Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 10146/63/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător C. P.
Judecător L. C. M. Z.
Grefier S. I.
_
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta P. M. C. - DIRECȚIA DE TAXE ȘI IMPOZITE LOCALE, împotriva încheierii din 09.09.2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ 13 în contradictoriu cu intimata reclamantă . C. și intimatul pârât P. M. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat director economic B. A. pentru intimata reclamantă . C. lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Reprezentantul intimatei reclamante arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea constatând cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra recursului.
B. A. reprezentantul intimatei reclamante . C., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii din 09.09.2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ 13 prin care s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr._/20.12.2012 emisă de P. Mun. C. - Direcția Impozite și Taxe, până la soluționarea definitivă a cauzei.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului sub nr._ 13, reclamanta . C. a chemat în judecată pe pârâta P. M. C. - DIRECȚIA DE TAXE ȘI IMPOZITE LOCALE pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, în temeiul art. 14 alin.l si 2 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării sumelor înscrise in actul administrativ reprezentat de Decizia de impunere privind creanțele datorate bugetului local nr._/20.12.2012, ce i-a fost comunicata la data de 17.01.2013, pana la pronunțarea instanței.
Prin încheierea din 09.09.2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ 13 a fost admisă cererea de suspendare formulată reclamanta . C., cu sediul în mun. C., ..24, jud. D. în contradictoriu pe pârâta P. M. C. - DIRECȚIA DE TAXE ȘI IMPOZITE LOCALE.
S-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr._/20.12.2012 emisă de P. Mun. C. - Direcția Impozite și Taxe, până la soluționarea definitivă a cauzei.
Pentru a se pronunța tribunalul analizând actele și lucrările dosarului, a reținut că prin decizia de impunere nr._/20.12.2012, s-a stabilit, de către pârâta P. mun. C.-Direcția Impozite și Taxe, obligația de plată în sarcina reclamantei a sumei de 13.042,81 lei reprezentând taxă hotelieră. Decizia de impunere a fost contestată pe cale administrativă, contestația fiind respinsă prin dispoziția nr.2670/08.04.2013 emisă de P. mun. C., iar împotriva acestei dispoziții s-a formulat contestație la Tribunalul D., Secția contencios administrativ și fiscal și care face obiectul cauzei de față.
Potrivit art. 15 rap. la art.14 alin. 1 din Legea 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Rezultă deci, că pentru a se putea dispune suspendarea unui act administrativ este necesară îndeplinirea condiției privind existența unui caz bine justificat, în sensul unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a învinge principiul conform căruia actul administrativ este executoriu din oficiu; având în vedere împrejurarea că reclamanta contestă întreaga sumă stabilită prin decizia de impunere, existând suspiciuni cu privire la modul de calcul a sumei datorate, este de natură a înfrânge presupunerea că actul administrativ atacat a fost întocmit în deplină concordanță cu dispozițiile legale.
De asemenea, soluția suspendării trebuie dispusă pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, prin aceasta înțelegându-se, conform art.2 alin.1 lit.ș, nu numai prejudiciul efectiv, ci și o perturbare previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public; ori, în raport de motivele invocate în contestație, prin punerea în executare a deciziei de impunere s-ar crea o perturbare previzibilă gravă a activității reclamantei.
În raport de considerentele expuse, instanța a apreciat că cererea este întemeiată, astfel că în temeiul art.15 din Legea nr.554/2004, a admis și sa dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr._/20.12.2012 emisă de P. Mun. C. - Direcția Impozite și Taxe, până la soluționarea definitivă a cauzei.
Împotriva încheierii din 09.09.2013, pronunțată de către Tribunalul D. în dosarul_ 13 a declarat recurs recurenta P. Mun. C. – Direcția Impozite și Taxe, prin primar .
Prin motivele recursului decclarat se deszvoltă disp. art. 14, art. 7 și art. 2 lit. g) LCA, precizându-se că, în susțienrea cererii de suspendare intimata reclamantă s-a limitat la afirmații cu caracter general, fără a depune vreun înscris doveditor, afirmațiile fiind lipsite de relevanță în considerarea prezumției de legalitate aplicabile actelor administrative .
Dezvoltând efectele prezumției de legalitate a actului administrativ fiscal, precum și ale caracterului executoriu al acestora, recurenta indică faptul că dispozițiile art. 215 din OG 92/2003 și art. 14 LCA reglementează condiții de admisibilitate ale cererii de suspendare, acestea nefiind îndeplinite în speță .
Apreciază că instanța a realizat o confuzie între taxa hotelieră și TVA aplciabil în procent de 19% și prezintă argumentele legale de distincție între cele două obligații fiscale, precizând că nu se poate concluziona asupra existenței unei îndoieli puternice asupra legalității actului .
Arată de asemenea și faptul că instanța de fond nu precizează argumentele care conduc la aprecierea perturbării activității reclamantei .
În drept, invocă aplicarea art. 483 NCPC.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata . C., a solicitat respingerea recursului declarat .
În apărare, intimata indică obiectul acțiunii în contencios administrativ și arată că a urmat procedura prealabilă prin contestația înregistrată sub numărul_/13.02.2013 .
Menționează că, prin plata sumei de 13.042,81 lei, societatea ar fi blocată în activitatea sa cu consecințe iremediabile, afirmație ce nu prezintă caracter general, în condițiile în care a precizat că se află în procedură de eșalonare a debitelor de aproximativ 6 miliarde lei vechi, conform deciziei de eșalonare_/16.06.2011 .
Precizează și faptul că activitatea hotelieră a scăzut sub 50% în ultimii ani, motiv pentru care unele unități administrativ teritoriale au renunțat complet la taxa hotelieră pentru a stimula mediul de afaceri .
În raport de aceste considerente, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului declarat și menținerea încheierii de suspendare a executării deciziei de impunere_/2012 .
Intimata reclamantă a anexat decizia de eșalonare a plăților și anexa privind graficul de plăți .
Recurenta nu a formulat răspuns la întâmpinare .
Analizând motivele recursului declarat, Curtea constată că este fondat, pentru următoarele considerente:
Intimata reclamantă a formulat cererea de suspendare a executării deciziei de impunere_/20.12.2012, în temeiul art. 15 LCA coroborat cu art. 215 din OG 92/2003, indicând în susținerea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, blocarea activității cu consecințe iremediabile, prin executarea deciziei de impunere, întrucât este incidentă procedura de eșalonare a debitelor fiscale în sumă de aproximativ 6 miliarde lei vechi .
În condițiile în care reclamanta, prin cererea introductivă de instanță, nu a precizat premisele de existență ale cazului bine justificat, instanța de fond trebuia să analizeze îndeplinirea acestei condiții raportat la motivele de nelegalitate ale deciziei de impunere, invocate în susținerea cererii în anularea actului administrativ fiscal și să verifice în mod formal, în ce măsură aceste motive sunt de natură să nască o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ fiscal, în condițiile art. 2 lit. t) LCA .
Din acest punct de vedere, apreciind asupra considerentelor instanței de fond, Curtea constată că reclamanta a cotestat modul de calcul al taxei hoteliere, cu susținerea cotei reduse de 9% reglementată de art. 140 alin. 2 lit. f) din Codul fiscal, indicând modul corect de calcul și susținând caracterul de înscrisuri justificative al facturilor fiscale, precum și a celorlalte înscrisuri prezentate organelor de control .
Reclamanta a prezentat și critici asupra caracterului subiectiv al raportului de insepcție fiscală, apreciind totodată că, din răspunsul la contestație crede că inspecția fiscală a privint TVA de 9% și nu taxa hotelieră, deși competența colectării celor două taxe aparțin unor organe fiscale diferite .
Observând și faptul că, prin RIF întocmit în 20.12.2012 au fost analizate aspectele privind taxa hotelieră, pentru perioada 01.01._12, iar acest fapt este de natură să excludă o constatare formală a încălcării competenței organului fiscal, Curtea cosntată că argumentele indicate de către reclamantă în susținerea cazului bine justificat priesc modul de interpretare a normei fiscale, în ceea ce privește modul de calcul al taxei hoteliere, precum și în ceea ce privește caracterul și elementele documentelor justificative .
Indiferent de interpretarea ce urmează a fi reținută, ca fiind conformă conținutului și scopului legii, Curtea urmează să constate că, în raport de obiect acțiunii de față, condițiile de admisibilitate ale cererii de suspendare sunt indicate, în conformitate cu disp. art. 14 alin. 1 LCA, ca fiind existența unui caz bine justificat, precum și prevenirea producerii unei pagube iminente .
Astfel, în analiza limitelor de admisibilitate, Curtea urmează să rețină că disp. art. 2 lit. t) LCA, cazul bine justificat este definit prin prisma existenței unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar disp. art. 2 lit. ș) LCA definește paguba iminentă ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public .
În speță, Curtea urmează să rețină ca nefiind îndeplinită cerința existenței cazului bine justificat, argumentele formulate de către reclamantă constituind argumente de fond ce privesc nelegalitatea actului administrativ fiscal și care exced unei analize formale a îndeplinirii acestei condiții .
În acest sens, urmează a se cosntata că dispozițiile art. 14 reglementează caracterul excepțional al suspendării executării actului administrativ, acest caracter prezentând efecte și asupra îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, astfel cum sunt invocate .
Privind prin această prismă dispozițiile art. 2 lit. t) LCA, Curtea constată că, în vederea admiterii unei cereri de suspendare a executării actului administrativ, instanța de judecată trebuie să constate o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ, fără totuși a extinde controlul judiciar asupra îndeplinirii condițiilor de fond .
În acest sens, Curtea apreciază că îndeplinirea cazului bine justificat, prin raportarea la critici ce țin de temeiul în drept invocat de către organul vamal, trebuie să promoveze susțineri de nelegalitate aparentă (necompetență sau lipsă de atribuții, neîndeplinirea unor cerințe esențiale, extrinseci sau intriseci, acestea din urmă suficient de determinate printr-o ipoteză a normei imperative, lipsa totală a temeiului legal privind impunerea), fără ca, în analiza acestei cerințe să provoace administrarea probatoriului asupra unor elemente ce țin de fondul dreptului .
În același sens, Curtea urmează să rețină și dispozițiile Recomandării 89/8/CE, invocate de către recurentă și în a cărui expunere de motive se schițează necesitatea protejării persoanelor particulare împotriva exercițiului puterii discreționare a autorităților administrative, reglementând totodată prin principiile indicate în par. I, alineatul 2 dreptul persoanei interesate de a solicita adoptarea unor măsuri de protecție provizorii, anterior formulării contestației asupra fondului dreptului, în cazuri de urgență sau atunci când a formulat reclamația administrativă (recurenta regăsindu-se în această ipoteză), instanța de judecată urmând să ia în considerare toți factorii relevanți în soluționarea cauzei .
Ori factorii relevanți în soluționarea cauzei, privesc în esență, împrejurările de fapt sau de drept ce sunt de natură să pună în discuție prezumția de legalitate a actului administrativ, iar aceștia nu se regăsesc în cauză .
În ceea ce privește cerința prevenirii producerii unui prejudiciu iminent, reglementată de art. 14 alin. 1 LCA, Curtea urmează să o constate ca fiind îndeplinită având în vedere efectele deciziei de eșalonare a debitelor fiscale, depusă la dosar, concluzionând în sensul că executarea silită a creanței fiscale este susceptibilă în a produce consecința indirectă a perturbării activității recurentei .
Cu toate acestea, în condițiile în care disp. art. 14 alin. 1 LCA impun îndeplinirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate a cererii de suspendare, văzând disp. art. 496 NCPC, Curtea urmează să constate că nu subzisată temeiurile de modificare a sentinței atacate, astfel încât respingă recursul declarat, apreciind că este nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta P. M. C. - DIRECȚIA DE TAXE ȘI IMPOZITE LOCALE, împotriva încheierii din 09.09.2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ 13.
Modifică Încheierea din 09.11.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._ 13, în sensul că respinge cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr._/20.12.2012.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Noiembrie 2013
Președinte, L. B. | Judecător, C. P. | Judecător, L. C. M. Z. |
Grefier, S. I. |
Red. jud.LMZ
S.I. / 2 ex
Jud fond AGV
| ← Pretentii. Decizia nr. 6139/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 2416/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
