Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 20572/95/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia Nr._/2013
Ședința publică de la 25 Septembrie 2013
Președinte L. G.
Judecător N. O.
Judecător D. L.
Grefier M. C.
Pe rol, judecarea recursului declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE GORJ – în numele și pentru pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE NOVACI – în prezent DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. - SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC NOVACI împotriva sentinței nr.2624/2013 din 22 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. G. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, constatând cauza în stare de judecată, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința nr.2624/2013 din 22 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, s-a admis acțiunea promovată de reclamantul C. G., așa cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Novaci, fiind obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Novaci să restituie reclamantului suma de 3.883 lei, reprezentând diferență taxă de primă înmatriculare, împreună cu dobânda legală aferentă calculată potrivit art. 124 Cod de procedură fiscală, de la data expirării termenului de 45 de zile de la data formulării cererii de restituire înregistrată la 26.11.2012, până la data plății efective. S-a luat act de renunțarea la judecată în contradictoriu cu pârâta AFM București, fiind obligată pârâta AFP Novaci la plata a 304 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
Împotriva sentinței a declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE GORJ – în numele și pentru pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE NOVACI, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, a învederat că reclamantul a solicitat restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare, ulterior intrării în vigoare a OUG 50/2008. D. fiind că dispozițiile care reglementau taxa specială pentru autoturisme, respectiv art.2141 – art.2143 Cod fiscal, au fost abrogate, iar prin UOG 50/2008 s-a instituit taxa de poluare, ca taxă distinctă, ce se face venit la bugetul Administrației F. pentru Mediu și s-a reglementat doar posibilitatea restituirii diferenței dintre cele două taxe, a apreciat recurenta că solicitarea de restituire integrală a sumei este inadmisibilă..
Recurenta a mai arătat că reclamantul nu a contestat un act administrativ fiscal, în conformitate cu prevederile art.41 din OG 92/2003, ci a solicitat restituirea sumei integrale plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
Având în vedere că, potrivit art.7 alin.1 din Legea 554/2004, înainte de ase adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității competente revocarea acestuia.
Așadar, procedura prealabilă este obligatorie, în caz de neîndeplinire a acesteia, acțiunea directă în contencios administrativ fiind inadmisibilă, potrivit art.109 alin.2 C.pr.civ.
În ceea ce privește excepția tardivității acțiunii, recurenta a susținut că actele administrative ce puteau și trebuiau să fie contestate sunt decizia de calcul a taxei de poluare și decizia de restituire a diferenței de taxă, ambele emise în luna octombrie 2008 și, raportat la termenul de contestare a actelor administrativ-fiscale, prevăzut de art.207 și termenul de contestare prevăzut de Legea 554/2004, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant este tardivă.
Recurenta a criticat sentința pe fond, invocând art. I-33 „Actele juridice ale Uniunii” din Legea nr. 157/2005 și susținând că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Referitor la dispozițiile art. 23 (9) și art. 25 (12) din Tratatul U.E., recurenta a considerat că acestea nu sunt aplicabile în cauză, deoarece taxa de poluare nu este o taxă vamală în înțelesul acestor dispoziții legale, ea aplicându-se și autoturismelor care se produc în România. Taxa a fost adoptată pentru evitarea importării în România a unor autoturisme vechi, cu grad ridicat de poluare.
Recurenta a susținut că existența unei taxe de poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru restituirea sumei. Cu privire la prevederile art. 90 (1) din Tratatul Comunităților Europene, a considerat că aceste prevederi nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Recurenta a susținut că dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente în cauză, deoarece, pe de o parte nu suntem în prezența unor „impuneri mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”, iar, pe de altă parte, nu ne aflăm în prezența unui regim fiscal discriminatoriu, deoarece obligația plății taxei de primă înmatriculare există pentru toate autoturismele, indiferent de țara de proveniență a acestora, nefiind în prezența unei îngrădiri a liberei circulații a mărfurilor.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, admiterea excepțiilor invocate, iar, pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3041 C.proc.civ..
Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 C.proc.civ.
Intimatul reclamant a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs formulate și dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a cumpărat un autoturism second-hand, iar pentru înmatricularea acestuia o taxă de primă înmatriculare, înmatricularea autoturismului făcându-se doar în condițiile achitării acestei obligații.
Reclamantul a solicitat restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare, pârâta comunicându-i refuzul, cu motivarea că taxa este prevăzută de Codul fiscal român.
În raport de situația de fapt expusă, rezultă că prima instanță a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii, cu respectarea prevederilor cuprinse în art.88 și 205 din Codul de procedură fiscală, dar și ale Legii 554/2004.
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art.113 Cod pr. fiscală, în prezent art.117 Cod pr. fiscală.
Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.
În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art.70 alin.1 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
De precizat este că reclamantul a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal.
Reclamantul a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
În speța de față nu sunt aplicabile prevederile art.205 Cod pr. fiscală, deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau altor acte administrative fiscale, iar reclamanta a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără titlu.
Așa cum s-a arătat în literatura și practica de specialitate, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune să se formuleze o nouă cerere, pentru că autoritatea nu a emis un act administrativ pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art.2 alin.2, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim.
Practic refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiție.
Mai trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art.7 din Legea 554/2004, procedura prealabilă, respectiv obligativitatea plângerii prealabile, sub forma recursului grațios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în situația vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual.
Astfel fiind, critica formulată de recurentă este neîntemeiată, corect prima instanță a apreciat că acțiunea este admisibilă.
Pe fondul cauzei, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art.2141 Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului. Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second-hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea arată că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art. 90 din Tratat.
Adoptarea OUG 50/2008, privind taxa de poluare nu produce consecințe, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141 Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art.90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare, motiv pentru care trebuie restituită în integralitate, contribuabilului .
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art.148 alin.4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, dreptul comunitar.
Față de considerentele expuse și textele de lege invocate, Curtea constată că recursul ca nefondat și, în temeiul art.312 alin.1 din codul de procedură civilă de la 1864, îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE GORJ – în numele și pentru pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE NOVACI – în prezent DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. - SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC NOVACI împotriva sentinței nr.2624/2013 din 22 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. G. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Septembrie 2013.
Președinte, L. G. | Judecător, N. O. | Judecător, D. L. |
Grefier, M. C. |
red.jud.DL/ex.2
tehnored.M.C. 07 Octombrie 2013
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 10/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 5459/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
