Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 396/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 396/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 1423/54/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINTA Nr. 396/2013
Ședința publică de la 06 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. R.
Grefier: M. F.
x.x
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul T. A. O., împotriva pârâtei AGENȚIA NAȚIONALĂ A FUNCȚIONARILOR PUBLICI, având ca obiect refuz soluționare cerere
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit reclamantul T. A. O. și pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ A FUNCȚIONARILOR PUBLICI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că reclamantul T. A. O. a depus la dosar adresa nr._/2013 emisă de pârâtă, iar reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.411 Noul Cod de procedură civilă, după care;
Instanța procedând la verificarea competenței potrivit art.131 alin.1 Noul Cod de procedură civilă, constată că cererea formulată de reclamant are ca obiect comunicarea unei informații publice de către ANAF, fiind întemeiată pe dispozițiile Legii nr.544/2001, astfel că, față de art.22 alin.1, 130 și 132 Noul Cod procedura civilă, invocă excepția necompetenței materiale și reține cauza spre soluționare pe excepție.
CURTEA:
Asupra acțiunii de față;
Prin acțiunea formulată la data de 17.09.2013, reclamantul T. A. O. a chemat în judecată pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici, solicitând obligarea pârâtei să-i răspundă la cererea adresată pe e-mail pe data de 05.04.2013 și fixarea unui termen până la care pârâta să îi comunice în scris aceste informații.
Și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr.554/2004.
La data de 22.10.2013, pârâta ANAF a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de obiect a acțiunii reclamantului, întrucât reclamantul a primit mai multe răspunsuri, respectiv prin Raportul de control al ANFP nr.5472/28.02.2013 (ce i s-a comunicat prin adresa ANFP nr._/01.03.2012), prin adresa ANFP nr._/01.10.2013, prin apărările formulate în Dosarul nr._, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Totodată, reclamantului i s-au adus la cunoștință și dispozițiile art.10 alin.1 și 2 din OG nr.27/2002, privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora, „1) În cazul în care un petiționar adresează aceleiași autorități sau instituții publice mai multe petiții, sesizând aceeași problemă, acestea se vor conexa, petentul urmând să primească un singur răspuns care trebuie să facă referire la toate petițiile primite. Dacă după trimiterea răspunsului se primește o nouă petiție de la același petiționar ori de la o autoritate sau instituție publică greșit sesizată, cu același conținut, aceasta se clasează, la numărul inițial făcându-se mențiune despre faptul că s-a răspuns”.
Astfel, în conformitate cu prevederile mai sus menționat, ANAF a comunicat răspunsul reclamantului la adresa sa înregistrată sub nr._/08.04.2013.
Pe fondul cauzei,a învederat că adresa înregistrată sub nr._/08.04.2013, la care reclamantul face referire în cererea de chemare în judecată, a primit răspuns din partea pârâtei.
Având în vedere cele expuse, consideră că nu poate fi angajată răspunderea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici cu privire la faptul că reclamantul nu a primit răspunsul la adresa la care face referire, întrucât pârâta și-a îndeplinit obligațiile legale, respectiv atât cele prevăzute de art.22 din Legea nr.188/1999 cu modificările și completările ulterioare, precum și cele prevăzute de art.8, 9 și 10 din OG nr.27/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Analizând cererea formulată, Curtea reține că în temeiul art. 131 din NCPC privind verificarea competenței, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate.
În speță Curtea reține că reclamantul invocă refuzul pârâtei de a răspunde la cererea sa prin care a solicitat comunicarea uno informații publice privind data la care s-a acordat avizul ANFP pentru statele de funcții.
În conformitate cu disp. art.22 din Legea nr.544/2001, lege specială în materie, competența de soluționare a cauzei revine, în primă instanță, tribunalului-secția de contencios administrativ.
Potrivit art. 132 NCPC, când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent.
Pe cale de consecință, Curtea, în raport de dispozițiile mai sus amintite, apreciază că instanța de judecată competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul D. – Secția de C. Administrativ și Fiscal, astfel că, în temeiul art. 132 alin. 3 C.pr.civ. Curtea va dispune declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul T. A. O., împotriva pârâtei AGENȚIA NAȚIONALĂ A FUNCȚIONARILOR PUBLICI, având ca obiect refuz soluționare cerere, în favoarea Tribunalului D. – Secția C..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Noiembrie 2013
Președinte, A. R. | ||
Grefier, M. F. |
Red.jud.AR
2 ex/13.11.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 10/2013.... → |
|---|
