Pretentii. Decizia nr. 4952/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4952/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 9195/101/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4952/2013
Ședința publică de la 25 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - M. F.
Judecător: - T. B.
Judecător: - L. C.
Grefier: - R. V.
x.x.x.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta D. M. ÎN NUMELE ȘI PENTRU AFP DR TR S. împotriva sentinței nr. 246 din data de 16 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă . SRL și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretentii .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței cererea de judecare a cauzei în lipsă formulată de recurenta pârâtă, după care;
Instanța, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de recurenta pârâtă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, a apreciat cauza în stare de soluționare și a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul M. – Secția a II a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, la data de 26.10.2012 și înregistrată sub nr._, reclamanta . SRL a chemat în judecată pârâții Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin și Administrația F. Pentru Mediu, solicitând obligarea pârâților la restituirea sumei de 1925,00 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare achitată de către reclamantă la achiziționarea autovehiculului marca M. și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința nr. 246 din data de 16 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE DROBETA T. S. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
Au fost obligate pârâtele Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin și Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantei taxa pe poluare în sumă de 1925,00 lei, achitată cu chitanța . nr._/14.01.2009.
Au fost obligate pârâtele Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin și Administrația F. Pentru Mediu să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 539,30 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta D. M. ÎN NUMELE ȘI PENTRU AFP DR TR S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, pârâta a invocat următoarele:
Reținerea greșită a faptului că OUG nr. 50/2008 este contrară dispozițiilor art. 110 din TFUE, pe motiv că taxa este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate în alt stat membru UE, favorizând producția internă. Astfel, CJUE a considerat că prevederile art.,110 alin.1 din TFUE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de produsele care se află deja pe piața internă și cele de import și că în aceste condiții reclamantul trebuia să dovedească că taxa de poluare aplicată în România este superioară taxei din satul din care acesta a procurat autoturismul, pentru care s-a plătit o taxă inferioară. Astfel, nu este incompatibil cu dreptul comunitar un impozit impus autoturismelor second hand importate dintr-un stat membru UE, cu prilejul primei înmatriculări în România, dacă aceasta se percepe doar o singură dată la data primei înmatriculări în România pentru toate autoturismele.
De asemenea, recurenta a susținut că, după . Tratatului de la Lisabona, s-a adoptat OUG 117/2009 și în consecință, Comisia pentru petiții din cadrul Parlamentului European, prin răspunsul la petiția nr. 1717/2008, adresată de I. G., a constatat că prin adoptarea acestui act normativ, legislația României în materia taxei de poluare este conformă cu dreptul comunitar. Prin urmare, nu se mai poate dispune restituirea taxei.
Cu privire la cheltuielile de judecată acordate, pârâta a solicitat reducerea cuantumului acestora, conform art.274 alin.3 C.pr.civ.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
Intimata reclamantă nu a depus întâmpinare.
Analizând actele si lucrările dosarului asupra motivelor invocate, instanța apreciază ca recursul este fondat, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 90 din Tratatul C.E. „ Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.”
Dispozițiile comunitare citate anterior, urmărind să elimine restricțiile de orice natură în calea liberei circulații a mărfurilor în spațiul comunitar, interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, precum și regimurile de protecție împotriva produselor concurente, ca parte constitutivă dintr-un sistem general de impozite percepute în cazul produselor importate și a celor care provin de pe piața internă.
Art. 90, deși interzice impozitarea discriminatorie și protectivă pentru produsele naționale, nu afectează însă suveranitatea fiscală a statelor membre.
Potrivit art.214/1 alin. 1 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea 343/2006 „intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România”, iar potrivit art. 214/2 „taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România”.
Reclamanta a achiziționat un autoturism nou, care nu a mai fost înmatriculat în România și nici într-un alt stat membru al Comunității Europene.
Situația de fapt rezultă din factura fiscală, certificatul de înmatriculare și cartea de identitate atașate la dosar, autoturismul achiziționat de reclamantă, fiind fabricat în anul 2008 nu a fost înmatriculat anterior în nici un alt stat membru al Uniunii Europene, prima înmatriculare a acestuia fiind efectuată pe teritoriul României.
Ca atare, fiind vorba de o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor noi, înmatriculate pentru prima dată în România, fără a mai fi fost vreodată înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, taxa specială de înmatriculare prevăzută de disp. art. 214/1 Cod fiscal, nu contravine în situația concretă din speța de față dispozițiilor art. 90 din T.C.E., nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produselor importate din statele membre ale Uniunii Europene.
În cazul plății taxei de primă înmatriculare pentru autovehiculele noi, ce se înmatriculează pentru prima dată, nu există discriminare în sensul art. 90 din Tratat, deoarece conform legislației naționale sunt supuse taxei de primă înmatriculare atât autovehiculele importate din alte țări membre al Comunității, cât și cele produse pe teritoriul României.
Astfel fiind în situația perceperii taxei de primă înmatriculare pentru autoturismele noi, nu se poate reține existența unei încălcări a legislației comunitare, așa încât în mod greșit prima instanță a admis acțiunea.
Criticile recurentei privind interpretarea greșită a instanței de fond privind compatibilitatea dispozițiilor OUG nr.50/2008 cu cele ale dreptului comunitar, respectiv cu disp. art.110 din Tratatul CE sunt nefondate.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor OUG nr.50/2008 este contrară Tratatului nu are nicio influență asupra speței de față în care s-a analizat dreptul reclamantei de a cere și obține restituirea taxei de poluare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate neconforme cu prevederile Tratatului.
Critica referitoare la necesitatea diminuării onorariului este nefondată, Curtea reținând că, față de actele de procedură îndeplinite de avocat în cauză, onorariul nu poate fi considerat disproporționat.
Având în vedere cele expuse, Curtea urmează să admită recursul formulat de pârâta D. M. ÎN NUMELE ȘI PENTRU AFP DR TR S., va fi modificată sentința civilă în sensul că se va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta D. M. ÎN NUMELE ȘI PENTRU AFP DR TR S. împotriva sentinței nr. 246 din data de 16 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă . SRL și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretentii .
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Aprilie 2013.
Președinte, M. F. | Judecător, T. B. | Judecător, L. C. |
Grefier, R. V. |
Red. TB/14.05.2013
Tehn.red. RV 2ex/13.05.2013
Jud fd. .>
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
