Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 303/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 303/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 06-08-2013 în dosarul nr. 1076/54/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 303/2013
Ședința publică de la 06 August 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C.
Grefier M. P.
x.x.x.x
Pe rol, judecarea cererii formulată de reclamanta . PRIN REPREZ.LEGAL C. I. ADMINISTRATOR cu sediul în com. . O., CF:RO_,ORC: J_ ,COD CAEN: 2455, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. O. cu sediul în Slatina, ., J. O. CUI_, cont RO98TREZ__, având ca obiect „suspendare executare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocații G. V. și R. I. reprezentând pe reclamanta . PRIN REPREZ.LEGAL C. I. ADMINISTRATOR lipsind pârâta D.G.F.P. O. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, învederându-se că reclamanta a depus recipisa de consemnare nr._/2 din 19.07.2013, reprezentând dovada achitării cauțiunii în cuantum de 15.000 lei.
Avocat G. V., pentru reclamanta . PRIN REPREZ.LEGAL C. I. ADMINISTRATOR, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri în susținerea cererii de suspendare executare.
Instanța, potrivit art. 292 alin. 1 Noul Cod de procedură Civilă, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de intimata reclamantă . PRIN REPREZ.LEGAL C. I. ADMINISTRATOR ,prin apărător
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat, Curtea a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra cererii de suspendare.
Avocat G. V., pentru reclamanta . PRIN REPREZ.LEGAL C. I. ADMINISTRATOR, consideră că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de suspendare, în condițiile dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, deoarece există contestație în procedura prealabilă, aflată pe rolul Direcției Generale a Finanțelor Publice O.; a fost fixată și achitată cauțiunea stabilită de instanță, în condițiile art. 215 din Codul de procedură fiscală și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, cu privire la cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Cu privire la existența cazului bine justificat ca și condiție pentru suspendarea actelor administrativ-fiscale atacate, consideră că aceasta este îndeplinită, deoarece există împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrativ-fiscale a căror suspendare se solicită.
Împrejurările legate de starea de fapt:
In privința împrejurărilor legate de starea de fapt, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actelor administrative a căror suspendare se cere, arătăm că acestea sunt dovedite și constau în: a) atitudinea abuzivă a autorităților administrative; b) efectele conexe ale actelor administrativ-fiscale atacate asupra reclamantei și asupra altor persoane; c) existența în fapt a unor constatări diferite ale aceluiași organ de control fiscal cu privire la aceleași operațiuni comerciale și înregistrări contabile.
Împrejurările legate de starea de drept:
Starea de drept reținută de organele de control fiscal este pusă serios la îndoială în condițiile în care prin verificări anterioare a fost rambursată prin compensarea TVA-ului pentru operațiuni care, acum, nu mai sunt supuse aceluiași tratament de la rambursare, deși starea de fapt a rămas aceeași.
Motivația stabilirii unui alt temei de juridic al sarcinilor fiscale, acum, față de verificările pentru perioadele anterioare asemănătoare conduce la ideea că există serioase îndoieli asupra stării de drept, cu consecința aparenței de nelegalitate a actelor administrative-fiscale atacate.
Ori, interpretarea diferită a art. 160 din Codul fiscal, privind taxarea inversă, raportată la pct. 82 alin. 4 din HG 44/2004, privind normele de aplicare a Codului fiscal, pentru aceeași stare de fapt sau pentru operațiuni similare, nu poate să conducă decât la ideea că actele administrativ-fiscale menționate sunt aparent nelegale.
Cu privire la paguba iminentă, apreciem că în speță, prin executarea actelor administrativ - fiscale, mai înainte de soluționarea contestației formulate de ., există riscul unor pagube iminente ce nu s-ar putea repara altfel.
Precizăm că . îsi desfășoară activitatea în principal, în mediul rural, prin turnarea metalelor neferoase ușoare - Cod CAEN 2453 și prin cultura cerealelor - cod CAEN 0111, iar prin executarea actelor administrativ - fiscale s-ar bloca activitatea debitoarei.
In acest sens, menționează că în practica judiciară s-a apreciat că paralizarea activității unei societăți, cu consecințe asupra derulării contractelor agentului economic și asupra salarizării angajaților sunt de natură a justifica suspendarea actului administrativ contestat (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 103/2007 pronunțată de ICC] - Secția de contencios administrativ și fiscal).
In cauză, paralizarea activității . rezultă din cuantumul creanței fiscale de 1.088.909 lei, raportat la capitalul social de 510 lei, profitul realizat de 686.697 lei și posibilitățile financiare ale unui agent economic din mediu rural.
De asemenea, natura activității desfășurate de . (comerțul; cultura cerealelor) necesită lichidități permanente pentru cumpărarea produselor, comercializarea acestora, achitarea furnizorilor.
Executarea actelor administrativ - fiscale ar întrerupe circuitul financiar al ., iar consecința ar fi încetarea activității acesteia și ajungerea în insolvență.
Față de cele susținute a solicitat admiterea cererii de suspendare, dispunerea suspendării suspendarea executării actelor administrativ-fiscale constând în Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F-OT 420/26.06.2013 și Raportul de inspecție fiscală nr. F-OT 373/26.06.2013 înregistrat la D. O. - Activitatea de Inspecție Fiscală sub nr. 574/26.06.2013, până la soluționarea în fond a acțiunii în anularea actelor administrativ-fiscale menționate .
Avocat R. I., pentru reclamanta . PRIN REPREZ.LEGAL C. I. ADMINISTRATOR, a achiesat la concluziile avocatului G. V..
CURTEA
Asupra cererii de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel C., Secția C. Administrativ și Fiscal sub nr._, reclamanta . PRIN REPREZ.LEGAL C. I. ADMINISTRATOR, în contradictoriu cu pârâtul D.G.F.P. O., a solicitat suspendarea executării suspendarea executării Deciziei de impunere F-OT nr. 420 din 26 iunie 2013 și Raportului de inspecție fiscală nr. F-OT 373/26.06.2013 înregistrat sub nr. 574/26.06.2013.
În motivarea cererii, a susținut că prin Decizia de impunere nr. 420 din 26 iunie 2013 și Raportul de inspecție fiscală nr. 574/26.06.2013, s-au stabilit în sarcina societății obligații fiscale de 1.088.909 lei, reprezentând:_ - diferență TVA,_ lei - dobânzi diferență TVA și_ lei – penalități de întârziere diferență TVA.
Reclamanta arata ca datorită domeniului sau de activitate principal, respectiv „turnarea metalelor neferoase ușoare - COD CAEN 2453" și a celui secundar „cultura cerealelor - cod CAEN 0111", lunar solicită organelor fiscale rambursarea TVA deductibilă aferentă cheltuielilor efectuate pentru desfășurarea acestor activități, combustibil, insecticide, fugicide, piese schimb, achiziții utilaje și alte cheltuieli curente, având în vedere că atât materiile prime necesare turnătoriei de aluminiu, cât și sămânța necesară culturii de cereale (cu excepțiile prevăzute de lege) sunt supuse măsurilor de simplificare prev. de art. 160 din C.Fisc.
Se mai arata ca livrările de produse rezultate din prelucrarea deșeurilor, cât și a cerealelor (cu excepția celor prevăzute de lege) sunt supuse acelorași măsuri de simplificare prev. de art. 160 Cod Fiscal, respectiv pentru acestea se aplică taxarea inversă iar in urma cererilor de rambursare, sumele de rambursat au fost compensate cu obligațiile fiscale pe care subscrisa le datora bugetului de stat, controlul efectuându-se de cele mai multe ori, ulterior.
Sustine reclamanta ca operațiunile efectuate de subscrisa au fost corecte și legale, organele fiscale au considerat, din motive expuse mai sus că subscrisa nu avea dreptul de deducere a TVA aferentă facturilor emise de societățile comerciale furnizoare, fără să elimine din ecuație și taxa colectată, deși pentru livrările de deșeuri de aluminiu de aplică taxarea inversă, prev. de art. 160 din Cod fiscal și anume TVA colectată în momentul exigibilității operațiuni CONCOMITENT cu exercitarea dreptului de deducere, în conformitate cu prevederile pct. 82 alin. 4 din HG 44/2004 privind Normele Metodologice de Aplicare a Codului Fiscal.
Or,chiar și în cazul în care operațiunile ar fi fost fictive, asupra unor operațiuni fictive nu se pot aplica măsurile de simplificare - taxare inversă, deoarece, dacă masa impozabilă este fictivă, nereală sau nu există, asupra ei nu se poate aplica regimul de taxare prevăzută la art. 160 din Codul Fiscal.
Cu alte cuvinte, în cadrul sistemului de taxare inversă, nici o sumă nu este datorată, în principal, la bugetul de stat.
Invedereaza reclamanta ca, din ultima BALANȚĂ DE VERIFICARE PE ANUL 2013, din soldul analitic dar si din contractele anexate și care vizează împrumuturi bancare, leasing financiar, leasing operativ, vânzări-cumpărări cu plata în rate sau la termen de materii prime și materiale, produse pentru agricultură, utilaje, dar si obligații salariale, impozite curente la bugetul local și la bugetul consolidat al statului, însumat rezultă obligație totală la plată de cea 1 mii Ron.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004, „în cazuri bine justificare și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în cond. Art. 7 a Autorității Publice care a emis actul sau autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
Aprecieaza reclamanta că este un caz bine justificat faptul că există indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actului aflat în discuție prin care am fost obligați la plata sumei de 1.088.909 lei sumă stabilită drept obligație de plată cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv.
La considerarea întrunirii cazului bine justificat, vă rog să aveți în vedere S nr. R (89) 8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei, act juridic emis la nivel european ce a considerat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie, intrucat autoritățile administrative acționează în numeroase domenii și că activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor.
În plus, s-a arătat în același act european că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau succeptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
Cazuri bine justificate și paguba iminentă sunt descrise în cuprinsul Art. 2 lit ș ) și t) din Legea 554/2004.
Astfel, cât privește paguba iminentă s-a convenit asupra unui sens larg, avându-se în vedere nu numai sensul clasic de prejudiciu efectiv, ci și sensul de perturbare previzibilă gravă a funcționării.
Sustine reclamanta ca ea se găsește astfel în situația unei pagube iminente dat fiind că începând cu data de 20.07.2013 va începe executarea silită prin poprirea din cont a sumei de 1.089.909 Ron, cuantum semnificativ ce ar afecta activitatea societății noastre, desfășurarea activității comerciale și economice, efectuate de către aceasta, dat fiind suma considerabilă ce s-a calculat drept obligație de plată.
Mentioneaza reclamanta ca este un caz bine justificat si faptul ca procedura administrativă nu este finalizată iar executarea înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal, constituie un motiv întemeiat la adoptarea soluției de suspendare a executării actelor fiscale contestate.
În drept, art. 7 si art. 14 din Legea 554/2004 și art. 215 din OG 92/2003 R.
În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
În termenul stabilit conform art. 201 alin. 1 și 5 NCPC, pârâtul D.G.F.P. O., a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F-OT 420/26.06.2011 formulată de S.C. P. N. S.R.L. Scornicesti, ca neîntemeiată și să se dispună în sarcina reclamantei plata unei cauțiuni de pana la 20% din cuantumul sumei contestate.
Referitor la suspendarea actelor administrativ-fiscale,intimata arata că este total neîntemeiată intrucat admisibilitatea cererii de suspendare a executării actelor administrativ" fiscale până la soluționarea acțiunii în anularea acestora este condiționată de justificarea iminenței producerii unei pagube.
Astfel, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea unui act administrativ fiscal trebuie întrunite cumulativ două condiții: existența unui caz bine justificat, în sensul existenței unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, de natură a învinge principiul conform căruia actul administrativ este executoriu din oficiu și, de asemenea, suspendarea executării actului este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004.
Prin caz bine justificat, Legea nr. 554 are în vedere potrivit art. 2 lit. t) existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ iar paguba iminentă este definită de legiuitor ca prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Sustine intimata ca reclamanta nu a dovedit în ce măsură executarea actului administrativ i-ar produce o pagubă iminentă, în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004, simpla referire la destabilizarea grava si iremediabila a activității nefiind suficientă pentru suspendarea actului administrativ, întrucât nu a fost probata în niciun fel si nici simpla menționare a creanței constatate și a valorii ei nu duce, de facto, la constatarea că există o pagubă iminentă.
Intimata arata ca nici simpla susținere a reclamantei că nu datorează suma la care a fost obligată prin actul administrativ în discuție nu satisface cerințele art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 așa cum nici faptul că prin executarea silită s-ar perturba în mod grav activitatea economică a reclamantei nu înseamnă că implicit există și o pagubă iminentă.
Invedereaza intimata ca celelalte susțineri ale contestatoarei nu au fost probate în niciun fel, iar din actele dosarului nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării silite.
Apreciază intimata că pentru a evidenția, pentru a demonstra îndeplinirea acestei condiții, existența pericolului unei pagube iminente, nu este suficient ca reclamanta să insereze aprecieri cu caracter general ci este necesar să demonstreze inclusiv cu date tehnice felul în care, prin executarea actului administrativ, ar fi afectată iremediabil activitatea sa, pentru ca instanța să poată aprecia în concret dacă cererea este fondată sau nu.
Se solicita a se observa ca ,de fapt,consecințele negative pe care societatea le suportă ca urmare a activității sale sunt produse ca urmare a culpei exclusive a acesteia. în cazul în care activitatea societății s-ar fi derulat în deplină concordanță cu dispozițiile legale, astfel de consecințe nu s-ar fi produs. în aceste condiții apreciem că soluția admiterii cererii de suspendare justificată pe consecințele negative pe care le-ar suferi societatea, în condițiile în care acestea sunt produse ca urmare a unei încălcări grave a legislației fiscale, de care se face vinovată numai persoana juridică controlată, ar fi una nelegală și netemeinică.
Mentioneaza intimata ca nu s-a demonstrat existenta unor motive temeinice care să creeze o îndoială puternică asupra legalității actelor administrative atacate si solicită să se observe că „argumentele" prezentate de reclamantă nu sunt în măsură să demonstreze nici măcar în aparență, existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Intimata arata ca prin raportul de inspecție fiscală nr. 373/26.06.2013, încheiat de organele fiscale, s-a stabilit în sarcina reclamantei o datorie bugetară de 1.088.909 lei, reprezentând T.V.A. precum si accesorii aferente TVA iar intocmirea raportului de inspecție fiscală și emiterea deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată s-au realizat după o temeinică și amănunțită acțiune de control derulată de organele competente într-o perioadă lungă de timp și după o atentă verificare a activității desfășurate atât de societatea reclamantă cât și activității partenerilor acestei societăți.
Se mai arat ca probele produse de reclamantă cât și apărările vizează fondul pricinii, ele urmând a fi analizate de instanța competentă, nefiind indicate sau identificate împrejurări din care să rezulte o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actului administrativ.
Opineaza intimata ca prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu si ca a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea ceea ce într-un stat de drept este de neconceput.
In ceea ce privește recomandarea adoptată de Consiliul de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei care apreciază că executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare, se aprecieaza că aceste prevederi trebuie aplicate la condițiile concrete din prezentul dosarsi ca instanța nu poate aprecia arbitrar necesitatea măsurii de suspendare ci doar prin raportare la probele administrate în cauză.
Sustine intimata ca autoritatea judecătorească investită să decidă măsura de protecție provizorie trebuie să țină cont de ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente, o asemenea măsură putând fi acordată atunci când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de nelegalitatea actului administrativ.
In conformitate cu art. 411 alin. 1 pct.2 din Codul de procedura civila, solicită judecarea cauzei în lipsă.
În termenul stabilit conform art. 201 alin. 2 și 5 NCPC, reclamanta a depus la dosar, la 27 martie 2013, răspuns la întâmpinare prin care a solicitat și admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ.
În conformitate cu dispozițiile art. 201 alin. 3 și 5 NCPC a fost stabilit primul termen de judecată la data de 06.08.2013.
La data de 19.07.2013 a fost consemnată cauțiunea în cuantum de 15.000 lei stabilită de instanță prin recipisa de consemnare nr._/2 din 19.07.2013.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele aspecte de fapt și de drept:
Procedura suspendarii actelor administrativ-fiscale,impotriva carora s-a formulat contestatie,este reglementata in cuprinsul art.215 Cod procedura fiscala, care dispune ca introducerea contestatiei pe cale administrativa de atac nu suspenda executarea actului administrativ fiscal, iar in aliniatul 2 se precizeaza ca dispozitiile acestui articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executarii actului administrativ fiscal, in temeiull Legii contenciosului administrativ.
Textul prevede ca suspendarea actului administrativ fiscal se poate solicita de catre contribuabil,cu conditia depunerii unei cautiuni.
Analizand trimiterea pe care legiuitorul o face in cuprinsul art.215 Cod procedura fiscala la prevederile Legii 554/2004, Curtea constata ca aceasta se refera la prevederile art.14 din LCA, text care reglementeaza suspendarea executarii actului administrativ,in perioada cat se deruleaza procedura prealabila.
Potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
Conform prevederilor mai sus menționate, suspendarea executării actului administrativ se poate dispune, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) să existe un caz justificat în sensul existenței unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu;
b) pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. 1 lit. s din Legea nr.554/2004.
De asemenea,cele două condiții prevăzute de art. 14, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.
Preocupări, în plan juridic, cu privire la suspendarea executarii actelor administrative au existat și la nivel european, prin perspectiva acestora (ex. R(89)/8, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă), instanța putând acorda asemenea măsuri, în raport cu ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente, atunci când executarea actului este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument aparent valabil de nelegalitate a acestuia.
Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, fiind el însuși titlu executoriu.
Principiul legalității actelor administrative presupune însă, atât că autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.
Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efectele asupra celor vizați.
În considerarea celor două principii incidente în materie - al legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie însă, o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
În sensul Legii nr. 554/2004, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, astfel cum se prevede prin art. 2 lit.t și ș.
Rezultă că pentru suspendarea executării unui act administrativ fiscal, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ-fiscal si plata cautiunii, este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiții: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.
Cele două condiții, prin tonul lor restrictiv-imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența unui caz bine justificat și a iminenței producerii pagubei.
In speta,examinand sumar actele dosarului,fara a fi posibila antamarea fondului in aceasta etapa a procedurii,instanta apreciaza ca sunt indeplinite cele doua conditii.
Referitor la prima condiție - existența unui caz bine justificat, în sensul existenței unor îndoieli puternice cu privire la legalitatea actului -, instanța apreciază că, deși în această fază procesuală nu se analizează valabilitatea actului administrativ-fiscal, motivele invocate de reclamantă sunt de natură a ridica semne de întrebare cu privire la temeinicia Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F OT 420/26.06.2013.
Reclamanta are ca domeniu de activitate principal, „turnarea metalelor neferoase ușoare - COD CAEN 2453" și ca domeniu secundar „cultura cerealelor - cod CAEN 0111".si solicită lunar organelor fiscale rambursarea TVA deductibilă aferentă cheltuielilor efectuate pentru desfășurarea acestor activități (combustibil, insecticide, fugicide, piese schimb, achiziții utilaje și alte cheltuieli curente), având în vedere că atât materiile prime necesare turnătoriei de aluminiu, cât și cele necesare culturii de cereale sunt supuse măsurilor de simplificare prev. de art. 160 din C.Fisc.
Organele fiscale ,in urma controlului ,au avut suspiciuni(asa cum reiese den R.I.F.)ca reclamanta a urmarit sa justifice provenienta materiilor prime ce urmau a fi introduse in procesul de productie ca fiind aprovizionate de la diverse societati comerciale intrucat documentele prezentate nu demonstreaza realitatea achizitiilor si nu reprezinta documente justificative de inregistrare in contabilitate si ca a dedus taxa pe valoarea adaugata ,prin incalcarea art.146 alin.1 lit.a si art.155 alin5 din Codul fiscal intrucat ,in opinia acestora ,simpla inregistrare in contabilitate a bunurilor sau serviciilor inscrise in facturile fiscale nu este suficienta pentru ca TVA sa fie deductibila fiscal.
Astfel,inspectia fiscala nu contesta inregistrarea in contabilitate a materiilor prime cumparate in baza facturilor ,ci ,are doar supiciuni cu privire la realitatea achizitiilor ,pe simplul motiv ,ca documentele in temeiul carora au fost achizitionate si inregistrate in contabilitate bunurile nu reprezinta documente justificative.
Or,stabilirea acestui aspect(daca facturile sunt sau nu documente justificative) o poate face doar instanta de judecata in cadrul unei ,eventuale, actiuni in anulare a actelor administrativ-fiscale.
Astfel,analizînd în ansamblu aceste apărări invocate de către reclamantă, instanța reține că argumentele aduse de reclamantă așa cum au fost mai sus prezentate succint constituie împrejurări legate de starea de fapt și de drept aparent veridice, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ contestat.
Cazul bine justificat derivă și din faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea, înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate prin actul administrativ, constituie un motiv întemeiat la adoptarea soluției de suspendare a executării actului fiscal contestat.
În ceea ce privește condiția pagubei iminente, potrivit art. 2 alin 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004, această noțiune este definită ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Luând în considerare specificul activitatii comerciale desfasurate de reclamanta(cultura cerealelor si turnarea metalelor neferoase usoare) precum si cuantumul ridicat al sumei imputate societății-reclamante – 1.088.909 lei -, în mod cert prin executarea actului administrativ fiscal, aceasta ar suferi un prejudiciu, activitatea sa comercială fiind perturbată în mod semnificativ,cu consecinte grave asupra derularii contractelor incheiate cu alti operatori economici,cu bancile si societatile de leasing financiar si asupra salarizarii angajatilor.
Ca atare, pentru aceste argumente, instanța consideră că este îndeplinită și cerința necesității prevenirii unei pagube iminente.
Pentru considerentele expuse anterior, instanta apreciază ca fiind întrunite cerințele prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ, astfel încât cererea formulată apare ca fiind întemeiată.
Prin urmare, va fi admisă,in parte, acțiunea și se va dispune suspendarea executării doar a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F-OT 420/26.06.2013, până la pronunțarea instanței de fond,intrucat raportul de inspectie fiscala este un act premergator si nu un act administrativ susceptibil de executare(singurul act de acest fel fiind decizia de impunere potrivit art.85 si 86 din Codul de procedura fiscala).
De asemenea, se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecata
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta . PRIN REPREZ.LEGAL C. I. ADMINISTRATOR cu sediul în com. . O., CF:RO_,ORC: J_ ,COD CAEN: 2455, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. O. cu sediul în Slatina, ., J. O. CUI_, cont RO98TREZ__ .
Dispune suspendarea executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. F-OT 420 din 26.06.2013 până la soluționarea pe fond a acțiunii în anulare a actelor administrativ-fiscale.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 06 August 2013
Președinte, G. C. | ||
Grefier, M. P. |
RED. GC.
M.P. 07 August 2013
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 6088/2013. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
