Alte cereri. Decizia nr. 1022/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1022/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 03-02-2014 în dosarul nr. 1486/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1022/2014
Ședința publică de la 03 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. G. T.
Judecător C. R. M.
Judecător V. S.
Grefier L. M. R.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de reclamantul M. I. cu domiciliul la cab av. G. C., în G., ., ., jud. G. împotriva sentinței nr. 2431 din 13.09.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 20.01.2014 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 27.01.2014 când instanța mai având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 3.02.2014
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr.2431/13.09.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, s-au respins excepțiile ca nefondate .
A respins acțiunea în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul M. I. și pe pârâta A.F.P G., ca nefondată .
A respins ca lipsită de interes cererea de chemare in garantie formulata de pârâtă
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut:
Prin actiunea inregistrata sub numărul_ pe rolul Tribunalului G. reclamantul M. I. a solicitat instantei obligarea paratei la restituirea sumei de 1717 lei achitata cu titlul de primă înmatriculare actualizata cu dobânda legală .
Cu privire la exceptiile inadmisibilitatii si prematuritătii actiunii se retin urmatoarele:
Art. 90 parg.l din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede; "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect produselor naționale similare".
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a Curții de Justiție a Comunității Europene că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de l ianuarie 2007, sunt aplicabile dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru si-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa dovedită contrara normelor dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Curtea Europeană de Justiție prin Decizia in cauza C./Enel (1964) a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-1 lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând ca dreptul comunitar este o ordine juridica independenta care are prioritate de aplicare chiar și in fata dreptului național ulterior.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), Curtea Europeană de Justiție a stabilit ca judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, in mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativa sau a unei alte proceduri constituționale.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor sarcina de a elimina această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond este obligat așadar să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră incat sa i se recunoasca particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second - hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii.
Având în vedere conținutul misiunii trasate de art. 148 alin. 4 din Constituția României unde se prevede expres că instanța de contencios constituțional din România are competența constituțională de a garanta efectul prioritar al normei comunitare față de dreptul național și ținând seama de principiile și regulile desprinse din hotărârea Curții de Justiție în cauza Simmenthal II din anul 1978 unde s-a decis că eficiența deplină a dreptului comunitar ar fi afectată dacă o regulă de drept intern ar putea împiedica o instanță, care are pe rol o problemă de drept comunitar, să nu o poată tranșa se conchide că plata taxei de poluare este incompatibilă cu dispozițiile dreptului comunitar.
În aceste condiții se impune aplicarea directă a dreptului comunitar, fiind înlăturate normele contrare acestuia prevăzute de dreptul intern, indiferent dacă acestea din urmă sunt de natură substanțială ori procedurală.
A admite că dispozițiile dreptului comunitar se aplică numai în măsura în care sunt respectate normele procedurale interne, înseamnă a recunoaște doar ipotetic libertatea de circulație a mărfurilor.
Pentru aceste considerente, excepțiile inadmisibilității si prematuritătii acțiunii se privesc drept nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Întrucât în spetă se solicită restituirea unei sume incasată cu titlu de taxa, competența îi revine acestei instanțe în baza art- 10 din Legea nr. 554/2004 .
Pe fondul cauzei se retin urmatoarele:
În anul 2008 reclamantul a achiziționat un autoturism nou marca Opel pentru care a fost obligat să plătească suma de 1717 lei taxă de primă inmatriculare .
Problema de drept care se pune în cauză este dacă legislația internă potrivit căreia reclamantul a achitat taxa de primă înmatriculare este compatibilă cu prevederile legislației internaționale și comunitare.
Potrivit art. 214 ind, 2 din codul fiscal ,obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca textul să facă distincția între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, sau între autoturismele noi și cele second-hand.
Rezulta că, în conformitate cu dispozițiile legale anterior indicate, pentru autovehiculul în cauză, reclamantul datorează taxa la prima înmatriculare in România, având în vedere că aceasta nu a mai fost înmatriculată anterior într-un alt stat .
Art. 90 par.l din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede: "Nici un stat membru nu poate aplica, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare".
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se refera la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Analizând dispozițiile codul fiscal în vigoare la data plății, rezultă că pentru un autoturism nou produs în România sau în alte state membre UE se percepe la înmatriculare o taxă de primă înmatriculare .
Reglementată în acest mod, taxa de primă înmatriculare este neutră din punct de vedere fiscal, ea nefiind destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme produse într-un alt stat membru, în sensul că se plătește taxa de primă înmatriculare indiferent de proveniența autovehiculului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul cu motivarea:
In fapt, prin acțiunea inregistrata sub numărul_ pe rolul Tribunalului Galati, reclamantul M. I. a solicitat instanței obligarea paratei la restituirea sumei de 1717 lei achitata cu titlul de prima înmatriculare, actualizata cu dobânda legala. Motivandu-si in drept actiunea, reclamantul a aratat ca a achizitionat un auto marca Opel. In anul 2008, la inmatricularea acestui autoturism in Romania, reclamantul a fost obligat sa achite o taxa de prima inmatriculare de 1717 lei. Reclamantul consideră nelegală aceasta decizie, fata de prevederile art. 90 paragraful I din Tratatul privind Instituirea Comunitatii Luropene.
Legal citata, parata Administratia Finantelor Publice Galati a solicitat respingerca actiunii ca nefondata si a invocat totodata si cxceptia inadmisibilitatii fata de dispozitiile art. 207 din Codul de Procedura Fiscala, care instituie o procedura administrativa contestare a deciziei de calcul si exceptia prematuritatii actiunii.
Examinând actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
Cu privire la exceptiile inadmisibilității si prematuritatii acțiunii se retin următoarele:
Art. 90 paragraful I din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene prevede;
"Nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre,
impozite interne de orice natura, mai mari decat cele care se aplica, direct sau indirect produselor nationale similare".
Cum Romania este stat membru al Uniunii Europene incepand cu data de 1 ianuarie 2007 sunt aplicabile dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României
Curtea analizând actele dosarului constată:
Până la data de 30.06.2008 prima înmatriculare în România a autoturismelor a fost condiționată de plata taxei speciale reglementate de Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal și a normelor date în aplicare.
Ulterior a fost instituită taxa specială de mediu/ taxa pe poluare, obligația de plată intervenind cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, conform dispozițiilor art.4 alineat 1 litera a) din O.U.G nr.50/21.04.2008.
Potrivit dispozițiilor art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocate de reclamant, „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
De asemenea, art.28 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene interzice restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.
Aceste dispoziții au efect direct asupra ordinii juridice interne de la data de 01 ianuarie 2007 și împiedică, în materie fiscală, restricționarea de către statele membre a liberei circulații a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, în privința produselor importate și celor provenind de pe piața internă, de natură similară.
În privința autoturismelor noi, taxa pe poluare este percepută atât pentru cele de producție internă cât și pentru cele importate, în vederea primei înmatriculări în România, astfel încât nu se poate aprecia că se instituie un regim juridic fiscal diferit și discriminatoriu pentru produsele altor state membre, față de produsele naționale similare .
În consecință, în această privință nu se constată o încălcare a principiul comunitar al liberei circulații a mărfurilor iar impunerea taxei de primă înmatriculare nu reprezintă o măsură cu efect echivalent unei restricții cantitative la import, fiind determinată de necesitatea asigurării protecției mediului și îmbunătățirii calității vieții.
Având în vedere că autoturismul proprietatea reclamantului nu a mai fost anterior înmatriculat, așa cum rezultă din mențiunile înscrise în cartea de identitate a vehiculului, Curtea constată că taxa de poluare a fost stabilită legal, fiind neutră din punct de vedere fiscal, fără a se încălca prevederile art.28 și art. 90 paragraful 1 din Tratatului Comunității Europene și ale Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr.157/2005.
Pentru aceste considerente, apreciind că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, a cărei reformare nu se impune, în conformitate cu art. 312 C.proc.civ., se va respinge recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. I. cu domiciliul la cab av. G. C., în G., ., ., jud. G. împotriva sentinței nr. 2431 din 13.09.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2014
Președinte, L. G. T. | Judecător, C. R. M. | Judecător, V. S. |
Grefier, L. M. R. |
Red.V.S./23.06.2014
Dact.L.R./2 ex/30.06.2014
FOND L.C.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 1021/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 2549/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
