Alte cereri. Decizia nr. 133/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 133/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 08-01-2014 în dosarul nr. 4827/113/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 133/2014
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. M. D.
Judecător E. L. P.
Judecător G. I.
Grefier Maghița D.
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE B., cu sediul în B., ., jud. B., împotriva sentinței nr. 632/26.02.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, privind pe intimata reclamantă I. L., având ca obiect contestație act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză este la primul termen de judecată, recursul fiind motivat, scutit de taxa de timbru, iar prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
După verificarea înscrisurilor, Curtea constată cauza în stare de judecată și reține dosarul pentru soluționare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul B. sub nr._ reclamanta I. L. a solicitat anularea a Deciziei nr.953/08.03.2012 și a Deciziei de impunere nr._/06.12.2011 emise de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B. precum și suspendarea efectelor acestora până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În motivare a arătat că venitul bază de calcul avut în vedere de pârâtă la calculul contribuției nu este cel efectiv realizat, ci salariul minim brut pe țară lunar. De asemenea s-a susținut că nu a fost informată despre cuantumul contribuției datorate.
Referitor la cererea de suspendare a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.7 din L.554/2004, în sensul că a sesizat organul emitent în vederea anulării actului menționat și există un caz bine justificat constând în aplicarea eronată a metodei de calcul pentru baza de impozitare.
În ceea ce privește paguba iminentă arată că pârâta a procedat la începerea executării silite iar executarea actului administrativ contestat ar aduce atingere dreptului său la un trai decent.
La dosar s-a depus întâmpinare.
Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a județului B. a solicitat respingerea cererii, deoarece obținerea calității de asigurat nu a fost lăsată de legiuitor la latitudinea cetățenilor români iar reclamantul nu se încadrează în categoriile limitativ prevăzute de lege care beneficiază de asigurare fără plata contribuției.
Prin decizia nr. Nr. 632/Fca din 26 februarie 2013, Tribunalul B. a admis acțiunea, dispunând anularea Deciziei de impunere nr._/06.12.2011 și a Deciziei nr.953/08.03.2012 emise de pârâta CAS B.. De asemenea, s-a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr._/06.12.2011 emisă de CAS a județului B. până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin Decizia de impunere_/06.12.2011 pârâta a stabilit în sarcina reclamantei obligația la plata sumei de 704 lei reprezentând contribuția de asigurări de sănătate pentru venituri din dividende aferentă anilor 2006, 2007, 2009 și a sumei de 630,38 lei reprezentând majorări de întârziere pentru perioada 26.01._11.
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestație care a fost respinsă prin Decizia nr.935/08.03.2012 emisă de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B..
Prin Decizia Curții Constituționale nr.335/10.03.2011 s-au declarat neconstituționale disp. art.257 al 2 lit. f teza finală din L 95/_ în măsura în care se interpretează că valoarea contribuției sociale minime la fondul de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor,dividende, dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală realizate individual sau într-o formă de asociere sau alte venituri care sunt supuse impozitului pe venit ,nu poate fi mai mică decât cuantumul unui salariu de bază pe țară brut lunar.
Se observă din conținutul Deciziei de impunere atacate, că baza de calcul avută în vedere de pârâtă la emiterea Deciziei de impunere o reprezintă salariul minim brut pe țară lunar, în condițiile în care veniturile reclamantului din dividende pe anii 2006, 2007 și 2009 au fost de 20 lei, 19 lei și respectiv 1 leu, astfel cum rezultă din adeverințele de venit emise de Administrația Finanțelor Publice a municipiului B. depuse la dosar filele 15, 16, 17.
Se reține astfel că la calculul contribuției datorate de reclamant au fost avute în vedere alte venituri decât cele efectiv realizate de către reclamant.
Instanța mai reține din conținutul Deciziei de impunere atacată că aceasta reprezintă un titlu de creanță care devine executoriu din ziua imediat următoare expirării termenului de plată. Se constată însă că decizia atacată reprezintă de fapt un veritabil titlu executoriu fiind emisă cu mult după expirare termenului de plată a obligațiilor stabilite în cuprinsul ei .
Procedând astfel, pârâta a determinat curgerea penalităților de întârziere fără o atitudine culpabilă din partea reclamantului.
Pe de altă parte se reține că nu pot fi datorate majorări de întârziere atâta timp cât baza nu este datorată.
Pentru toate acesta considerente cererea se va dispune anularea Deciziilor contestate.
Cererea de suspendare a executării actelor atacate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei este, de asemenea, fondată.
Potrivit art.15 al 1 și 2 din L 554/2004 suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.
Dispozițiile art. 14 alin. (2) - (7) se aplică în mod corespunzător.
Potrivit art.14 al 1 din L 554/2004: În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Referitor la cazul bine justificat instanța constată că este îndeplinită această condiție, având în vedere considerentele expuse în precedent și soluția pronunțată cu privire la capătul principal al cererii .
Se mai reține că executarea imediată actului contestat produce reclamantului un prejudiciu viitor și previzibil constând în ieșirea sumelor menționate în cuprinsul acesteia din patrimoniul său și care a devenit actual deoarece pârâta a procedat la începerea executării silite astfel cum rezultă din actele de executare silită depuse la dosar .
Împotriva aceste sentințe a declarat recurs pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B., criticând-o pentru motivele prevăzute la art. 304 pct. 8,9 Cod procedură civilă, respectiv instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, a arătat în esență că, potrivit prevederilor art. 211 din Legea nr. 95/2006, forma în vigoare la data de 28.05.2006, sunt asigurați obligatoriu, potrivit legii, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, cu obligația de a plăti o contribuție lunară la fond, calitatea de asigurat încetând odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de reședință în România.
Nivelul contribuției lunare era cel stabilit de art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, și anume 6,5% din veniturile impozabile obținute, dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar, dacă era singurul venit asupra căruia se calculează contribuția.
Deoarece în perioada 2006-2008 reclamanta a realizat venituri impozabile din dividende, conform O.U.G. nr. 150/2002 și Legii nr. 95/2006, îi incumbă obligația plății contribuției la nivelul venitului impozabil, inclusiv majorări conform art. 261 din Legea nr. 95/2006.
Obligația de plată este prevăzută la art. 51 alin. 2 lit. e din O.U.G. nr. 150/2002 și art. 257 alin. 2 lit. e din Legea nr. 95/2006, contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - d), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar. În acest sens, contribuția s-a calculat la nivelul unui salariu minim brut pe țară. Conform prevederilor art. 51 alin. 2 din O.U.G. nr. 150/2002 și art. 215 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 și art. 11 din Ordinul Casei Naționale de A. de Sănătate nr. 617/2007, respectiv „6,5% din veniturile impozabile obținute, dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară lunar, dacă era singurul venit asupra căruia se calculează contribuția”.
Conform prevederilor art. 13 alin. 2 din Ordinul Casei Naționale de A. de Sănătate nr. 617/2007 „pentru veniturile din dividende care se supun impozitului pe venit, obligația plății contribuției revine persoanelor fizice beneficiare ale acestor venituri, care trebuie să achite contribuția până la dara de 25 ianuarie a anului următor celui în care se face plata dividendelor). A.. 3 din textul de lege invocat prevede că „persoanele care realizează venituri de natura celor prevăzute la alin.(1) și dacă, până la 31 decembrie a anului în curs, aceste venituri anuale sunt sub nivelul a 12 salarii minime brute pe țară, vor plăti contribuția anual până la data de 25 a lunii ianuarie a anului următor, calculată la nivelul a 12 salarii minime brute pe țară. Diferențele rămase de achitat, calculate în raport cu dividendele care se plătesc după data prevăzută pentru plata contribuției, se achită până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-a făcut plata”.
Nu pot fi reținute susținerile reclamantului cu privire la ignorarea de către Casa de Asigurări de Sănătate B. a Deciziilor Curții Constituționale nr. 1394/2010 și nr. 335/2011, având în vedere data pronunțării acestora și perioada pentru care s-au calculat obligațiile contestatoarei.
În acest context, reclamantul avea, conform art. 219 lit. d și art. 261 alin. 5 din Legea nr. 95/2006, obligația să anunțe, să depună și să achite obligațiile ce îi revin față de fond.
În situația în care asigurările de sănătate și constituirea fondului de sănătate nu ar fi obligatorii pentru toți cetățenii considerați asigurați prin lege, atunci ideea de ocrotire și promovare a sănătății, principiile invocate și în mod special caracterul social al asigurărilor de sănătate, ar fi iluzoriu și teoria nu ar funcționa.
Astfel, așa cum fiecare salariat contribuie din salariul propriu cu o cotă de 6,5% și persoanele fizice care realizează venituri impozabile au obligația să plătească contribuția către fond.
Față de motivele reproduse mai sus, pârâta recurentă a concluzionat că instanța de fond a interpretat greșit actul judecății, iar sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii, sens în care a solicitat reformarea hotărârii criticate.
Verificând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele, conform art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin decizia de impunere contestată și anexa acesteia s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 1334,38 lei reprezentând contribuție la asigurările sociale de sănătate conform Legii nr. 95/2006 și majorări de întârziere.
Potrivit art. 257 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).
Art. 257 alin. 2 lit. f din Legea nr. 95/2006 prevede: Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra veniturilor realizate din pensii .
Art. 257 alin. 2 lit. e din Legea nr. 95/2006, în forma valabilă până în iunie 2008, contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - d), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
Această formă s-a menținut până la . O.U.G. nr. 93/2008, respectiv până la data de 30.06.2008, când alineatul 2 al articolului 257 a căpătat următoarea formă: „Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:
a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;
b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar;
c) veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit și veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator și nu se încadrează la lit. b);
d) indemnizațiilor de șomaj;
e) veniturilor din pensiile care depășesc limita supusă impozitului pe venit;
f) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - e), alin. 2^1 și art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
Potrivit prevederilor art. 211 din Legea nr. 95/2006, sunt asigurați obligatoriu, potrivit legii, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, cu obligația de a plăti o contribuție lunară la fond, calitatea de asigurat încetând odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de reședință în România.
Nivelul contribuției lunare era cel stabilit de art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, și anume 6,5% din veniturile impozabile obținute, dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
În aceste condițiiinexistența unui contract de asigurare nu exonerează pe reclamant de plata contribuției la fondul de sănătate pentru perioada în care reclamanta a realizat venituri impozabile din dividende, dar numai pentru perioada menționată în considerentele anterioare ale deciziei.
Decizia emisă de pârâtă este nelegală, însă, sub aspectul menționării modului de calcul în conformitate cu prevederile Ordinul Casei Naționale de A. de Sănătate nr. 617/2007, art. 12 alin. 2 și 3.
Prin dispozițiile art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, legiuitorul a urmărit instituirea unei cote de contribuție unice la sistemul de asigurări sociale de sănătate. Diferența dintre cuantumul efectiv al contribuției ce revine diferitelor persoane este determinată, în practică, de mărimea veniturilor la care se calculează cota de contribuție.
În legătură cu acest aspect, prin Decizia nr. 56 din 26 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.164 din 21 februarie 2006, Curtea Constituțională a statuat că principiul constituțional al așezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune diferențierea contribuției persoanelor care realizează venituri mai mari, însă cota de contribuție, exprimată procentual, este unică, neavând caracter progresiv.
Or, aplicarea Ordinului nr. 617/2007 și calcularea unei contribuții la nivelul a 12 salarii minime brute pe țară, atunci când nivelul efectiv al veniturilor obținute este sub nivelul celor 12 salarii, contrar dispozițiilor cu forță juridică superioară din Legea nr. 95/2006, poate conduce, în practică, la obligarea asiguratului de a plăti o contribuție mai mare decât înseși veniturile realizate.
În condițiile în care cuantumul veniturilor obținute din dividende este cert, determinat( în sumă totală de 40 lei, conform înscrisurilor aflate la dosar), se impune luarea în considerare a veniturilor în mod real obținute.
Nelegalitatea deciziei de impunere și a celei prin care s-a soluționat contestația administrativă justifică și soluția de admitere a cererii de suspendare a executării celor două acte administrative, soluție argumentată în fapt și în drept de către instanța de fond.
Pentru aceste considerente, se apreciază că sentința recurată este una legală și temeinică, în speță nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8,9 Cod procedură civilă, împrejurarea care reclamă a se da eficiență disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, referitoare la respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE B., cu sediul în B., ., jud. B., împotriva sentinței nr. 632/26.02.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Ianuarie 2014.
Președinte, V. M. D. | Judecător, E. L. P. | Judecător, G. I. |
Grefier, Maghița D. |
Red./Tehnored. GI/MD
2 ex./4.02. 2014
Fond:SM
| ← Alte cereri. Decizia nr. 3888/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 1169/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
