civila.
Astfel, potrivit acestor dispozitii legale, casarea cu trimitere poate fi dispusa o singura data pentru cazul in care instanta a carei hotarare recurata a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului, pentru cazul in care judecata s-a facut in lisa partii care nu a fost regulat citata atata la administrarea probelor, cat si la dezbaterea fondului, respectiv pentru cazul casarii pentru lipsa de competenta. In cazul in care, dupa casarea cu trimitere potrivit alin. 5 sau 6, intervine o noua casare in aceeasi cauza, tribunalele si curtile de apel vor rejudeca in fond cauza, dispozitiile alin.4 fiind aplicabile.
Cum in speta a intervenit o casare cu trimitere pentru motivul prevazut de art.312 alin.5 Cod procedura civila, se constata ca, potrivit dispozitiilor art.312, alin.6 ind.1, teza finala, o a doua casare cu trimitere pentru acelasi motiv nu este posibila, situatie in care casarea se va face cu retinerea cauzei de catre instanta de recurs, care o va rejudeca in fond.
La rejudecare, instanta de recurs va pune in discutia partilor, necesitatea largirii cadrului procesul, in sensul aratat, cu aducerea la cunostinta partilor a consecintelor procesuale in cazul unei conduite procesuale contrare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta A.N.R.P.- S. PENTRU APLICAREA LEGII 290/2003 împotriva sentinței nr.1763 din 25 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanții M. G., M. T., M. M., V. S. și N. M..
Casează sentința și reține cauza spre rejudecare.
Fixează termen la data de 14 februarie 2013.
Se citează părțile.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Ianuarie 2013.
Președinte, T. B. | Judecător, L. C. | Judecător, M. F. |
Grefier, R. Ștomlega |
Red.jud.T.B./29.01.2013
Jud.fond E.C.F.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 8699/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
