Alte cereri. Decizia nr. 1021/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1021/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 03-02-2014 în dosarul nr. 335/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1021/2014
Ședința publică de la 03 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. G. T.
Judecător C. R. M.
Judecător V. S.
Grefier L. M. R.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de recurenta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE V., cu sediul în Focșani, ., împotriva sentinței civile nr.5473/24.10.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ , având ca obiect alte cereri RESTITUIRE TAXA
Dezbaterile au avut loc în ședinta publică din 20.01.2014 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 27.01.2014, când instanța mai având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 3.02.2014,
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr.5473/24.10.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, a respins excepția de inadmisibilitate a cererii, ca neîntemeiată.
A admis acțiunea formulată de reclamantul F. V., în contradictoriu cu pârâta DGRFP - DGFP V. ,pentru restituire taxă pentru emisii poluante
A obligat pârâta DGRFP - D.G.F.P. V. - Administrația Finanțelor Publice să îi restituie reclamantului suma de 1.801 lei, achitată cu chitanța nr._/23.04.2012 , reprezentând taxă pentru emisii poluante, actualizată cu dobânda legală de la data achitării la data restituirii acesteia.
În temeiul prevederilor art.63 Cod procedura civila, a admis cererea de chemare în garantie a Administrației F. pentru Mediu formulata de pârâta D.G.F.P. V. - Administratia Finantelor Publice si obligată chemata în garantie sa plateasca pârâtei suma de 1.068 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare și dobânzile legale aferente.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul V. sub Nr. 335 /91/2013 reclamantul F. V., cu domiciliul în COM. RACOASA, . cu DGRFP - D.G.F.P. V. - Administrația Finanțelor Publice, a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1,801 lei, reprezentând taxa pe emisii poluante, actualizată cu dobânda legală, calculată până la data restituirii sumei.
Referitor la excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâta D.G.F.P. V., tribunalul reține următoarele:
Administrația Finanțelor Publice a emis, în regim de putere publică, un act administrativ care reflectă manifestarea sa de voință, act în baza căruia taxa de poluare a fost încasată de la reclamant iar, ulterior prelevării taxei, administrația a refuzat restituirea acestei sume.
Tribunalul nu poate nesocoti legătura strânsă care există între emiterea acestui act administrativ și cererea de restituire formulată de reclamant, astfel încât procedura prealabilă este efectuată în cauză.
Tribunalul admite că, în absența unor reglementări comunitare în materie de restituire a taxelor naționale percepute necuvenit, este de competența ordinii juridice interne din fiecare stat membru să desemneze instanțele competente și să stabilească modalitățile procedurale ale acțiunilor în justiție menite să asigure protejarea drepturilor conferite justițiabililor prin efectul direct al dreptului comunitar, înțelegându-se că aceste modalități nu pot fi mai puțin favorabile decât cele care vizează acțiuni similare din dreptul intern și că, în nici un caz, acestea nu pot fi modificate astfel încât să facă practic imposibilă exercitarea drepturilor pe care instanțele naționale au obligația să le apere.( cauza Hans J. I/S împotriva Ministerului danez al impozitelor și accizelor – cauza nr.C/79; cauza Aprile Srl, în lichidare împotriva Amministrazione delle Finanze dello Stato – cauza nr.C -228/96, paragraful nr.18).
Condițiile impuse de dreptul comunitar în astfel de situații sunt, conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, respectarea principiului echivalenței (care impune ca aceste modalități de restituire a taxelor să nu fie mai puțin favorabile decât cele care privesc acțiunile similare la nivel intern) și a principiului eficienței, care impune ca aceste reglementări să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridică comunitară.
Chiar dacă se admite că regulile procedurale care guvernează exercițiul drepturilor derivate din legislația comunitară respectă principiul echivalenței și efectivității, ne-urmarea acestora în cazurile de restituire a taxei de poluare și în speța particulară dată, nu poate antrena sancțiunea inadmisibilității exercițiului dreptului la acțiune.
Efectivitatea accesului la justiție implică ca accesul la justiție să fie eficace. O procedură în urma căreia o persoană nu și-ar putea vedea cauza analizată în mod complet, nu este o procedură care să realizeze condiția efectivității accesului la justiție. D. urmare, statul are obligația ca prin mijloace legislative ori legislative să permită în mod real a oricărei persoane la serviciile instanțelor. Dreptul oferit nu trebuie să fie unul teoretic ori iluzoriu ci, unul concret și efectiv, fiindcă posibilitatea concretă de sesizarea unei instanțe de către persoana interesară constituie o încălcare a dreptului acesteia de acces la justiție. Sigur că dreptul de acces la justiție, nu este un drept absolut și, ca orice libertate, el poate suferi limitări din partea puterii de stat, cu scopul salvgardării altor interese, precum drepturile și libertățile altora, principiul securității raporturilor juridice.
Aceste limitări se conciliază cu prevederile art.6 doar în măsura în care ele vizează un scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate de stat și scopul vizat de către acesta. Astfel, statele pot să impună condiții privind parcurgerea unor proceduri prealabile sesizării instanței cât timp acestea sunt rezonabile. Obligativitatea procedurii prealabile, vine să asigure un climat de securitate juridică și să evite procedurile abuzive.
Tribunalul recunoaște că, de lege lata, accesul la justiție, în cazul exercițiului drepturilor derivate din legislația comunitară, este limitat de reguli procedurale, rămâne însă să stabilească dacă dreptul autorității de a invoca excepția de inadmisibilitate întemeiată pe neparcurgerea acestor proceduri, poate fi calificat ca excesiv, nerezonabil ori disproporționat. Admitem că, în mod tradițional, autoritatea poate să formuleze apărării întemeiate pe excepția de inadmisibilitate, atât timp cât o procedură prealabilă a fost instituită pentru a asigura coerența ordinii juridice, protejarea intereselor generale ale comunității și valorizarea principiului securității ordinii juridice. Cu toate acestea, Tribunalul apreciază că această apărare a fost făcută prin deturnarea, ignorarea de la scopul pentru care dreptul a fost recunoscut și garantat.
Tribunalul nu neagă existența dreptului exercitat de autoritate și anume, a dreptului de a invoca inadmisibilitatea, dar nu poate ignora efectele admiterii unei astfel de apărări și care ar face de prisos cercetarea fondului raportului juridic litigios. Atitudinea pe care autoritatea a avut-o în cursul soluționării procesului constituie un argument puternic, care pledează în speță pentru inutilitatea parcurgerii procedurii prealabile, atât timp cât timp politica organelor fiscale de a răspunde nefavorabil acestor contestații, este una constantă, de negare a existenței unor incompatibilități ale OUG 50/2008 și, în prezent, ale Legii nr.9/2012, cu normele dreptului comunitar.
De aceea, Tribunalul a manifestat flexibilitate în aprecierea exigențelor formale ale judecății și s-a delimitat de apărările autorității pe care le-a considerat abuzive, asta deoarece ele s-au îndepărtat de la scopul în care procedura grațioasă a fost recunoscută, urmărind să obstrucționeze în mod nelegitim abordarea fondului raportului juridic litigios.
Conchidem că o astfel de procedură nu este o procedură care să realizeze condiția efectivității, motiv pentru care poate fi abandonată fără ca exigențele inadmisibilității să afecteze exercițiul dreptului la acțiune, excepția de inadmisibilitate a cererii urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește fondul raportului juridic litigios, Tribunalul reține următoarele:
Reclamantul a achiziționat autoturismul second-hand iar, în cadrul demersurilor în vederea înmatriculării în România, a plătit suma de 1.801 lei cu titlu de taxă pe emisii poluante, prin chitanța nr._/23.04.2012
Prin cererea înregistrată la pârâta A.F.P., reclamantul a solicitat restituirea taxei pe poluare și A.F.P. i-a respins solicitarea deoarece suma nu se încadrează în sumele de restituit contribuabililor conform art. 117 din O.G. nr. 92/2003.
Examinând cererea reclamantului, în raport cu probatoriul efectuat și dispozițiile legale incidente în cauză și normele Uniunii Europene prevazute in actele de aderare/Protocolul de aderare si ale Tratatului de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, tribunalul reține următoarele:
Potrivit OUG nr.50/2008 cu modificările si completările ulterioare, exista obligatia platii taxei pe emisii poluante cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in Romania, pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementarile privind omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrarilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003. Obligatia de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in Romania, fara ca textul sa faca distinctia nici intre autoturismele produse in Romania si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Deoarece OUG a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008 (art 14 alin 1), rezulta ca taxa pe poluare este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima inmatriculare in Romania, nu si pentru cele aflate deja in circulație inmatriculate in tara.
Potrivit însa art. 110 (fost art.90) din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene: nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decat cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similar și nici un stat membru nu va aplica asupra produselor provenind din alte state membre nici o forma de impozitare interna, de natura sa asigure protectia indirecta a altor produse, scopul general al art. 110 fiind acela de a asigura libera circulație a marfurilor, acest articol referindu-se la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala mai consistenta produselor provenite din alte state membre, in comparatie cu produsele interne.
Analizând dispozitiile OUG nr. 50/2008 cu modificarile ulterioare, rezulta ca pentru un autoturism produs in Romania sau in alte state membre UE nu se percepea la o noua înmatriculare taxa pe poluare, daca a fost anterior inmatriculat tot in Romania dar se percepea aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este inmatriculat pentru prima data in Romania.
Reglementata in acest mod, taxa pe emisii poluante diminuează sau este destinata sa diminueze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru: cumparatorii sunt orientati din punct de vedere fiscal sa achiziționeze autovehicule second-hand deja inmatriculate in Romania.
Conform jurisprudenței Curtii Europene de Justiție, notiunea de taxa cu efect echivalent consta in orice taxa pecuniara impusa unilateral asupra marfurilor in temeiul faptului ca trec frontiera, oricare ar fi denumirea si modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care sa fie considerat compatibil cu art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul Comunitatii Europene), trebuie sa excluda orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decat produsele similare, naționale si sa nu produca in nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul C.E) se refera la produsele provenind din alte state member si supuse unor impozite interne, de orice natura, superioare celor care se aplica direct sau indirect produselor nationale similare, ori Statul R. nu percepe taxa de poluare produselor nationale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate in Romania (second-hand) cu ocazia vanzarilor ulterioare.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a pronuntat o hotărâre preliminara in cauza I. T. c. Statul R. prin Ministerul Economiei si Finantelor, Directia Generala a Finantelor Publice Sibiu, Administratia Finantelor Publice Sibiu, Administratia F. pentru Mediu si Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronuntare a unei hotarari preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009.
Interpretarea instanței europene priveste compatibilitatea cu art. 110 TFUE al taxei de poluare percepute in temeiul O.U.G. nr. 50/2008 in forma sa initiala, aplicabila in perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008. Curtea de Justitie a Uniunii Europene in cauza C-402/09 T. contra Romaniei, a decis ca “articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajeaza punerea in circulatie, in statul membru mentionat, a unor vehicule de ocazie cumparate in alte state membre, fara insa a descuraja cumpararea unor autovehicule de ocazie avand aceeasi vechime si aceeasi uzura de pe piata nationala”.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justitie a Uniunii Europene s-a pronuntat in cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretarii art. 110 TFUE din Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe intrebari adresate Curtii de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare in care reclamantul a invocat ca taxa in cauza este incompatibila cu articolul 110 TFUE.
Prin aceasta hotarare, Curtea a reluat considerentele expuse in hotararea in cauza C-402/09 T., considerand ca modificarile succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 si O.U.G. nr. 117/2009 mentin un regim de impozitare care descurajează inmatricularea in Romania a unor autovehicule de ocazie cumparate din alte state membre si care se caracterizeaza printr-o uzura si o vechime importante, in timp ce vehiculele similare puse in vânzare pe piața naționala a vehiculelorde ocazie nu sunt in niciun fel grevate de o astfel de sarcina fiscala, conditii in care reglementarea mentionata are ca efect descurajarea importarii si punerii in circulatie in Romania a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
In opinia Curtii, competenta statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitata, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre in raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevazuta de art. 110 TFUE, trebuie sa se aplice de fiecare data cand taxa respectiva este de natura sa descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizand productia nationala.
Curtea a apreciat ca toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mentin un regim de impozitare care descurajeaza inmatricularea in Romania a unor autovehicule de ocazie cumparate din alte state membre, similare cu cele puse in vanzare pe piata nationala a vehiculelor de ocazie.
Curtea a reamintit ca obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat fara favorizarea produselor nationale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabila oricarui vehicul pus in circulatie in Romania.
Astfel, Curtea a decis ca art. 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor inmatriculate pentru prima data in Romania dupa . O.U.G. nr. 50/2008, desi nediscriminatorie, creaza un efect protectionist pe piata, descurajand importul de masini de ocazie fara a descuraja in egala masura si cumpararea de masini de ocazie existente pe piata nationala anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Decizia instantei europene confirma jurisprudenta Curtii creata prin pronuntarea hotararii in cauza C-402/09 T., prin care a aratat ca art. 110 TFUE se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajeaza punerea in circulatie, in statul membru mentionat, a unor vehicule de ocazie cumparate in alte state membre, fara insa a descuraja cumpararea unor autovehicule de ocazie avand aceeasi vechime si acceasi uzura de pe piata nationala”.
Taxa pe poluare instituita prin dispozitiile O.U.G. nr. 50/2008 pentru autoturismele de ocazie din achizitii intracomunitare este contrara dreptului comunitar, decizia Curtii fiind obligatorie pentru instanta din Romania ce a adresat intrebarea preliminara si in egala masura pentru toate instantele nationale care sunt sesizate cu o problema similara.
Prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogata O.U.G. nr. 50/2008 si inlaturata discriminarea constatata, prevazandu-se in art. 4 al Legii nr. 9/2012:
(1) Obligatia de plata a taxei intervine: a) cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania; b) la repunerea in circulatie a unui autovehicul dupa incetarea unei exceptari sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8; c) la reintroducerea in parcul national a unui autoturism, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul national, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. ;
(2) obligatia de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in Romania, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii.
Prin O.U.G. nr.1/2012 pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum si pentru restituirea taxei achitate in conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus insa suspendarea pana la data de 01.01.2013 aplicării dispozitiilor art, 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, astfel incat, la acest moment, considerentele Curtii de Justitie a Uniunii Europene din Cauza C-263/10, cauza N., sunt in continuare actuale, fiind mentinuta discriminarea intre vehiculele de ocazie cumparate din alte state membre si vehiculele de ocazie avand aceeasi vechime si aceeasi uzura de pe piata nationala.
Dispozitiile din dreptul comunitar au prioritate fata de dreptul national, potrivit art. 148 alin. 2 din Constitutia Romaniei, care statueaza ca prevederile tratatelor constitutionale ale U.E. au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiasi articol prevede ca intre alte institutii, autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a Romaniei si Bulgariei la U.E., statul nostru asumându-si obligatia de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunitatii Europene dinainte de aderare.
Potrivit art. 11 alin 1 si 2 din Constitutia Romaniei, revizuita in anul 2003- „ Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 alin. 2 si 4 din Constitutia Romaniei statueaza: „Ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare… Parlamentul, Presedintele Romaniei, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, actuala taxă pe emisii poluante reglementată de Legea nr.9/2012, reglementarea națională a redevenit incompatibilă cu art. 110 TFUE după . O.U.G. nr.1/2012 pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum si pentru restituirea taxei achitate in conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, după ce s-a dispus suspendarea pana la data de 01.01.2013 a aplicării dispozitiilor art, 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, reglementarea națională fiind incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare.
În considerarea celor de mai sus, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d C.pr.fiscală).
Statuând astfel, tribunalul își îndeplinește misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).
Față de cele ce preced, raportat la art.110 din Tratatul Comunității Europene, tribunalul constată că acțiunea reclamantului este întemeiată și urmează a fi admisă, dispunând obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.801 lei, achitată cu chitanța nr._/23.04.2012 reprezentând taxa pe emisii poluante încasată nelegal, cu dobânda legală calculată până la data restituirii sumei.
În temeiul prevederilor art.63 Cod procedura civila, a fost admisă cererea de chemare în garantie a Administrației F. pentru Mediu, formulata de pârâta D.G.F.P. V. - Administratia Finantelor Publice si a fost obligată chemata în garantie sa plateasca pârâtei suma de 1.801 lei reprezentând contravaloarea taxei pe emisii poluante și a dobânzilor aferente, cu motivarea că taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu si se gestioneaza de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protectia mediului.
În ce privește cererea de actualizare a sumei cu dobânda legală, instanța reține următoarele:
Potrivit Hotărârii CJUE În cauza C 565/11,având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul Sibiu (România), prin decizia din 14 iulie 2011, primită de Curte la 10 noiembrie 2011, în procedura M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu și Administrației F. pentru Mediu, s-a statuat că „pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.”, astfel că urmează a se dispune plata dobânzii pentru suma achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante de la data achitării la data restituirii acesteia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta DGFP G. cu motivarea:
Potrivit prevederilor art.4(1) din Legea nr.9/2012 - obligația de plata a taxei intervine cu ocazia înscrierii in evidentele autoritatii competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de câtre primul proprietar din România si atribuirea unui certificat de înmatriculare si a numărului de înmatriculare.
Obligația de-plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate in România, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr.571/2003 sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe.
Același act normativ mentioneaza la art.12(1) - in cazul in care taxa pe poluare pentru autovehicule, achitata de către contribuabili, începând cu 1 iulie 2008, pana la data intrării in vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor OG nr.50/2008, este mai mare decât taxa rezultata din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculata in lei, la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării in România, se pot restitui sumele, reprezentând diferența de taxa plătita, numai către titularul obligației de plata, pe baza procedurii stabilite prin Normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, in care se utilizează elementele avute in vedere la momentul înmatriculării autovehiculului in România.
Potrivit prevederilor art.117 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala „se restituie la cerere debitorului, următoarele sume":
a)cele plătite fara existenta unui titlu de creanța;
b)cele plătite in plus fata de obligația fiscala;
c)cele plătite ca urmare a unei erori de calcul;
d)cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale
e)cele de rambursat de la bugetul de stat;
f)cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii".
Din analiza cererii reiese faptul ca solicitarea nu se încadrează in prevederile actului normativ mai sus menționat. Codul de procedura fiscala reglementează si obligațiile partilor din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat si bugetelor locale, prevăzute de Legea nr.571/2003 si se aplica pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat a drepturilor vamale, precum si pentru administrarea creanțelor provenind din contribuții, amenzi si alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, in măsura in care prin lege nu se prevede altfel.
Consideră ca este dreptul fiecărui stat in a stabili impozitele si taxele ce urmează fi plătite de cetățenii săi, precum si cuantumul acestora.
Din analiza cererii reiese faptul ca reclamantul a solicitat restituirea sumei de 1.801 lei, achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante, actualizata cu indicele de inflatie.
Greșit instanța de fond i-a obligat la plata sumei respective, cu dobânda legala calculată până la data restituirii sumei, atât timp cât reclamantul a solicitat restituirea sumei actualizata cu indicele de inflatie.
În concluzie, având in vedere cele de mai sus, solicită admiterea recursului si modificarea sentintei recurate în sensul respingerii actiunii ca inadmisibila.
Curtea, analizând actele dosarului constată:
Într-adevăr, reclamantul a solicitat actualizarea plății cu titlu de taxă de poluare, cu indicele de inflație și nu cu dobânda legală așa cum a obligat instanța de fond.
În acest mod se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre peste limitele investirii.
Ca atare, urmează a fi admis recursul cu consecința modificării în parte a sentinței atacate, în sensul actualizării sumei restituite cu titlu de taxă de poluare, cu indicele de inflație de la data achitării, până la data restituirii acestei sume.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. - PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE V., cu sediul în Focșani, ., împotriva sentinței civile nr.5473/24.10.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Modifică în parte sentința atacată în sensul actualizării sumei restituite cu titlu de taxă pentru emisii poluante cu indicele de inflație de la data achitării până la data restituirii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate și înlătură dispozițiile contrare privind acordarea dobânzii legale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2014
Președinte, L. G. T. | Judecător, C. R. M. | Judecător, V. S. |
Grefier, L. M. R. |
Red.V.S./18.06.2014
Dact.L.R./2 ex /23.06.2014
FOND S.G.D.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 7773/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 1022/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
