Pretentii. Decizia nr. 2906/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2906/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 6514/101/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2906/2013
Ședința publică de la 19 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. L.
Judecător N. Ț.
Judecător D. L.
Grefier L. P.
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE M. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE DROBETA T. S. împotriva sentinței nr.3852/2012 din 10 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul M. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul reclamant D. M. și cu intimații pârâți ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE DROBETA T. S..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat în termen, este motivat, si că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa, potrivit art. 242 C.p.c.
Constatând că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că nu mai sunt cereri formulate din partea părților, Curtea retine cauza in vederea deliberării.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 3852/2012 din 10 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul M. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice M.. S-a respins acțiunea față de Direcția G. a Finanțelor Publice M.. S-a admis acțiunea formulată de reclamantul D. M., prin reprezentant ., față de pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE DROBETA T. S. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI. Au fost obligate pârâtele Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin și Administrația F. Pentru Mediu să restituie reclamantului taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în cuantum de 4344,00 lei, achitată cu chitanța . nr._/16.03.2012. În baza art.274 c.pr.civ. au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului cheltuielile de judecată în sumă de 539,30 lei.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta D. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE DROBETA T. S., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, pârâta a invocat următoarele:
În mod greșit instanța a dispus restituirea integrală a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, ajungându-se la prestarea unui serviciu public fără plată, creându-se astfel discriminare față de persoanele care au plătit taxa de înmatriculare. Tratatul prevede că statele membre rămân libere să își organizeze sistemele fiscale cu condiția să nu genereze discriminări între produsele provenind din diferitele state membre, dar nu prevede să nu se plătească niciun impozit. Recurenta mai arată că aprecierea instanței de fond conform căreia suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit dreptului comunitar nu este suficient argumentată, deoarece dreptul intern s-a armonizat cu principiile de drept european. Recurenta critică sentința și sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată acordate, solicitând reducerea cuantumului onorariului de avocat la o sumă rezonabilă, având in vedere simplitatea si durata cauzei, în temeiul art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă.
Intimatul reclamant nu a depus întâmpinare.
Recursul este nefondat si se va respinge pentru următoarele considerente:
Reclamantul a cumpărat un autoturism second-hand, autoturism ce a fost deja înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru al UE, astfel încât nu se poate reține că restituirea taxei de poluare plătite pentru înmatricularea acestui autoturism în România s-a efectuat în condiții discriminatorii față de înmatricularea autoturismelor înregistrate pentru prima oară în circulație în România. Dimpotrivă, discriminarea s-a produs prin aceea că înmatricularea în România s-a condiționat de achitarea unei noi taxe de poluare, deși autoturismul era deja înmatriculat într-un alt stat UE..
Reclamantul a solicitat restituirea integrală a taxei, pârâta comunicându-i refuzul cu motivarea că taxa este prevăzută de legea internă.
Compatibilitatea Legii nr. 9/2012 cu prevederile comunitare incidente a fost analizată de instanța de fond.
Cererea reclamantului este grefată pe incompatibilitatea dispozițiilor Legii nr. 9/2012 cu cele ale Tratatului CE, cu consecința nelegalității taxei, cerere care a fost analizată corect de către instanța de fond.
Conform art. 4 alin.1 lit. a din Legea nr. 9/2012, obligația de plată a taxei pentru emisii poluante pentru autovehicule intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
Prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, a fost abrogată O.U.G. 50/2008 începând cu data de 13.01.2012, iar prin modificările aduse noului act normativ prin O.U.G. 1/2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 79/31.01.2012, s-a prevăzut că aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 ce instituie obligația de plată a taxei cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, se suspendă în perioada 31 ianuarie 2012 - 1 ianuarie 2013.
Ca urmare a suspendării obligației de plată a taxei pentru emisii poluante pentru anumite categorii de autovehicule, subzistă caracterul discriminatoriu al regimului fiscal aplicabil la înmatricularea în România a unui autoturism second hand achiziționat dintr-un stat membru al U.E., reglementat prin Legea nr. 9/2012, prin prisma dispozițiilor art. 110 TFUE.
Or, după aderarea României la Uniunea Europeană, orice prevedere din dreptul național trebuie să dea prioritate regulilor de drept european, iar autoritățile statale au obligația de a respecta dreptul european.
Compatibilitatea dispozițiilor interne cu prevederile comunitare incidente a fost analizată corect de instanța de fond, criticile recurentelor pe aceste aspecte fiind nefondate.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 110 (fost art. 90) din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 110 din Tratatul C.E se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare, în condițiile în care taxa pentru emisii poluante pentru acestea a fost suspendată până al finele anului 2012.
Prin suspendarea aplicării taxei pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) se menține discriminarea aplicată prin OUG nr.50/2008 între autovehiculele provenind din intern și cele provenind din alte state ale UE în legătură cu care CJUE a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.
Considerentele CJUE că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulație în România trebuie avute în vedere și în cazul Legii nr.9/2012.
După aderarea României la Uniunea Europeană, orice prevedere din dreptul național trebuie să dea prioritate regulilor de drept european, iar autoritățile statale au obligația a respecta dreptul european.
Critica recurentei pârâte referitoare la depășirea limitărilor impuse prin norma comunitară ce conduce practica la desființarea normei interne este neîntemeiată.
Statul și Tratatele UE nu permit incursiunea autorității judecătorești în sfera activității legislative sau executive, așa cum a fost consacrată prin Constituție sau de o lege organică, instanța judecătorească putând doar să stabilească dacă o lege internă se opune dreptului comunitar și să asigure preeminența aplicării reglementărilor și jurisprudenței europene.
Nu poate fi interpretată însă o încălcare a principiului separației puterilor în stat și o imixtiune a puterii judecătorești în atribuțiile puterii legislative sau executive, examinarea de către judecător a priorității reglementărilor europene și a compatibilității normelor interne cu acestea, judecătorul național având, în lumina art. 20 alin. 2 și art. 148 alin. 2 din Constituția României, nu doar dreptul, dar și obligația asigurării preeminenței aplicării reglementărilor și jurisprudenței europene în raport cu cele interne.
Instanța de recurs constată că instanța de fond a dat o justă aplicare prevederilor art. 148 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, dreptul comunitar.
Curtea reține că, față de actele de procedură îndeplinite de avocat în cauză, onorariul nu poate fi considerat disproporționat, astfel încât critica referitoare la necesitatea diminuării cheltuielilor de judecată este nefondată.
Față de considerentele expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat, potrivit art. 312 alin.1 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE M. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE DROBETA T. S. împotriva sentinței nr.3852 din 10 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul M. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul reclamant D. M., cu intimații pârâți ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE DROBETA T. S..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Martie 2013
Președinte, S. L. | Judecător, N. Ț. | Judecător, D. L. |
Grefier, L. P. |
Red.jud. N.Ț. 2 ex./3,04,2013
L.P. 20 Martie 2013
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
