Alte cereri. Decizia nr. 7845/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7845/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 5929/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 7845/R
Ședința publică de la 20 octombrie 2014
Completul compus din:
Președinte I. A. B.
Judecător R. J.
Judecător S. B.
Grefier V. M.
-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI G. împotriva sentinței civile nr. 956 din 20.05.2014 pronunțată de Tribunalul G. – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul P. G., pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘT, în acțiune civilă având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că, este primul termen de judecată în recurs; recursul civil este declarat și motivat în termen; scutit de plata taxei judiciare de timbru; nu s-a depus întâmpinare în cauză; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Având în vedere că în cauză s-a solicitat judecarea cauzei conform art. 411 Cod procedură civilă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ la data de 01.08.2013 pe rolul Tribunalului G. – Secția de C. Administrativ, reclamantul P. G. a solicitat instanței, in contradictoriu cu paratele Administrația Județeana a Finanțelor Publice G. și DGFP G. anularea deciziei privind stabilirea timbrului de mediu nr._/29.05.2013 emisa de parata AFP G., precum si obligarea pârâtei la restituirea timbrului de mediu, în cuantum de 3737 lei, actualizata cu rata dobânzii legale pana la data plății, precum si cheltuieli de judecata. Ulterior, la 30.01.2014, și-a completat acțiunea, solicitând și anularea deciziei nr. 243/30.07.2013 de soluționare a contestației, emisă de pârâta DGFP G..
Reclamantul și-a motivat acțiunea arătând că a achiziționat un autoturism marca F. Punto, pentru înmatricularea căruia a fost nevoit sa achite timbru de mediu in suma de 3737. Reclamantul consideră nelegală această decizie, față de prevederile art. 90 paragraful l din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene.
Legal citata, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.
Pârâta a invocat excepția inadmisibilității fata de disp. art. 10 si art. 11 din OG nr. 9/2013, care instituie o procedura administrativa de restituire a taxei.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată, cu motivarea ca decizia prin care a fost stabilita aceasta taxa este legala, in conformitate cu dispozițiile OG nr. 9/2013, in vigoare,iar taxa a fost corect stabilita.
Pârâta a formulat cerere de chemare in garanție a Administrației F. pentru Mediu București, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor cu care pârâta ar putea cădea in pretenții in prezenta cauza.
In motivarea cererii de chemare in garanție, pârâta arata ca timbrul de mediu nu se face venit la bugetul de stat, ci la bugetul chematei in garanție si se gestionează de către AFM in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului.
Prin sentința civilă nr. 956 din 20.05.2014 a Tribunalului G., a fost respinsă ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă.
A fost admisă acțiunea, au fost anulate deciziile contestate și a fost obligată pârâta către reclamant la plata sumei de 3737 lei reprezentând timbru de mediu, la care a fost adăugată dobânda legală calculată de la data plății 30.05.2013 și până la data restituirii.
A fost obligată pârâta către reclamant la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 850 lei.
A fost admisă și cererea de chemare în garanție și, pe cale de consecință, a fost obligată chemata în garanție către pârât la plata sumei de 3737 lei reprezentând timbru de mediu, cu dobânda legală calculată de la data plății 30.05.2013 și până la data restituirii, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 850 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, cu privire la excepția inadmisibilității promovării acțiunii invocata de pârâta, ca prin OUG nr. 9/2013 s-a stabilit o noua taxa, de data aceasta denumita timbru de mediu .
Înalta Curte de Casație si Justiție, prin Decizia nr. 24/_ a admis recursul in interesul legii, stabilind ca procedura de contestare prevăzuta de art. 7 din OUG nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedura fiscala nu se aplica in cazul cererilor de restituire a taxei pe poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin 1 lit. d din același cod. Pentru identitate de rațiune, instanța a apreciat că aceasta procedura prealabila nu este necesara in cauza.
Aceleași considerente au fost reținute si in privința OG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu.
Timbrul de mediu a fost instituit prin OUG nr. 9/2013 .
In privința reglementarilor comunitare in materie, instanța a reținut ca, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (in continuare TFUE) nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne naționale similare. Scopul general al art. 110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, cu referire la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala consistenta produselor provenind din alte state membre, prin comparație cu produsele interne.
In temeiul dispozițiilor art. 148 din Constituție, in cauza sunt aplicabile direct normelor comunitare, care au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne. Așadar, instanța a analizat compatibilitatea dreptului intern cu cel comunitar in materie fiscala reținând următoarele:
Potrivit disp. art. 4 din OUG nr. 9/2013 „obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.”
In cauza instanța a avut în vedere disp. art. 4 lit. a din OUG nr. 9/2013, respectiv autovehiculele rulate importate dintr-un stat membru al Uniunii Europene, in România. Din dispozițiile OUG nr. 9/2013, rezulta ca in continuare se menține o situație favorizanta in privința produselor naționale in raport cu cele importate din tarile UE. Astfel, piața auto interna cuprinde si autovehicule in privința cărora s-a achitat taxa speciala (de prima înmatriculare, pe poluare, pe emisii poluante, după caz ), taxa care nu a fost restituita, astfel ca acestea sunt scutite de aplicarea acestei noi taxe, numita timbru de mediu. Totodată, autovehiculele similare, second-hand, importate din alte state membre ale Uniunii Europene, sunt supuse taxării, pentru înmatricularea lor in România fiind obligatorie plata timbrului de mediu.
Astfel, cumpărătorul, pentru a evita plata acestei noi taxe, se va orienta către achiziționarea unui autovehicul din parcul național, in privința căruia nu se achita timbrul de mediu si aceasta întrucât cele provenite din state membre UE sunt supuse plații timbrului de mediu.
In consecința, instanța a reținut ca OUG nr. 9/2013 este contrara art. 110 din TFUE, fiind destinata sa diminueze introducerea in tara a unor autoturisme deja înmatriculate . membru, cum este cazul de fata, in raport de autovehiculele din piața interna pentru care s-a achitat taxa speciala pentru înmatriculare ( taxa prima înmatriculare, taxa pe poluare sau pe pentru emisii poluante) si nu s-a restituit. Or, după aderarea României la UE, aceasta soluție nu este admisibila, întrucât norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze consumul produselor importate, influențând astfel decizia consumatorilor. In concluzie, instanța a reținut ca in continuare se menține un efect indirect discriminatoriu in raport cu autovehiculele rulate provenite din import, dintr-un stat UE, cu consecința descurajării importului acestor produse.
În concluzie, reținând incompatibilitatea taxei instituite în sarcina reclamantului cu dispozițiile art. 110 TFUE, Tribunalul a admis acțiunea reclamantului.
Cu privire la cererea de chemare in garanție a Administrație F. pentru Mediu București, s-a reținut că aceasta este întemeiată întrucât sumele de bani încasate cu titlu de taxă de poluare se fac venit la bugetul acestei din urmă instituții.
Împotriva sentinței civile nr. 956 din 20.05.2014 a Tribunalului G. a declarat recurs pârâta criticând-o pe motive de nelegalitate.
A reiterat excepțiile invocate în fața instanței de fond iar pe fondul litigiului a solicitat să se constate că dispozițiile legale care reglementează taxa de mediu și sub imperiul cărora a fost achitată taxa de către reclamant sunt conforme dispozițiilor comunitare în materie, instanța de fond făcând o greșită interpretare și aplicare a acestora.
A solicitat admiterea recursului și casarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Recursul este fondat.
Curtea observă că decizia de stabilire a timbrului de mediu a fost emisă sub imperiul OUG 9/2013 privind timbrul de mediu pentru vehicule.
Trebuie examinat, astfel, în ce măsură dispozițiile OUG 9/2013 sunt în acord cu dreptul comunitar, deoarece actele normative anterioare prin care s-a introdus taxa de poluare au avut deficiențe sub acest aspect.
În hotărârea Curții de Justiție Europene din 07.04.2011, pronunțată în cauza nr. 402/09 (T. c. României), s-a reținut că articolul 110 Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (TFUE) interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. În ceea ce privește, mai precis, impozitarea autovehiculelor de ocazie, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Curtea a observat că un sistem care instituie o taxă pe poluare care se aplică autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări pe teritoriul național, care ia în considerare, la calcularea acestei taxe, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate ți fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea ți la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului ți pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, aceleiași taxe și nu creează, așadar, nicio discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și acestea din urmă.
Autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Curtea a arătat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
În această privință, Curtea a apreciat că o reglementare națională care are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate ți caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație pe teritoriul național a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Curtea a avut în vedere la pronunțarea hotărârii prevederile OUG 50/2008 privind taxa de poluare.
Potrivit art. 4 OUG 9/2013, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Se observă că, spre deosebire de disp. OUG 50/2008 și ale Legii nr. 9/2012 în forma în vigoare înainte de 01.01.2013, OUG 9/2013 stabilește obligația plății timbrului nu numai în cazul vehiculelor second-hand de import, ci și în cel al vehiculelor second-hand înmatriculate deja în România și în cel al vehiculelor noi achiziționate fie din România, fie de pe piața externă.
Așadar, toți cei care doresc să înmatriculeze vehicule sunt obligați să plătească timbrul de mediu, indiferent dacă le-au dobândit din România sau din străinătate și indiferent dacă sunt noi sau second-hand.
Sunt exceptați numai cei care au plătit deja taxa, fie în forma prev. de OUG 9/2013, fie în formele anterioare și nu au obținut restituirea ei.
Curtea constată că, în forma prev. de OUG 9/2013, nu se mai regăsește discriminarea/restricția reținută de CEJ în hotărârea sa, deoarece atât vehiculele second-hand din import, cât și cele din România trebuie să plătească o taxă identică.
Așadar, în opinia Curții, timbrul de mediu prev. de OUG 9/2013 nu încalcă dreptul comunitar.
Nu există o restricție cantitativă ca urmare a faptului că vehiculele deja înmatriculate în România pentru care s-a plătit taxa într-o formă anterioară și care nu a fost restituită nu datorează timbrul de mediu, deoarece, în raționamentul CEJ, taxa deja plătită se include în prețul de vânzare și îl mărește, întocmai ca atunci când vehiculul este adus în România. Nu ar exista, deci, niciun motiv pentru care să se poată considera că actul normativ orientează cererea pe piață spre autovehiculele second-hand din România pentru care s-a plătit și nu s-a restituit taxa.
În orice caz, instanța nu s-ar putea pronunța asupra neconformității unei astfel de situații cu dreptul comunitar, deoarece o astfel de competență o are numai Curtea de Justiție Europeană.
Cererea părții reclamante este, așadar, neîntemeiată, deoarece, în acest caz, timbrul de mediu nu încalcă dreptul comunitar.
Pentru aceste considerente, reținând că în mod greșit instanța de fond a admis pretențiile reclamantului, Curtea, în temeiul art. 496 alin. 2 Cod procedură civilă, va admite recursul pârâtei și va casa sentința atacată, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului ca nefondată.
Totodată, va fi respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă ca fiind rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de către pârâta AJFP G. împotriva sentinței civile nr. 956/20.05.2014 pronunțată de Tribunalul G..
Casează sentința civilă nr. 956/20.05.2014 a Tribunalului G. și, în rejudecare:
Respinge ca nefondată acțiunea în anulare act administrativ.
Respinge cererea de chemare în garanție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2014.
Președinte, I. A. B. | Judecător, R. J. | Judecător, S. B. |
Grefier, V. M. |
V.M. 05 Noiembrie 2014
Redactat și tehnoredactat motivare decizie IAB/09.11.2014
Tehnoredactat decizie VM/09.11.2014
Fond: Tribunalul G.– judecător: D. M.
6 ex./09.11.2014
..11.2014
- AFP G.
- AFM București
- DGRFP G.
- P. G.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 7015/2014. Curtea de Apel... | Alte cereri. Decizia nr. 3888/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
