Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 10/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-01-2013 în dosarul nr. 2365/54/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 10/2013
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. D.
Grefier M. P.
Pe rol, judecarea cererii formulată de reclamantul I. O. L., în contradictoriu cu pârâta G. Națională de Mediu - Comisariatul General, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns avocat H. F. pentru reclamantul I. O. L. și consilier juridic B. A. reprezentând pe pârâta G. Națională de Mediu - Comisariatul General.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că reclamantul a depus la dosar înscrisurile solicitate de instanță, după care;
Consilier juridic B. A. pentru pârâta G. Națională de Mediu - Comisariatul General, a depus un exemplar al întâmpinării semnat, în copie xerox, precum și dovada că aceasta a fost trimisă la instanță prin fax și a fost comunicată și reclamantului.
Instanța, în temeiul art. 1591 alin. 4 C.roc.civ., introdus prin art. I pct. 23 din Legea nr. 202/2010, pune în discuție competența generală, materială și teritorială.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, apreciază că, în temeiul art. 3 alin. 1 C.proc.civ. este competentă Curtea de Apel C. - Secția C. Administrativ și Fiscal să soluționeze în primă instanță cauza.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.proc.civ., introdus prin art. I pct. 23 Legea nr. 202/2010, verificând din oficiu competența generală, materială și teritorială de soluționare a prezentei cereri, stabilește că este competentă să soluționeze cauza având în vedere dispozițiile art. 3 pct. 1 C.proc.civ. și art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Instanța acordă cuvântul asupra cererii de probatorii, respectiv înscrisurile depuse de reclamant la dosar și proba cu înscrisuri solicitată de pârâtă prin întâmpinare.
Avocat H. F., pentru reclamantul I. O. L., a solicitat, în dovedirea acțiunii, încuviințarea probei cu înscrisurile pe care le-a depus la dosar, precizând că alte probe nu înțelege să mai solicite. Nu s-a opus la proba cu înscrisuri solicitată de pârâtă prin întâmpinare.
Consilier juridic B. A. pentru pârâta G. Națională de Mediu - Comisariatul General, solicită în apărare proba cu înscrisurile pe care le-a depus la dosar, probă solicitată prin întâmpinare. Nu s-a opus la proba cu înscrisuri solicitată de reclamant.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de reclamant prin apărător și de reprezentantul pârâtei, față de dispozițiile art. 167 C.proc.civ., apreciind proba cu înscrisuri ca fiind utilă soluționării cauzei.
Instanța pune în discuție excepțiile invocate de pârâta G. Națională de Mediu - Comisariatul General prin întâmpinare, respectiv excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile, excepția autorității de lucru judecat și excepția rămânerii fără obiect.
Consilier juridic B. A. pentru pârâta G. Națională de Mediu - Comisariatul General, a învederat instanței că nu susține decât excepția inadmisibilității plângerii și solicită admiterea excepției întrucât reclamantul nu a solicitat instituției emitente revocarea în tot sau în parte a Decizie nr. 822/20.11.2012 și nici a adresei nr. 9523/GM/04.12.2012, ci a solicitat numai încadrarea sa pe funcția publică de comisar șef la Comisariatul Județean Gorj. A precizat că celelalte două excepții au fost invocate ca apărare față de motivele cererii de suspendare.
Avocat H. F., pentru reclamantul I. O. L., solicită respingerea excepțiilor invocate de pârâtă prin întâmpinare. Susține că sunt îndeplinite condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, întrucât legea nu prevede condiții de formă ale plângerii prealabile. Solicită respingerea celorlalte excepții, întrucât nu mai sunt susținute de pârâtă.
Constatând că nu mai sunt cereri din partea părților, instanța acordă cuvântul asupra admisibilității cererii de suspendare a adresei nr. 9523/GM/04.12.2012 emisă de G. Naționale de Mediu - Comisariatul General și asupra cererii de suspendare de față.
Avocat H. F., pentru reclamantul I. O. L., consideră că sunt întrunite condițiile privind cazul bine justificat și paguba iminentă. A susținut că există o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ și a adresei care face parte din această decizie, întrucât se încalcă Legea nr. 188/1999 privind funcționarii publici, respectiv art. 99 alin. 5 și 7.
Funcția de conducere de comisar-șef înființată prin H.G. 1005/2012 este echivalentă cu cea de șef de serviciu și este inferioară celei pe care o deține, cea de director general adjunct. Prin urmare, fiind vacantă funcția de comisar șef la C.J. Gorj, trebuia să i se ofere ca urmare a reorganizării.
A mai susținut că există pagubă iminentă, prin nesuspendarea preavizului până la . fiind obligat să accepte funcția de comisar de execuție, singura care i s-a oferit, fiind astfel în situația să i se diminueze salariul sau chiar să rămână fără serviciu. Potrivit Legii nr. 188/1999, angajatorul avea obligația să îi pună la dispoziție lista tuturor funcțiilor de conducere vacante existente, pentru a putea opta.
Consideră că este admisibilă suspendarea adresei nr. 9523/GM/04.12.2012 emisă de G. Națională de Mediu - Comisariatul General deoarece aceasta face parte integrantă din decizia a cărei suspendare se solicită.
A solicitat admiterea cererii, suspendarea executării Deciziei nr. 822/20.11.2012 emisă de G. Națională de Mediu - Comisariatul General și a adresei nr. 9523/GM/04.12.2012, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic B. A. pentru pârâta G. Națională de Mediu - Comisariatul General, consideră că decizia contestată a fost motivată în drept, fiind emisă în baza H.G. nr. 1005/2012 de către persoana care are atribuții în materie, potrivit Deciziei Primului Ministru nr. 318/30.05.2012. A susținut că nu sunt întrunite condițiile cazului bine justificat și a pagubei iminente. Condiția pagubei iminente nu poate fi reținută, deoarece prin adresa nr. 9523/GM/04.12.2012, reclamantului i-au fost puse la dispoziție posturile vacante identificate în perioada de preaviz, iar până la eliberarea sa din funcția publică specifică de conducere de prim-comisar, funcția și drepturile salariale ale reclamantului au rămas neschimbate.
A solicitat respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Asupra cererii de suspendare de față;
Prin cererea înregistrată la data de 11 decembrie 2012 pe rolul Curții de Apel C., Secția C. Administrativ și Fiscal, sub nr._, reclamantul I. O. L. a chemat în judecată pe pârâta G. Națională de Mediu - Comisariatul General, solicitând suspendarea executării Deciziei nr. 822 din 20.11.2012 a Gărzii Naționale de Mediu - Comisariatul General și a adresei nr. 9523/GM/04.12.2012 care face parte integrantă din decizia contestată, până la anularea acestora de către instanța de judecată, fiind întrunite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind cazul bine justificat și paguba iminentă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat că a deținut funcția de conducere de prim-comisar la Comisariatul Județean Gorj din cadrul Gărzii Naționale de Mediu, asimilată cu funcția de Director General Adjunct.
Începând cu data de 25.09.2012 Comisarul General al Gărzii Naționale de Mediu, pentru a-l determina să părăsească această funcție, fără a-i fi evaluată în vreun fel activitatea, a dispus printr-o decizie nemotivată (decizia nr. 628/25.09.2012), eliberarea s-a din funcție, încălcându-se principiul stabilității pe funcție. A contestat în instanță, iar Curtea de Apel C., prin sentința nr. 923/08.10.2012 pronunțată în dosarul nr._, pe care o anexează, a dispus suspendarea deciziei nr. 628/25.09.2012 până la pronunțarea instanței pe fond (dosar nr._, cu termen în 28 ianuarie 2013).
Încălcând prevederile art. 14 alin. 5 din Lg. nr. 554/2004, Comisariatul General a continuat să emită decizii prin care era mutat la CJ. B. pe funcție de execuție (două decizii). A contestat decizia nr. 749/30.10.2012, prin care era trimis la CJ B., iar Curtea de Apel C., prin sentința nr. 1067 din 19 noiembrie 2012, a dispus suspendarea și acestei a doua decizii.
Reclamantul a susținut că pârâta nu respectă hotărârile instanței și nici Legea 188/1999 și, din exces de putere, a emis Decizia nr. 822/20.11.2012 și adresa nr. 9523/GM/04.12.2012 prin care îl eliberează din funcția de prim-comisar, fiindu-i dat un preaviz de 30 de zile, fără a fi menținut pe funcția de conducere în această perioadă și oferindu-i-se doar funcția de comisar de execuție în cadrul CJ Gorj.
Reclamantul a susținut că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 2 alin. 1 litera n și o din Lg. nr. 554/2004 privind excesul de putere și drept vătămat pentru următoarele motive: - în decizia de preaviz nu este menținut în perioada preavizului pe funcția de conducere care se desființează prin H.G. 1005/2012. Rațiunea preavizului în caz de reorganizare este rămânerea pe funcție pe o perioadă de 30 de zile, după care se oferă lista funcțiilor vacante corespunzătoare, în caz că nu există, se oferă funcții de conducere inferioare; - se încalcă prevederile art. 99 alin. 5 și 7 din Legea nr. 188/1999 care sunt imperative.
Reclamantul a considerat că sunt întrunite condițiile privind cazul bine justificat și paguba iminentă, deoarece există îndoiala serioasă în privința legalității actului administrativ și a adresei care face parte din această decizie, întrucât se încalcă Legea nr. 188/1999, respectiv art. 99 alin. 7.
Funcția de conducere de comisar-șef înființată prin H.G. 1005/2012 este echivalentă cu cea de șef de serviciu și inferioară celei pe care o deține, cea de Director General Adjunct. Prin urmare, fiind vacantă funcția de comisar șef la CJ Gorj trebuia să i se ofere ca urmare a reorganizării.
În ce privește paguba iminentă, a susținut că, nesuspectându-se preavizul până la . obligat să accepte funcția de comisar de execuție, singura care i s-a oferit, fiind astfel în situația să i se diminueze salariul sau chiar să rămână fără serviciu. Potrivit Legii nr. 188/1999 angajatorul avea obligația să îi pună la dispoziție lista tuturor funcțiilor de conducere vacante existente, pentru a putea opta. Astfel, Comisarul General acționează de pe o poziție privilegiată și din exces de putere emite decizii nelegale și netemeinice.
Recomandarea numărul R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă cheamă autoritatea competentă, în speță instanța judecătorească, atunci când executarea unui act administrativ este de natură să provoace daune grave particularilor, cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.
În acest fel, soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței, se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsura recomandată a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără ca în acest fel să se aducă atingere executării deciziilor administrative prin care se impun particularilor, o . obligații, evitându-se astfel excesul de putere, atâta timp cât executarea actului administrativ ar putea crea pagube serioase cu grave consecințe în patrimoniul său.
La dosar, reclamantul a depus, în copie, adresa nr. 9523/GM/04.12.2012, Decizia 86/21.11.2012, Decizia nr. 628/25.09.2012, certificate de grefă, Decizia nr. 698/17.10.2012, Decizia nr. 748/30.10.2012, Decizia nr. 749/30.10.2012.
La solicitarea instanței din ședința de judecată din 14 decembrie 2012, reclamantul a depus la dosar, în copii, Decizia nr. 822/20.11.2012 a cărei suspendare a executării o solicită, adresa nr. 9523/GM/04.12.2012 emisă de pârâtă în copie lizibilă, precum și sentințele invocate în acțiune, cu nr. 923/08.10.2012 și nr. 1067/19.10.2012.
Reclamantul a mai depus la dosar, în copie, plângerea prealabilă 2554/CJ Gorj/07.12.2012.
Pârâta G. Națională de Mediu - Comisariatul General a depus la dosar întâmpinarea semnată, prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția inadmisibilității, arătând că plângerea prealabilă formulată de către reclamant nu este întocmită în conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, în sensul că reclamantul nu a solicitat instituției pârâte revocarea în tot sau în parte a actului administrativ și nici a adresei nr. 9523/GM/04.12.2012, ci a solicitat numai încadrarea pe funcția publică de comisar-șef la Comisariatul Județean Gorj și nu a invocat niciun temei juridic al plângerii prealabile.
Pârâta a menționat că, prin delegarea de competențe, reclamantul a îndeplinit atribuții de coordonare a activității Comisariatului Județean Gorj, în acest sens Comisariatul Regional V. emițând din șase în șase luni decizii de delegare a competențelor, după cum se poate observa și din Decizia nr. 97/25.05,2012, unde s-a dispus că „începând cu data de 15.05.2012, se prelungește cu o perioadă de cel mult 6 luni delegarea de competențe a domnului prim-comisar I. O. L. pentru coordonarea activității Comisariatului Județean Gorj din cadrul Comisariatului Regional V. al Gărzii Naționale de Mediu”.
A menționat că sunt eronate apărările reclamantului cu privire la faptul că a deținut funcția de conducere la Comisariatul Județean Gorj și că funcția era asimilată cu funcția de director general adjunct (a se observa în acest sens: Anexa 17 la Decizia nr. 56/07.04.2010 prin care a fost aprobată structura organizatorică pentru Comisariatul Regional V., Structura organizatorică a Comisariatului General al Gărzii Naționale de Mediu și dispozițiile art. 8 alin. 7 din H.G. nr. 112/2009).
A subliniat faptul că prin Decizia nr. 628/25.09.2012 nu s-a dispus eliberarea din funcție a reclamantului, așa cum greșit înțelege să se apere petentul, ci s-a prevăzut numai faptul că decizia nr. 97/25.09.2012 și-a încetat aplicabilitatea cu privire la coordonarea de către reclamant a activității Comisariatului Județean Gorj, ca urmare a încetării atribuțiilor de delegare, dar nu și activității de inspecție și control, dovadă în acest sens fiind decizia nr. 749/30.10.2012.
A menționat că de la momentul aplicării Deciziei nr. 628/25.09.2012, emisă în conformitate cu prevederile H.G. nr. 112/2009, au avut loc modificări ale legislației ce reglementează organizarea si funcționarea Gărzii Naționale de Mediu.
La data intrării în vigoare a noii Hotărâri de Guvern nr. 1005/2012 (29.10.2012), Comisariatul General a emis Decizia nr. 748/30.10.2012, prin care s-a prevăzut că, începând cu data de 30.10.2012, domnul S. G., comisar la Comisariatul Județean Gorj, va coordona activitatea comisariatului. Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat cerere de suspendare a executării actului, ce a făcut obiectul dosarului nr._, iar Curtea de Apel C. a pronunțat sentința nr. 1124/12.12.2012, prin care a respins cererea. Având în vedere sentința nr. 1124, a apreciat că sunt incidente prevederile art. 166 din C.proc.civ., respectiv art. 1201 C.civ.
Tot la data intrării în vigoare a H.G. nr. 1005/2012, Comisariatul General a emis Decizia nr. 749/30.10.2012. prin care s-a stipulat ca domnul I. O. L., în temeiul prevederilor art. 11 alin. 2 din H.G. nr. 1005/2012 și ale art. 45 alin. 1 și 2 din Legea nr. 188/1999, să desfășoare activități de inspecție și control pe raza județului B., decizie emisă pentru o scurtă perioadă de timp, de la 01.11.2012 până la 14.12.2012. dată la care comisariatele regionale urmau să fie iradiate, ca urmare a desființării lor. A depus în acest sens Declarația de înregistrare fiscală nr. 040 prin care Comisariatul Regional V. a solicitat Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului V. radierea codului fiscal (adresa nr._/14.12.2012).
A menționat că la 19.11.2012. comisariatele regionale au fost desființate, fiind preluate de către Comisariatul General pe bază de protocol de predare-preluare (art. 21 din H.G. nr. 1005/2012), iar funcția de prim-comisar nu s-a mai regăsit în noua structură organizatorică detaliată a Comisariatului General, a structurii organizatorice a comisariatelor județene ale Gărzii Naționale de Mediu, precum și a statului de funcții aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 3868/19.11.2012, Agenția Națională a Funcționarilor Publici dându-și avizul pentru funcțiile publice din cadrul instituției noastre.
Până la data eliberării petentului din funcția publică specifică de conducere de prim-comisar (Decizia nr. 822/20.11.2012), funcția si drepturile salariate ale reclamantului au rămas neschimbate.
Ca urmare a reducerii postului de natura celui ocupat de către reclamant și după aprobarea noului stat de funcții, Comisariatul General a emis Decizia nr. 822/20.11.2012, domnul I. O. L. fiind eliberat din funcția publică specifică de conducere de prim-comisar, gradul II, clasa 80 de salarizare în cadrul Comisariatului Regional V. al Gărzii Naționale de Mediu, în conformitate cu prevederile art. 99 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999. Potrivit deciziei, reclamantul a beneficiat de un preaviz de 30 de zile calendaristice, iar în perioada de preaviz i-au fost puse la dispoziție funcțiile publice vacante corespunzătoare, conform adresei nr. 9523/GM/04.12.2012 emisă de Comisariatul General București, petentul putând opta pentru funcția publică de execuție de comisar grad profesional superior, existentă la nivelul Comisariatului Județean Gorj.
După definitivarea procedurii de reorganizare, odată cu preluarea comisariatelor regionale, Comisariatul General a emis Decizia nr. 861/21.11.2012, prin care, potrivit dispozițiilor art. 45 alin. l și 2 din Legea nr. 188/1999, domnului S. G. i-au fost delegate atribuțiile și responsabilitățile funcției publice specifice de conducere de comisar-șef, până la organizarea concursului de ocupare a acestei funcții, concurs la care se poate înscrie și reclamantul.
Întrucât sarcinile, atribuțiile si responsabilitățile funcției publice specifice de conducere de comisar-sef an fost delegate domnului S. G. prin decizie, reclamantului nu-i puteau fi puse la dispoziție decât funcțiile publice vacante la nivel inferior, așa cum stipulează prevederile art. 99 alin. 7 din Legea nr. 188/1999.
Pârâta a susținut că nu sunt întrunite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 14 alin. l din Legea nr. 554/2004, astfel încât nu poate fi dispusă suspendarea executării actului administrativ. Reclamantul nu a justificat niciun caz bine justificat, ci a susținut numai că a ocupat funcția de conducere de prim-comisar și că instanța a pronunțat sentințele nr. 923/08.10.2012 și nr. 1067/19.11.2012.
A menționat că Decizia nr. 628/25.09.2012 a rămas fără obiect fiindcă, pe de o parte, funcția publică de conducere de prim-comisar în care a fost numit reclamantul, precum și comisariatul regional unde și-a desfășurat activitatea au fost desființate, odată cu abrogarea H.G. nr. 112/2009 și . H.G. nr. 1005/2012, iar pe de altă parte, delegarea de competențe a petentului, prevăzută prin Decizia nr. 97/25.05.2012 emisă de Comisariatul Regional V., a fost dispusă pe o perioadă de cel mult șase luni (15.05._12).
De asemenea, și Decizia nr. 749/30.10.2012 a rămas fără obiect motivat de faptul că, în primul rând, reclamantul nu mai poate desfășura activitatea de inspecție și control pe raza județului B., luând în considerare decizia nr. 822/20.11.2012 prin care a fost eliberat din funcția publică specifică de conducere de prim-comisar în cadrul Comisariatului Regional V., ca urmare a desființării comisariatelor regionale și, în al doilea rând, la data de 14.12.2012 a expirat perioada pentru care a fost emisă decizia.
Pârâta a susținut că argumentele reclamantului nu constituie împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ contestat, astfel că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004. A susținut că nu mai există temeiul juridic în baza căruia s-ar putea dispune desfășurarea activității de inspecție și control în cadrul unui comisariat regional desființat și într-o funcție publică de conducere, de altfel desființată.
Într-o altă ordine de idei, trebuie avută în vedere și sentința nr. 1124/12.12.2012 pronunțată de instanța de fond care a considerat legală decizia nr. 748/30.10.2012 emisă de Comisariatul General, potrivit căreia domnul S. G. a fost numit să coordoneze activitatea Comisariatului Județean Gorj.
Față de invocarea pagubei iminente, nici această condiție nu poate fi reținută deoarece, prin adresa nr. 9523/GM/04.12.2012, reclamantului i-au fost puse la dispoziție posturile vacante identificate în perioada de preaviz, iar reclamantul, prin însăși cererea de suspendare și-a exprimat acordul de numire în noua funcție de comisar clasa I, grad profesional superior la Comisariatul Județean Gorj.
În drept, pârâta a invocat art. 115-118 C.proc.civ., Legea nr. 554/2004, Legea nr. 188/1999, H.G. nr. 112/2009, H.G. nr. 1005/2012 privind organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu.
La dosar, pârâta a depus, în copie, următoarele înscrisuri: sentința nr. 1124/12.12.2012, încheiere de ședință, declarație de mențiuni pentru instituții publice nr. 040, structura organizatorică a Comisariatului General al Gărzii Naționale de Mediu, răspunsul Comisariatului General nr. 9523/GM/13.12.2012, Decizia nr. 97/25.05.2012.
Reclamantul și pârâta, prin reprezentanți, au solicitat în dovedirea acțiunii, respectiv în apărare, proba cu înscrisurile depuse la dosar, probă care a fost încuviințată de instanță.
În ședința publică de azi, au fost puse în discuția părților excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare, excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile, excepția autorității de lucru judecat și excepția rămânerii fără obiect, precum și excepția inadmisibilității suspendării adresei nr. nr. 9523/GM/04.12.2012.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin Decizia nr. 822/20.11.2012 emisă de G. Națională de Mediu - Comisariatul General (fila 42), reclamantul I. O. L. a fost eliberat din funcția publică specifică de conducere de prim comisar, gradul II, clasa 80 de salarizare în cadrul Comisariatului Regional V. al Gărzii Naționale de Mediu, în conformitate cu prevederile art. 99 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999, beneficiind și de un preaviz de 30 de zile calendaristice în conformitate cu prevederile art. 99 alin. 3 din Legea nr. 1999. În perioada de preaviz, Direcția juridică și de resurse umane va identifica funcțiile publice vacante corespunzătoare și le va pune la dispoziția reclamantului, iar la expirarea preavizului are obligația de a preda lucrările și bunurile care i-au fost încredințate în vederea exercitării atribuțiilor de serviciu și să realizeze toate activitățile care se impun, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.
La baza emiterii Deciziei nr. 822/20.11.2012 au fost avute în vedere: H.G. nr. 1005/2012 privind organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu; Decizia Primului Ministru nr. 318/30.05.2012 pentru numirea domnului O. C. D., în funcția de comisar general, cu rang de secretar de stat, al Gărzii Naționale de Mediu; Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, rep., cu modificările și completările ulterioare; Legea nr. 554/2004 modificată și completată ulterior; Avizul A.N.F.P. nr._/15.11.2012 înregistrat la Comisariatul General al Gărzii Naționale de Mediu cu nr. 8777/15.11.2012 privind funcțiile publice din cadrul Comisariatului General al Gărzii Naționale de Mediu; Ordinul Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 3868/19.11.2012 înregistrat la Comisariatul General al Gărzii Naționale de Mediu cu nr. 8838/GM/19.11.2012 privind aprobarea structurii organizatorice detaliate a Comisariatului General al Gărzii Naționale de Mediu, a structurii organizatorice a comisariatelor județene ale Gărzii Naționale de Mediu, precum și a statului de funcții pentru G. Națională de Mediu.
Prin adresa nr. 9523/GM/04.12.2012, avându-se în vedere H.G. nr. 1005/2012 privind organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu; Avizul A.N.F.P. nr._/15.11.2012 înregistrat la Comisariatul General al Gărzii Naționale de Mediu cu nr. 8777/15.1.2012 privind funcțiile publice din cadrul Comisariatului General al Gărzii Naționale de Mediu; Ordinul Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 3868/19.11.2012 înregistrat la Comisariatul General al Gărzii Naționale de Mediu cu nr. 8838/GM/19.11.2012 privind aprobarea structurii organizatorice detaliate a Comisariatului General al Gărzii Naționale de Mediu, a structurii organizatorice a comisariatelor județene ale Gărzii Naționale de Mediu, precum și a statului de funcții pentru G. Națională de Mediu, Decizia nr. 822/20.11.2012 privind eliberarea reclamantului din funcția publică specifică de conducere de prim comisar, gradul II, clasa 80 de salarizare în cadrul Comisariatului Regional V. din cadrul Gărzii de Mediu, în conformitate cu prevederile art. 99 alin. 5 din Legea nr. 188/1999, s-a comunicat reclamantului postul vacant corespunzător în cadrul Gărzii Naționale de Mediu, respectiv comisar, clasa I, grad profesional superior la Comisariatul Județean Gorj în cadrul Gărzii Naționale de Mediu, precum și faptul că în perioada de preaviz să își exprime acordul cu privire la numirea în noua funcție.
Adresa are natura juridică specifică a unui act administrativ întrucât prin aceasta emitentul dispune asupra modului în care se va aplica H.G. nr. 1005/2012 privind organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu, precum și a consecințelor Deciziei nr. 822/20.11.2012 în privința reclamantului, prin comunicarea posturilor vacante corespunzătoare, pentru ca reclamantul să-și exprime acordul de numire în noua funcție, astfel că adresa nu are doar valoarea unui act de informare.
Instanța va respinge excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile, invocată de pârâtă prin întâmpinare, apreciind că cererea aflată la fila 46 întrunește condițiile pentru a fi calificată plângere prealabilă în condițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, cerere la care reclamantul a primit răspuns cu adresa nr. 9523/13.12.2012 aflată la fila 63.
Nu va fi reținută excepția autorității de lucru judecat întrucât nu este îndeplinită tripla identitate prevăzută de dispozițiile legale și, mai mult, așa cum este reglementată excepția prin dispozițiile art. 1201 Cod civil, aceasta se referă cu precădere la soluțiile pronunțate asupra fondului litigiului, iar nu la cele care privesc măsuri provizorii pe care instanța le poate dispune în procedura prealabilă sau pe parcursul procesului, cum este și suspendarea executării unui act administrativ.
Acțiunea ar fi rămas fără obiect numai dacă actul atacat ar fi fost revocat de către autoritatea publică emitentă, ori excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare se referă la decizii emise de pârâtă care nu fac obiectul cauzei de față.
De altfel, în fața instanței, reprezentantul pârâtei nu a mai susținut excepția autorității de lucru judecat și excepția rămânerii fără obiect, arătând că au fost invocate doar ca apărare față de motivele cererii de suspendare.
Asupra cererii de suspendare de față, instanța reține că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția autenticității și veridicității. Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efectele asupra celor vizați.
În considerarea celor două principii incidente în materie - al legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie însă, o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.”
Pentru a fi dispusă suspendarea executării actului administrativ, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții, respectiv existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente și o a treia, de ordin procedural, și anume condiția ca reclamantul să facă dovada sesizării în condițiile art. 7 a autorități publice care a emis actul.
Cererea de suspendare se analizează în raport de dispozițiile art. 14, dar și prin raportare la dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. ș și t din Legea 554/2004, care definesc noțiunile de „pagubă iminentă” și „cazuri bine justificate” pe care art. 14 din Legea 554/2004 le utilizează.
Conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru suspendarea executării actelor administrative trebuie îndeplinite două condiții cumulative: cazul bine justificat, redat de împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ și paguba iminentă care ar justifica suspendarea actului ce implică existența unui prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență, sau perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Îndeplinirea condițiilor se analizează în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, care ar trebui să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.
Suspendarea executării actelor administrative constituie o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate. Având caracterul unei măsuri procesuale facultative și nu obligatorii pentru instanță, suspendarea poate fi dispusă numai după verificarea condițiilor impuse de art. 14 și dovedirea faptului că este mai oportună neaplicarea temporară și provizorie a actului administrativ, decât aplicarea acestuia.
Necesitatea asigurării unei protecții jurisdicționale provizorii persoanelor ale căror drepturi pot fi lezate prin emiterea unor acte administrative este recunoscută și pe plan european, prin Recomandarea nr. R/89/8/13 septembrie 1989 adoptată de Consiliul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, aplicabilă și României.
Potrivit acesteia, instanța în calitate de autoritate jurisdicțională chemată să decidă măsura de protecție provizorie, trebuie să țină cont de ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente și să acorde asemenea măsuri atunci când executarea actului administrativ este de natură a crea pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic, aparent valabil, față de nelegalitatea lui.
Așadar, trimiterea la normele comunitare în materie nu face ab initio admisibilă cererea de suspendare. Simpla referire la instrumentele juridice naționale și internaționale nu poate fundamenta însă, prin ea însăși, luarea unei măsuri provizorii, pentru că suspendarea nu intervine de drept.
Aprecierea existenței cazului bine justificat, definit de art. 2 alin. 1 lit. t din Legea 554/2004, implică analiza unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.
Aprecierea existenței cazului bine justificat care să permită suspendarea executării actului administrativ se realizează de către instanța de judecată prin prisma analizei legalității sau nelegalității aparente a acestuia. Trebuie remarcat că judecătorul investit cu o cerere de suspendare a actului administrativ este chemat să realizeze o verificare sumară a motivelor de nelegalitate invocate de parte, legiuitorul neacordând instanței posibilitatea să rezolve pe această cale fondul pretenției.
Existența unui caz bine justificat nu poate fi reținută decât dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
În legătură cu cazul bine justificat, reclamantul a invocat în cererea adresată instanței motive care vizează fondul cauzei, referitoare la încălcarea de către pârâtă a dispozițiilor art. 99 alin. 5 și 7 din Legea nr. 188/1999 și nerespectarea dispozițiilor legale în materia reorganizării activității instituției publice, motive care presupun o cercetare aprofundată a legalității actului, ceea ce nu este permisă în cadrul procedurii suspendării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii.
De asemenea, reclamantul a invocat, în dovedirea cazului bine justificat, admiterea în primă instanță a cererilor de suspendare a două decizii emise de către pârâtă, respectiv a Deciziei nr. 628/25.09.2012 (fila 6) și a Deciziei nr. 749/30.10.2012 (fila 11).
Prin aceste decizii nu s-a dispus eliberarea din funcția publică de conducere a reclamantului ca urmare a reorganizării Gărzii Naționale de Mediu, apărările reclamantului referitoare la nerespectarea de către pârâtă a hotărârilor instanței prin care aceste decizii au fost suspendate fiind neîntemeiate.
La o analiză sumară a actului, se poate observa că Decizia nr. 822/2012, prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția publică de conducere, a fost dată în baza și în executarea H.G. nr. 1005/2012 privind organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu, având în vedere că funcția de prim comisar nu se mai regăsește în noua structură organizatorică.
Reclamantul a beneficiat de un preaviz de 30 de zile calendaristice, iar în perioada de preaviz i-au fost puse la dispoziție funcțiile publice vacante corespunzătoare conform adresei nr. 9523/GM/04.12.2012.
Aspectele invocate de reclamant ca afectând legalitatea Deciziei nr. 822/2012 sunt aspecte ce țin de fondul cauzei și care nu pot fi analizate în cadrul unei cereri de suspendare, întrucât, în cadrul acestei proceduri nu este permisă prejudecarea fondului litigiului. Ceea ce afirmă reclamantul, excede analizei în cadrul procesual de față.
În cadrul procedurii de soluționare a cererii de suspendare a executării actului administrativ, nu poate fi prejudecat fondul litigiului, instanța având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenței dreptului.
Aprecierile reclamantului din cererea adresată instanței asupra nelegalității actului nu se pot subsuma condiției cazului bine justificat, în sensul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, din interpretarea cărora rezultă că, la soluționarea cererii de suspendare, instanța are numai posibilitatea de a efectua o cercetare sumară a aparenței de nelegalitate.
Condiția cazului bine justificat poate fi reținută în ipoteza în care, la o privire sumară a actului, acesta apare ca fiind ilegal. Cu alte cuvinte, prezumția de legalitate este obturată, temporar, de aparența de ilegalitate.
Din analiza sumară a deciziei, se observă că sunt menționate actele care au stat la baza adoptării deciziei, dispozițiile legale și motivele pentru care respectivele acte au aplicabilitate, emiterea actului administrativ s-a făcut de persoana care are atribuții în materie, astfel că, cel puțin în aparență, în drept și în fapt, nu există o îndoială puternică asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul.
În limitele permise de natura specifică a procedurii, instanța apreciază că nu există împrejurări legate de starea de fapt și de drept din care să rezulte aparențe de nelegalitate care să creeze o îndoială puternică asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004 modificată, paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Sub aspectul îndeplinirii condiției pagubei iminente, în raport de specificul speței, se reține că îndeplinirea acestei condiții nu poate fi analizată decât subsumat noțiunii de „prejudiciu material viitor, previzibil” deoarece reclamantul solicită protejarea îndreptățirii sale la funcția publică de conducere, iar nu și sub aspectul perturbării previzibile și grave a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public, deoarece acest aspect excede interesului reclamantului afirmat în acțiunea introductivă.
Susținerile reclamantului referitoare la paguba iminentă, creată prin decizia de eliberare din funcția publică de conducere, se referă la crearea unui prejudiciu de natură materială, ca urmare a diminuării salariului sau chiar a pierderii salariului. Susținerile cu privire la reducerea salariului sau a pierderii acestuia, nu sunt suficiente și concludente pentru a se considera că sunt întrunite cerințele legale pentru a se dispune suspendarea.
Paguba invocată de către reclamant ca fiind creată urmare a emiterii Deciziei de eliberare din funcția publică de conducere nu se circumscrie noțiunii de „pagubă iminentă” în înțelesul art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004. Reducerea salariului pe o perioadă nu conduce la concluzia unei lipsiri absolute de mijloace de subzistență.
Reclamantului i-au fost puse la dispoziție, cu adresa nr. 9523/GM/04.12.2012, posturile vacante identificate în perioada de preaviz, iar reclamantul și-a exprimat numirea într-o funcție publică.
De asemenea, nu se poate reține motivul invocat de reclamant, în susținerea condiției pagubei iminente, referitor la faptul că este obligat să accepte o funcție publică de execuție. Cu privire la îndreptățirea reclamantului la ocuparea unui post de conducere, instanța reține că reclamantul are posibilitatea de a participa la ocuparea funcției specifice de conducere în condițiile legii. Instanța reține faptul că reclamantul a îndeplinit atribuții de coordonare a activității Comisariatului Județean Gorj prin delegarea de competențe, sens în care Comisariatul Regional V. a emis decizii de delegare a competențelor, după cum se observă și din Decizia nr. 97/25.05.2012 (fila 64), în care se prelungise, începând cu data de 15.05.2012, cu o perioadă de cel mult șase luni, delegarea de competențe a reclamantului.
Instanța reține că suspendarea executării actului administrativ se poate dispune numai în situația în care sunt întrunite cumulativ cerințele legale obligatorii, ea putând fi acordată de către instanță atunci când, în raport de ansamblul circumstanțelor cauzei, se apreciază că executarea actului ar fi de natură a crea pagube semnificative, dificil de reparat și când există argumente juridice valabile față de legalitatea actului emis.
Concluzionând, Curtea constată că reclamantul, prin cererea de suspendare, nu a furnizat instanței, în concret, elemente care, la o primă analiză sumară, specifică unui astfel de litigiu, să conducă la reținerea că în cauză ar exista un caz bine justificat, cu atât mai mult un caz bine justificat care să fie continuat de prefigurarea unei pagube iminente în înțelesul legii.
Pentru aceste considerente, în cauză nefiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ, Curtea va respinge cererea de suspendare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul I. O. L., cu domiciliul ales în Târgu-J., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta G. Națională de Mediu - Comisariatul General, cu sediul în București, sector 3, Bulevardul Unirii, nr. 78, .>
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2013.
Președinte, L. M. D. | ||
Grefier, M. P. |
Red./Tehnored. jud. L.M.D.
M.P./4 ex./23.01.2013
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 396/2013. Curtea de... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
