Pretentii. Decizia nr. 2582/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2582/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-03-2013 în dosarul nr. 6537/104/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 2582/2013
Ședința publică de la 12 Martie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. I. - judecător
Judecător: L.-M. D.
Judecător: Ș. B.
Grefier: E.-M. O.
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLATINA prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O. împotriva sentinței nr. 2898 din data de 12 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul O., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă M. C. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat R. R. pentru intimata reclamantă M. C., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că recursul a fost declarat și motivat în termenul procedural, intimatele nu au formulat întâmpinare, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, după care:
Avocat R. R. depune împuternicire avocațială . nr._/2013, concluzii scrise, chitanța nr. 0076 din 28.02.2013 în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat și învederează că nu mai are cereri de formulat.
Curtea, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de recurenta pârâtă potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 codul de procedură civilă și constatând că nu mai sunt alte cereri din partea părților, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente, prin reprezentant, pentru a pune concluzii asupra recursului.
Avocat R. R., pentru intimata reclamantă M. C., solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamanta M. C. a chemat în judecată pârâtele Administrația Finanțelor Publice Slatina și Administrația F. pentru Mediu, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligate pârâtele la restituirea sumei de 5723 lei, reprezentând taxă pe emisii poluante plus dobânda fiscală calculată conform art.124 Cod procedură fiscală.
În motivare, reclamanta a arătat că a achiziționat dintr-un stat membru UE un autoturism marca VOLKSWAGEN, pe care l-a înmatriculat în țară precizând că pentru această operațiune a fost nevoită să achite taxa de înmatriculare în sumă de 5723 lei, conform chitanței . nr._/03.04.2012.
A susținut reclamanta că taxa pe poluare s-a perceput cu încălcarea principiului liberi circulații a mărfurilor (art. 28 TCE), care prevede eliminarea oricăror bariere vamale, între țările membre UE și a oricăror măsuri cu efect echivalent, fiind interzisă orice discriminare între produsele naționale și cele importate.
Prin sentința nr. 2898 din data de 12 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul O., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ s-a admis acțiunea formulată de M. C. și au fost obligate pârâtele Administrația Finanțelor Publice Slatina și Administrația F. Pentru Mediu să-i restituie reclamantei suma de 5723 lei taxă emisii poluante plus dobânda legală calculată conform art. 124 c.p. fiscală până la data plății efective.
Au fost obligate pârâtele la plata sumei de 539 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței nr. 2898 din data de 12 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul O., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Slatina prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O..
În motivarea recursului, recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice Slatina prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O. a susținut că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea legii, fără a se avea în vedere faptul că taxa de emisii poluante a fost introdusă prin Legea 9/2012, în vederea asigurării compatibilității legislației interne cu dreptul comunitar și că acest act normativ prevede, în art. 4 alin. 1 că obligația de plată intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul și atribuirii unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare, reclamantul conformându-se acestor dispoziții și achitând voluntar taxa.
A precizat recurenta AFP că dispozițiile art.110 din Tratatul de funcționare a Comunității europene nu sunt incidente, în contextul în care taxa pentru emisii poluante se aplică tuturor proprietarilor unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România, iar acest articol ar fi încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite.
A menționat, de asemenea, că principiul „poluatorul plătește” este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene în 16 state membre, percepându-se cu ocazia înmatriculării taxă (Ungaria, Danemarca, G., Spania, Belgia, Olanda Cipru).
A invocat recurenta AFP dispozițiile art. 148 din Constituția României, care instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și dispozițiile art.117 C.pr.fiscală, care stabilesc expres și limitativ cazurile de restituire de sume de la buget.
Recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 299 și urm. Până la art. 308 Cod procedură civilă.
Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Intimata reclamantă și intimata pârâtă nu au formulat întâmpinare.
Analizând criticile formulate de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice Slatina prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O., în raport de dispozițiile legale incidente, Curtea reține următoarele:
Cererea reclamantei este grefată pe incompatibilitatea dispozițiilor Legii nr. 9/2012 cu cele ale Tratatului CE, cu consecința nelegalității taxei, cerere care a fost analizată corect de către instanța de fond.
Conform art. 4 alin.1 lit. a din Legea nr. 9/2012, obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
Prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, a fost abrogată O.U.G. 50/2008 începând cu data de 13.01.2012, iar prin modificările aduse noului act normativ prin O.U.G. 1/2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 79/31.01.2012, s-a prevăzut că aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 ce instituie obligația de plată a taxei cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, se suspendă în perioada 31 ianuarie 2012 - 1 ianuarie 2013.
Ca urmare a suspendării obligației de plată a taxei pe poluare pentru anumite categorii de autovehicule, subzistă caracterul discriminatoriu al regimului fiscal aplicabil la înmatricularea în România a unui autoturism second hand achiziționat dintr-un stat membru al U.E., reglementat prin Legea nr. 9/2012, prin prisma dispozițiilor art. 110 TFUE.
Or, după aderarea României la Uniunea Europeană, orice prevedere din dreptul național trebuie să dea prioritate regulilor de drept european, iar autoritățile statale au obligația de a respecta dreptul european.
Compatibilitatea dispozițiilor interne cu prevederile comunitare incidente a fost analizată corect de instanța de fond, criticile recurentelor pe aceste aspecte fiind nefondate.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 110 (fost art. 90) din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 110 din Tratatul C.E se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în cauza I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009. Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare în care reclamantul a invocat că taxa în cauză este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea în cauza C-402/09 T., considerând că modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/_, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.
Curtea a reamintit că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulație în România.
Astfel, Curtea a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Decizia instanței europene confirmă jurisprudența Curții creată prin pronunțarea hotărârii în cauza C-402/09, T., prin care aceasta a arătat că art. 110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Taxa pe poluare instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 pentru autoturismele de ocazie din achiziții intracomunitare este contrară dreptului comunitar, decizia Curții fiind obligatorie pentru instanța din România ce a adresat întrebarea preliminară și în egală măsură pentru toate instanțele naționale care sunt sesizate cu o problemă similară.
În contextul creat prin pronunțarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza T. din 7 aprilie 2011, cauza N. din 07 iulie 2011), care au stabilit că taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008 contravine prevederilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează.
După aderarea României la Uniunea Europeană, orice prevedere din dreptul național trebuie să dea prioritate regulilor de drept european, iar autoritățile statale au obligația a respecta dreptul european.
Critica recurentei pârâte referitoare la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, este neîntemeiată. Prin sintagma „depășirea atribuțiilor puterii judecătorești” se înțelege incursiunea autorității judecătorești în sfera activității legislative sau executive, așa cum a fost consacrată prin Constituție sau de o lege organică, instanța judecătorească săvârșind acte care au atributele unor acte aparținând altei autorități constituite de stat.
Nu poate fi interpretată însă o încălcare a principiului separației puterilor în stat și o imixtiune a puterii judecătorești în atribuțiile puterii legislative sau executive, examinarea de către judecător a priorității reglementărilor europene și a compatibilității normelor interne cu acestea, judecătorul național având în lumina art. 20 alin. 2 și art. 148 alin. 2 din Constituția României, nu doar dreptul, dar și obligația asigurării preeminenței aplicării reglementărilor și jurisprudenței europene în raport cu cele interne.
Instanța de recurs constată că instanța de fond a dat o justă aplicare prevederilor art. 148 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, dreptul comunitar.
Pentru aceste considerente, criticile formulate de recurenta pârâtă sunt nefondate, astfel că, în temeiul art. 312 alin.1 din Codul de procedură civilă, recursul declarat va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi obligată recurenta Administrația Finanțelor Publice Slatina la plata către intimata reclamantă a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată efectuate în faza recursului, dovedite cu chitanța nr. 0076/28.02.2013, aflată la dosar la fila 13.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLATINA prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O. împotriva sentinței nr. 2898 din data de 12 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul O., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă M. C. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
Obligă recurenta la plata către intimata reclamantă a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 martie 2013.
Președinte, C. I. | Judecător, L. M. D. | Judecător, Ș. B. |
Grefier, E. M. O. |
Red. jud. C. I.
Tehnored. M.O./ 2 ex./.22.03.2013
Jud.fond: S. V.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 446/2013. Curtea de... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
