Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 5339/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5339/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 3235/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5339/2013
Ședința publică de la 09 Mai 2013
PREȘEDINTE: - T. B.
Judecător: - L. C.
Judecător: - M. F.
Grefier: - R. Ștomlega
x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta D.G.F.P. D. - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ - PERSOANE FIZICE I împotriva sentinței nr.3013 din 05 martie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul_, în contradictoriu cu reclamanta PFA V. Ș. A., având ca obiect „suspendare executare act administrativ”.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic N. U., pentru recurenta pârâtă D.G.F.P. D. - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ - PERSOANE FIZICE I și avocat B. A. O., pentru intimata reclamantă PFA V. Ș. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, învederându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege.
La interpelarea instanței, reprezentanții părților, pe rând având cuvântul au învederat că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, luând act că nu mai sunt cereri de formulat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Consilier juridic N. U., pentru recurenta pârâtă D.G.F.P. D. - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ - PERSOANE FIZICE I, a pus concluzii de admitere a recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii cererii.
Avocat B. A. O., pentru intimata reclamantă PFA V. Ș. A., a depus concluzii scrise și a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței, ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 3013 din 05 martie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul_, a fost admisă cererea formulată de reclamanta PFA V. Ș. A., în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. D. - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ - PERSOANE FIZICE I.
S-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr._/21.12.2012, până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia de impunere nr._/21.12.2012 a fost stabilită în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de_ lei, reprezentând TVA, cu accesoriile aferente.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație administrativă, înregistrată sub nr.2595/24.01.2013.
Asupra cererii de suspendare, solicitată în temeiul art.14 din legea 554/2004, instanța a reținut că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumțiile autenticității și veridicității, fiind el însuși titlu executoriu.
În procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat însă un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind, în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată pentru a sigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atât timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efecte asupra celor vizați.
În considerarea celor două principii incidente în materie – al legalității actului și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
În plan intern, suspendarea executării actului administrativ este reglementată prin art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, putând fi dispusă numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 ,,în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
Pentru a se putea dispune suspendarea unui act administrativ este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: sesizarea în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul; existența unui caz bine justificat, în sensul unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a învinge principiul conform căruia actul administrativ este executoriu din oficiu și, de asemenea, soluția suspendării trebuie dispusă pentru prevenirea producerii unei pagube iminente.
În sensul acestei legi, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, astfel cum se prevede prin art. 2 lit.t) și ș).
În speță, examinând sumar actele dosarului, fără a fi posibilă antamarea fondului în această etapă a procedurii, instanța apreciază că sunt îndeplinite aceste condiții;
Astfel, cu contestația depusă la fila 4, s-a făcut dovada sesizării în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul.
În privința cazului justificat, instanța a observat (din raportul de inspecție fiscală și decizia întocmită) că mare parte a sumelor imputate contestatoarei au fost stabilite de organul fiscal prin estimare;
Cazul bine justificat, în opinia instanței este conturat în prezenta cauză de chiar conținutul normei invocate de organul fiscal și starea de fapt de reiese din decizia de impunere;
Deși organul fiscal a reținut că contribuabilul a organizat și condus evidența în partidă simplă, a concluzionat că nu toate veniturile realizate au fost evidențiate.
Se poate astfel considera caz bine justificat faptul că deși s-a reținut îndeplinirea de către contribuabil a obligației de a conduce evidența contabilă, s-a procedat la estimarea bazei de impunere.
Culpa reclamantei, care ar putea determina aplicarea estimării, în condițiile în care nu este susținută de actele deja întocmite, se va putea stabili numai cu ocazia soluționării pe fond a cauzei.
Cât privește ,,paguba iminentă", s-a reținut că în art. 2 alin. 1 litera ș) s-a convenit asupra unui sens larg, avându-se în vedere nu numai sensul clasic de prejudiciu efectiv, ci și sensul de perturbare previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Societatea reclamantă se găsește astfel în situația unei pagube iminente, dat fiind că activitatea desfășurată, respectiv cultivarea cerealelor, ar fi grav afectată, mai ales că în această perioadă a anului sunt necesare investiții în achiziții și lucrări specifice pentru recolta viitoare.
Așadar, față de toate aceste considerente, constatând îndeplinirea cumulativă a cerințelor impuse de textul legal, instanța a constatat că cererea formulată este întemeiată, a fost admisă și s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr._/21.12.2012, până la pronunțarea instanței de fond, în conformitate cu dispozițiile art. 215 cod procedură fiscală și art.14 din legea 554/2004.
Împotriva sentinței nr. 3013 din 05 martie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul_, a declarat recurs pârâta D.G.F.P. D. - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ - PERSOANE FIZICE I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A sustinut ca reclamanta nu a dovedit indeplinirea conditiilor reglementate de art.14 din Legea nr.544/2004, iar instanta a analizat numai din punct de vedere formal indeplinirea conditiilor de admisibilitate a cererii de suspendare.
Astfel, reclamanta nu a dovedit existenta cazului bine justificat, iar imprejurarea ca s-a procedat la estimarea bazei de impunere nu este de natura a crea o puternica indoiala sub aspectul legalitatii actului administrativ contestat, in conditiile in care aceasta estimare s-a facut pentru veniturile realizate si neevidentiate in perioada 2010 – 2012, reclamanta nejustificand cu documente, in raport de productiile declarate la APIA, productii mult sub media inregistrata la nivelul localitatii Barca .
In consecinta, organul fiscal a constatat intemeiat ca in aceasta perioada reclamanta nu a inregistrat TVA colectat, deductibila, nu a declarat TVA, nu a depus deconturi privind TVA, fiind astfel incalcate dispozitiile art.155, 156, 156 ind.1 si 157 Cod fiscal.
In ceeace priveste paguba iminenta, recurenta a sustinut ca hotararea instantei de fond nu este motivata, fiind incalcate dispozitiile art.261 pct.5 Cod procedura civila, care prevad obligatia instantei de a arata in cadrul hotararii ,motivele de fapt si de drept care au format convingerea sa, precum si motivele pentru care au fost inlaturate apararile invocate.
Recurenta a precizat ca, din actele depuse la dosarul cauzei, nu rezulta niciun prejudiciu efectiv, simpla insiruire a unor etape parcurse de organele fiscale in incercarea de recuperare a prejudiciului produs bugetului de stat, nedovedind producerea unui prejudiciu efectiv in patrimoniul contribuabilului.
In drept, recursul a fost intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.9 si art.304 ind.1 Cod procedura civila.
La termenul de azi, intimata reclamanta PFA Vartosu S. A. a depus concluzii scrise, prin care a cerut respingerea recursului ca nefondat .
Examinand sentinta sub aspectul criticilor invocate, cat si in raport de art.304 ind.1 Cod procedura civila, Curtea constata ca recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arata:
Obiectul actiunii judiciare rezolvate prin sentinta nr.3013 din 05.03.2013 pronuntata de Sectia de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului D. vizeaza suspendarea executarii deciziei de impunere nr._/21.12.2012 emisa de catre D. D., prin care s-au stabilit in sarcina intimatei reclamante PFA Vartosu S. A. obligatii fiscale suplimentare in suma de 106.138 lei cu titlu de TVA, 10.498 lei cu titlu de dobanzi si 8.581 lei cu titlu de penalitati de intarziere.
La stabilirea acestor obligatii fiscale s-a avut in vedere raportul de inspectie fiscala nr._ din 21.02.2012 intocmit de organele de inspectie fiscala din cadrul D. D. – Activitatea de inspectie fiscala, in urma verificarii activitatii intimatei reclamante pe perioada 01.11.2010 – 30.09.2012.
Cererea de suspendare a executarii actului administrativ a fost intemeiata pe dispozitiile art.14 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Potrivit dispozitiilor art.14 din Legea contenciosului administrativ, pentru a se putea dispune suspendarea executarii unui act administrativ unilateral este necesar ca reclamantul ( „persoana vatamata „), dupa sesizarea in conditiile art.7 a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, sa probeze indeplinirea cumulativa a doua conditii: „ cazul bine justificat „ si „ paguba iminenta „ .
In privinta primei conditii amintite, prezinta relevanta, potrivit dispozitiilor art.2, alin.1. lit.t din aceeasi lege „ imprejurarile legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ „ .
In acceptiunea legiuitorului, elementele care sunt de natura a afecta prezumtia de legalitate pe care se fondeaza caracterul executoriu al actului administrativ, trebuie sa fie clar conturate si convergente in directia nelegalitatii acestuia.
In speta, in privinta existentei acestei conditii, instanta de fond si-a justificat solutia pronuntata prin prisma ca mare parte a sumelor imputate intimatei reclamante au fost stabilite de organul fiscal prin estimare, situatie care este de natura a crea o indoiala serioasa asupra legalitatii actului administrativ.
Argumentarea data de instanta de fond, in conditiile in care organul fiscal retine ca, estimarea este impusa de faptul ca nu toate veniturile realizate au fost evidentiate de reclamanta, reprezinta in fapt analizarea unui aspect al fondului, ori in procedura prevazuta de art.14 din Legea nr.554/2004 este analizata doar aparenta nelegalitate a actului administrativ si in niciun caz nu poate fi pusa in discutie examinarea unor aspecte de fond, neputand fi prejudecate de instanta de contencios administrativ in aceasta procedura
Si in ceea ce priveste conditia „ pagubei iminente „, criticile recurentei sunt fondate.
Reclamanta, care are sarcina probei potrivit art.1169 Cod civil, trebuia sa demonstreze in concret ca punerea in executare a actului administrativ, determina disfunctii importatnte in patrimoniul sau.
In speta nu s-a administrat nici o proba cu privire la existenta acestei conditii, in sensul ca nu s-a dovedit cu inscrisuri ca reclamanta nu dispune de sumele stabilite in sarcina sa cu titlu de obligatii fiscale suplimentare, nefiind depuse la dosar acte din care sa rezulte cifra de afaceri in raport de care ar exista premisele producerii unui prejudiciu material in patrimoniul sau si nici alte inscrisuri privind existenta unor investitii in derulare, astfel cum se invoca prin actiune.
F. de cele aratate, in temeiul art.312 Cod procedura civila, se va admite recursul formulat, va fi modificata sentinta pronuntata in sensul ca se va respinge cererea de suspendare a executarii actului administrativ contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta D.G.F.P. D. - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ - PERSOANE FIZICE I împotriva sentinței nr.3013 din 05 martie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul_, în contradictoriu cu reclamanta PFA V. Ș. A..
Modifică sentința nr.3013 din 05 martie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul_, în sensul că respinge cererea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Mai 2013.
Președinte, T. B. | Judecător, L. C. | Judecător, M. F. |
Grefier, R. Ștomlega |
Red.jud.T.B. /28.05.2013
Jud.fond C.E.I.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 25/2013.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 8346/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
