Pretentii. Sentința nr. 130/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 130/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-09-2013 în dosarul nr. 211/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 02 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. V.
Judecător C. N. G.
Judecător A. R.
Grefier M. F.
x.x.x.x.x
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta A. S. împotriva sentinței nr. 1304 din data de 08 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă M. F. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat avocat I. C. C. cu delegație de substituire pentru avocat G. C. reprezentând intimata reclamantă M. F., lipsind recurenta pârâtă A. S. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței cererea de judecare a cauzei în lipsă formulată de recurenta pârâtă, după care;
Curtea constatând cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat I. C. C. cu delegație de substituire reprezentând intimata reclamantă M. F., pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată dovedite cu chitanța de plată a onorariului de avocat aflată la dosarul cauzei.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1304 din data de 08 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice S., invocată de pârâta A.F.P. S..
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul M. F. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice S., Administrația F. pentru Mediu.
Au fost obligate pârâtele Administrația Finanțelor Publice S., Administrația F. pentru Mediu să restituie suma de 4642 lei reprezentând taxă de poluare pentru autovehicule achitată prin chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții . nr._/17.07.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice S..
Au fost obligate pârâtele Administrația Finanțelor Publice S., Administrația F. pentru Mediu să plătească suma de 539,3 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S. menționează că nu are calitate procesuală pasivă deoarece autoritatea fiscală competentă este doar împuternicită să calculeze și să încaseze sumele rezultate din aplicarea taxei pe poluare, aceste sume fiind încasate într-un cont al Administrației F. pentru Mediu.
A susținut că instanța de fond a reținut greșit că O.U.G. nr. 50/2008 este contrară dispozițiilor art. 110 TFUE, fost art. 90, pe motiv că este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE. Printr-o jurisprudență constantă, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a considerat că prevederile art. 110 alin. 1 TFUE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de produsele care se află deja pe piața internă și cele de import.
Curtea a statuat că există încălcare a art. 110 alin. 1 TFUE atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după modele diferite, care conduc, chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import.
Cu privire la cheltuielile de judecată, pârâta a solicitat exonerarea A. S. de la plata acestora întrucât nu s-a dovedit culpa procesuală.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Analizând criticile formulate, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a cumpărat un autoturism second hand, iar pentru înmatricularea acestuia a achitat taxa pe poluare la data de 17.07.2008, înmatricularea autoturismului făcându-se doar în condițiile achitării acestei obligații.
Reclamantul a solicitat pârâtei restituirea integrală a taxei de poluare, ca fiind contrară dreptului comunitar, răspunsul primit fiind nefavorabil.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a A. S., Curtea apreciază că este neîntemeiată, autoritatea fiscală competentă, dat fiind domiciliul reclamantului, fiind pârâta A.F.P. S. care are calitatea de parte în raportul de drept fiscal născut prin plata taxei de poluare, fiind cea care a calculat cuantumul taxei și care a încasat suma cu acest titlu.
Pe fondul cauzei, cererea reclamantului vizează incompatibilitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 cu cele ale Tratatului CE, cu consecința nelegalității taxei pe poluare.
Compatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu prevederile comunitare incidente a fost analizată de instanța de fond.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 90 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 90 din Tratatul C.E se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în cauza I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009.
Instanța europeană a înțeles să interpreteze întrebarea Tribunalului Sibiu în sensul că aceasta viza conformitatea O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială cu fostul art. 90 CE, actualul art. 110 TFUE, ținând cont de faptul că în litigiul principal domnul T. achitase taxa de poluare la data de 27 octombrie 2008. Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare în care reclamantul a invocat că taxa în cauză este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea în cauza C-402/09 T., considerând că modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/_, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.
Curtea a reamintit că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulație în România.
Astfel, Curtea a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Decizia instanței europene confirmă jurisprudența Curții creată prin pronunțarea hotărârii în cauza C-402/09, T., prin care aceasta a arătat că art. 110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Important este faptul că s-a respins cererea Statului Român de limitare a efectelor în timp a hotărârii Curții, ceea ce înseamnă că hotărârea N., ca de altfel și hotărârea T., se aplică retroactiv și lipsesc de temei juridic prelevarea taxei de poluare în perioada 1 iulie 2008 - 31 decembrie 2010.
Dispozițiile din dreptul comunitar au prioritate față de dreptul național, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constituționale ale U.E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiași articol prevede că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la U.E., statul nostru asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității Europene dinainte de aderare.
Cum dispozițiile din legea internă sunt contrare dispozițiilor din legislația comunitară, în mod corect prima instanță, prin sentința recurată, a dispus restituirea către reclamant a taxei de poluare.
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art. 148 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, dreptul comunitar.
Pentru a respecta efectele deciziei pronunțate de C.J.U.E., prevederile O.U.G. nr. 50/2008 fiind contrare dreptului U.E. și fiind întrunite condițiile art. 117 lit. d din O.G. nr. 92/2003, Curtea apreciază că sunt neîntemeiate criticile referitoare la conformitatea taxei cu dreptul comunitar.
În ceea ce privește critica recurentei cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de judecată, instanța o apreciază neîntemeiată.
La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală. Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea câștigătoare. Culpa procesuală este legată de declanșarea unui proces, iar a cădea în pretenții în sensul art. 274 alin. 1 C.proc.civ., înseamnă a pierde procesul.
Din prevederile art. 274 alin. 1 C.proc.civ., rezultă că fundamentul răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală a părții care a pierdut procesul.
În speță, reclamantului i-a fost admisă acțiunea, astfel că pârâta se află în culpă procesuală și în mod corect instanța de fond, având în vedere cererea de acordare a cheltuielilor, a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul formulat de A.F.P. S. va fi respins.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.civ. recurenta pârâtă va fi obligată la plata către intimata reclamantă a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată efectuate în faza recursului, reprezentând onorariu de avocat dovedit cu chitanța aflată la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta A. S. împotriva sentinței nr. 1304 din data de 08 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă M. F. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU .
Obligă recurenta pârâtă la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă M. F..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Septembrie 2013
Președinte, G. V. | Judecător, C. N. G. | Judecător, A. R. |
Grefier, M. F. |
Red.jud.G.V
M.F. 10 Septembrie 2013
Jud fond M.L.B.
| ← Pretentii. Decizia nr. 5193/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 5973/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
