Pretentii. Decizia nr. 3079/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3079/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 7243/101/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3079/2013
Ședința publică de la 21 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. D. C.
Judecător C. G.
Judecător C. I.
Grefier J. V.
x.x.x
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul pârât D. M. ÎN NUMELE ȘI PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE DR.TR. S., împotriva sentinței numărul 4213/2012 de la 24 Octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul M. secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. D. și intimatul pârât ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242(2) cod proc. Civilă, după care,
Constatând că nu mai sunt cereri din partea părților și că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr.4213/2012 de la 24 Octombrie 2012, Tribunalul M. secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ , a admis în parte acțiunea formulată de reclamant C. D., împotriva pârâtei AFP Dr. Tr.S. și pârâtei Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București.
A obligat pârâții AFP DR.Tr.S. și Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantului suma de 9.468 lei, bani pe care i-a plătit la 17.08.2012 cu titlu de taxă pentru emisii poluante, cu chitanța nr._/17.08.2012.
Împotriva acestei sentințe nr. 4213/2012 de la 24 Octombrie 2012, Tribunalul M. secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, a declarat recurs pârâtul D. M. ÎN NUMELE ȘI PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE DR.TR. S., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, recurenta pârâtă a invocat următoarele:
1. Instanța de fond în mod greșit a reținut că norma de reglementare, Legea nr. 9/2012, este contrară dispozițiilor dreptului comunitar european, pe motiv că este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând vânzarea autoturismelor second hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse in România.
Textul Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene (art.110, ex-art.90 TCE) prevede că statele membre nu pot aplica pentru produsele altor state membre impozite interne mai mari decât pentru produsele similare naționale, cu scopul de a nu se ivi discriminări intre aceste produse, dar nu prevede nicăieri să nu se plătească nici un impozit. Prin hotărârea pronunțată, instanța depășește limitările impuse prin norma comunitară, în sensul desființării, practic, a taxei interne pentru anumite persoane. Se produce, astfel, o discrepanță aleatorie între obligațiile contribuabililor aceluiași stat. Mai mult, tratatul prevede că statele membre rămân libere să își organizeze sistemele fiscale, cu singura condiție de a nu genera discriminări între produsele amintite.
2. Susținerea instanței, că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit dreptului comunitar, nu este suficient argumentată deoarece, urmare criticilor aduse textului controversat și pentru a se conforma recomandărilor forurilor comunitar europene, printr-o succesiune de acte normative, dreptul intern s-a armonizat cu principiile de drept european, ultima reglementare în materie, Legea nr. 9/2012, fiind rezultatul conformării cu aceste principii. Pentru a nu genera discriminări în propriul sistem de drept, a considerat că instanța este datoare a stabili întinderea obligației contribuabilului, nicidecum absolvirea sa de o obligație impusă printr-un act normativ, finalmente armonizat.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
Intimatul reclamant nu a depus întâmpinare.
Recursul este nefondat si se va respinge pentru următoarele considerente:
Reclamantul a cumpărat un autoturism second-hand, înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru al UE, iar pentru înmatricularea acestuia în România a achitat o taxă pentru emisii poluante în temeiul Legii nr. 9/2012, înmatricularea autoturismului făcându-se doar în condițiile achitării acestei obligații.
Reclamantul a solicitat restituirea integrală a taxei, pârâta comunicându-i refuzul cu motivarea că taxa este prevăzută de legea internă.
Cererea reclamantului este grefată pe incompatibilitatea dispozițiilor Legii nr. 9/2012 cu cele ale Tratatului CE, cu consecința nelegalității taxei, cerere care a fost analizată corect de către instanța de fond.
Conform art. 4 alin.1 lit. a din Legea nr. 9/2012, obligația de plată a taxei pentru emisii poluante pentru autovehicule intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
Prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, a fost abrogată O.U.G. 50/2008 începând cu data de 13.01.2012, iar prin modificările aduse noului act normativ prin O.U.G. 1/2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 79/31.01.2012, s-a prevăzut că aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 ce instituie obligația de plată a taxei cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, se suspendă în perioada 31 ianuarie 2012 - 1 ianuarie 2013.
Ca urmare a suspendării obligației de plată a taxei pentru emisii poluante pentru anumite categorii de autovehicule, subzistă caracterul discriminatoriu al regimului fiscal aplicabil la înmatricularea în România a unui autoturism second hand achiziționat dintr-un stat membru al U.E., reglementat prin Legea nr. 9/2012, prin prisma dispozițiilor art. 110 TFUE.
Or, după aderarea României la Uniunea Europeană, orice prevedere din dreptul național trebuie să dea prioritate regulilor de drept european, iar autoritățile statale au obligația de a respecta dreptul european.
Compatibilitatea dispozițiilor interne cu prevederile comunitare incidente a fost analizată corect de instanța de fond, criticile recurentelor pe aceste aspecte fiind nefondate.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 110 (fost art. 90) din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 110 din Tratatul C.E se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare, în condițiile în care taxa pentru emisii poluante pentru acestea a fost suspendată până al finele anului 2012.
Prin suspendarea aplicării taxei pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) se menține discriminarea aplicată prin OUG nr.50/2008 între autovehiculele provenind din intern și cele provenind din alte state ale UE în legătură cu care CJUE a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.
Considerentele CJUE că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulație în România trebuie avute în vedere și în cazul Legii nr.9/2012.
După aderarea României la Uniunea Europeană, orice prevedere din dreptul național trebuie să dea prioritate regulilor de drept european, iar autoritățile statale au obligația a respecta dreptul european.
Critica recurentei pârâte referitoare la depășirea limitărilor impuse prin norma comunitară ce conduce practica la desființarea normei interne este neîntemeiată.
Statul și Tratatele UE nu permit incursiunea autorității judecătorești în sfera activității legislative sau executive, așa cum a fost consacrată prin Constituție sau de o lege organică, instanța judecătorească putând doar să stabilească dacă o lege internă se opune dreptului comunitar și să asigure preeminența aplicării reglementărilor și jurisprudenței europene.
Nu poate fi interpretată însă o încălcare a principiului separației puterilor în stat și o imixtiune a puterii judecătorești în atribuțiile puterii legislative sau executive, examinarea de către judecător a priorității reglementărilor europene și a compatibilității normelor interne cu acestea, judecătorul național având, în lumina art. 20 alin. 2 și art. 148 alin. 2 din Constituția României, nu doar dreptul, dar și obligația asigurării preeminenței aplicării reglementărilor și jurisprudenței europene în raport cu cele interne.
Instanța de recurs constată că instanța de fond a dat o justă aplicare prevederilor art. 148 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, dreptul comunitar.
Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Față de considerentele expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat, potrivit art. 312 alin.1 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul pârât D. M. ÎN NUMELE ȘI PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE DR.TR. S., împotriva sentinței numărul 4213/2012 de la 24 Octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul M. secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. D. și intimatul pârât ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Martie 2013
Președinte, G. D. C. | Judecător, C. G. | Judecător, C. I. |
Grefier, J. V. |
Red.jud.G.D. C.
Data red.
J.V./ 2 ex.
Jud.fond/ Cl.B.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2627/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
